11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 6 мая
Views: 118
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Doar noi... cu noi
Poem: Iubire fără sfârșit
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Poem: De ce nu vii...?
Poem: De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Poem: Vreau să te uit
Poem: Iarăși...
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani