Ne trece
Și când totul e pe dos
Știi ca nu avem timp de scos
Și nici cale de întors
Când noi nu avem rost
Negura nopții mă învelește,
Lumina lunii mă ocrotește .
Dar nimeni nu mă înțelege,
Cum noaptea vocea ta
Mă încremenește
Timpul nu își cere scuze
Cum nici scopul nu îl spune
Sau de ce e în război
cu noi doi .
Категория: Мысли
Все стихи автора: daria
Дата публикации: 9 января 2024
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 415
Стихи из этой категории
#Интересно
Поэма: Noapte albă
Поэма: Satul meu
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Поэма: Vacanță
Поэма: Epigrame XXIV
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO
Поэма: Buclă temporală...
Поэма: Natură
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie