Категория Мысли
Odaia din mine
Un ochi râde, altul plânge;
Îmi sună atât de familiar;
Trupu -mi în două mi -l frânge
SI mă transform în biet hoinar.
Între două lumi paralele
Mă zbat să nu mă rătăcesc,
Să nu-mi pierd cumva urmele
Și -n goluri să mă prăbușesc.
Atunci când zâmbetul pălește,
Lacrima obrazul frige,
Lanțul durerii mă lovește
Și flacăra din mine stinge.
Când mă sufoc în chinuri,
Cerșesc un petic din senin,
Să pot dărâma acele ziduri,
Ce-n strânsoare mă țin.
Deschid larg fereastra,
Respir cu sete din lumină
Cu dor înaripat de -a zbura ,
Mă smulg din rădăcină.
Amarul să mi-l las în umbră,
Păstrat în cufărul sub lacăt,
În odaia din mine, obscură
Bântuită veșnic de-un freamăt.
Omul și calul
Un întreg buchet de asemănări
Au în comun aceste două ființe.
Cu forță duc greul pe spinări
Și cu rezistență înfruntă suferințe.
Își urmează cu abilitate a lor cale
Și cu inteligență capătă echilibru.
Găsindu-și simpatii cu zaharicale
Loialitatea lor este de bun „calibru”.
Cu sensibilitate se comportă-n viață
Dacă sunt iubiți și tratați cu blândețe.
Când sunt vânduți pe doi bani la piață
Memoria prinde viteză în umbra de tristețe.
Dar au în comun și multe defecte.
Aplomb și năravuri comportamentale.
Vicii, stări ce produc multe efecte
Și care-ncalcă regulile fundamentale.
Răspund la unele fapte cu agresivitate,
Răvășiți, cercetează fapta scormonind.
Crezând c-a lor modalitate este realitate
Și se comportă rău, și totul prigonind.
Dar aceste ființe pline de splendoare
Create pe pământ din picături divine,
Le iubim, căci au calitățile de valoare:
Sublimi și chiar cu nobil sânge-n vine.
Griji și belele !
Mi-am propus să fiu optimist,
La ce m-ar ajuta să fiu trist ?
Timpuri grele, au fost și vor fi,
Nu vom scăpa de ele, cât vom trăi.
Dar acum vin peste noi grămadă,
Mulți se străduiesc să nu le vadă.
Dar nu le poți ignora când vin,
Când primesc facturile, simt gust de venin.
Uneori, mă întreabă boala ce fac ?
O asigur, că nu i-am găsit leac,
Pentru leacul ei, îmi trebuiesc milioane,
Să mă tratez, ar trebui să fac foame.
Dacă am undeva o datorie veche, mică
Iluzorie sau uitată, o plătesc de frică
Pentru că mă cheamă chiar și-n tribunal,
Sau plătesc majorări, multe-anual.
Era bine când eram un biet optimist,
Dar chiar natura, mă face să fiu trist,
Soarele mă arde, apele scad în vaduri urât,
Toate le trăiesc acum și port un nod în gât.
Gânduri nerostite
Poate iubirea nu pleacă dintr-odată,
Ci se destramă încet, în fiecare zi,
În fiecare cuvânt nerostit,
În fiecare pas făcut în direcții diferite.
Poate empatia nu dispare la prima ceartă,
Ci se pierde încet cu fiecare "nu" nespus la timp
Cu fiecare "vei fi bine",spus nesigur
Și cu fiecare clipă în care te simți de unul singur
Poate grija nu se pierde niciodată
Rămâne undeva, într-un gând nespus, în fiecare seară.
În fiecare "sper că vei fi bine" spus în gând
Si în fiecare lucru ce pare mărunt
Și poate noi nu ne-am răcit dintr-o dată
Nu a fost brusc,ci poate doar am simțit
Că n-aș putea să mai respir lângă tine
Iar tu n-ai mai putea fi "tu" lângă mine
Regina nopții
Floarea a întrebat luna:
,De ce mă privești în fiecare noapte,
dacă știi că dimineaţa voi dispărea?"
Luna i-a răspuns:
,Pentru că unele frumuseți nu sunt făcutesă dureze..
ci doar să lase în suflet o lumină pe care timpul nu o poate stinge."
Un loc unde nimeni nu-și ia ramas bun...
Noaptea mă întreabă:
„De ce mai privești spre ușă?”
Iar eu răspund în tăcere:
„Fiindcă unele suflete întârzie o viață întreagă.”
Timpul mă întreabă:
„Ce mai cauți în trecut?”
Și eu răspund:
„Ultima versiune a mea care încă știa să zâmbească.”
Oglinda mă întreabă:
„Pe cine cauți?”
Și eu răspund:
„Pe omul care privea lumea fără teamă să iubească.”
Vântul mă întreabă:
„De ce privești mereu în urmă?”
Și eu răspund:
„Poate că într-o zi și dorul va învăța să plece.”
Dimineața mă întreabă:
„Ce ai visat?”
Și eu răspund:
„Un loc unde nimeni nu trebuia să-și ia rămas-bun.”
Am nevoie de Tine,Doamne..
Am nevoie de Tine,Doamne..Am inceput sa scriu cateva randuri,acum..fiindca simt nevoia.Ce-as putea sa-Ti spun..Tie..cand Tu..le stii pe toate.Si totusi Iti scriu.Am nevoie de Tine..de ajutorul Tau..de ..Am nevoie de o busola..Doamne..fiindca m-am pierdut.
Мысли, душевные чувства, изменчивые мысли, сжатые мысли, жизнь и смерть, эфемерные мысли, личные творения, а также другие чувства, которые окрашивают нашу повседневную жизнь.
Întrebări frecvente
- Deschide pagina de publicare: Publică poezii
- Completează titlul + textul și alege categoria „Мысли”.
- Publică poți fi logat sau anonim (utilizator fară inregistrare).
- Apasă pe la orice poezie pentru a o adăuga la favorite (ar fi bine mai intii sa te autentifici).
- Apoi le găsești rapid în contul tău (sau în secțiunea de favorite).
- ✅ Publici rapid, cu autor logat sau anonim: Publică
- 📚 Îți aduni creațiile în colecții ca o carte: Colecții
- 🎦 Poți adăuga audio/video la poezii: Audio & Video
- 🌌 Îți construiești profilul de autor în „Universul poeziilor”: Univers
- ✅ Da. Dacă ai o poezie publicată, poți folosi funcția „Transformă poezia în cântec”.
- 🎵 În câteva clipe, poezia ta poate deveni o melodie (voce + instrumental), pe care o poți asculta și distribui.
- 🔗 Vezi ghidul / noutatea aici: Transformă-ți poezia în cântec
-Contra timp-
edi petecuță
6 августа
multumescc
Zi luminoasă de vară
Cornelia Buzatu
5 августа
Mulțumesc din suflet!
AM SĂ AȘTEPT...
Silvia Mihalachi
5 августа
,, AM SĂ AȘTEPT…,, o foarte frumoasă poezie ale cărei versuri sunt de neuitat, alcătuite din ,, cuvinte de neșters,,
-Contra timp-
Miriam T.
4 августа
Superbă!🤩
AM TRECUT DORUL PE NUMELE TĂU
Miriam T.
4 августа
O superbă declarație de dragoste!❤️❤️❤️❤️
Zi luminoasă de vară
Silvia Mihalachi
4 августа
Distinsa poetă , doamna Cornelia Buzatu, într-o ,, Zi luminoasă de vară,, a luat șevaletul și din versuri frumos colorate, la ora când ,, Florile...
-Contra timp-
Estera
4 августа
🤩👏 Minunat!
Epilog
myiilau
2 августа
Mulțumesc din suflet, Florin Dumitriu🙏
CONDAMNATII
Alex Black
1 августа
Îți mulțumesc pentru apreciere!
CONDAMNATII
ora mea de poezie
31 июля
Există versuri care se citesc și se uită, iar altele care rămân câteva minute în minte după ce ai terminat poezia. Pentru mine, aceasta a fost din a d...
Pustiu
ora mea de poezie
31 июля
O poezie de-a dreptul memorabilă! Versurile au sensibilitate și profunzime. Finalul este deosebit de puternic și lasă loc de reflecție. Felicitări!
Ecou de vara
Miruna Teodorescu
31 июля
Mulțumesc ❤️😘
Răsăritul din noi
Valentin Ailenei
31 июля
Mulțumesc.
Vis rosu
Sandra Wolf
30 июля
Răscolitor de frumos! Fiecare cuvânt doare, dar fascinează.
O să revii când va fi frig afara?
Anastasia Brăescu
30 июля
Frumoase versuri. Mi-au placut foarte mult!