Unde esti?...
Unde esti tu acum, când mi-e atât de dor
Când sufletul îmi arde, și noaptea nu am somn
Când visul mă încearcă și mă gândesc la tine
Unde ești tu acum, de ce nu ești cu mine?
Unde ești tu acum, când mi-e atât de dor
Aș vrea atât de mult, să mă îmbeţi uşor
Cu al tău dulce vin făcut cu pasiune
Care-a trezit plăcerea gustului în mine?
Unde ești tu acum, că vreau să te întorci
Să mă cuprinzi la piept și vreau să nu mai pleci
Să simt încă o dată îmbrăţişarea ta
Te rog să te întorci să ne schimbăm povestea!...
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 30 апреля
Views: 254
Poems in the same category
Sărut
Tu mă mîngîi pe spate,
Eu te mîngîi în șoapte.
Tu cu cuvinte sub noapte,
Eu cu mîinile crăpate.
Tu zîmbești cu durere,
Eu plîng cu plăcere.
Tu mă iubești cu culoare,
Eu te iubesc, tare...
Inima mea nu știe carte,
Si nici parte nu-mparte
Eu o numesc împărate,
Căci te iubește pîn la moarte
Tu mă mîngîi în cap,
Eu te mîngîi cu drag.
Tu mă mîngîi pe mîină,
Eu te mîngîi cu rimă.
Stii tu ..
S-astept cu disperare, norul
Dar galbena-i lumina, dorul?
Acel trecut in zare, cerul
Ca iarba-n disperare, gerul.
Sa poti citi cuvintul, care
In zilele straine, doare?
Amar sa-ti fie clipa, mare
Sa stii ca a ta lipsa, doare.
Trezesti cu o privire, somnul
Dar lasi fara suflare, gindul !
Sa vad alaturi steaua, visul
Care imi da sperante, stii tu?
Te caut
Te caut în fiorul vântului de toamnă,
În frunza amorțită, căzută la pământ
Ești pasărea ce poartă pe aripi alinarea
Și visul de iubire, în sfântul jurământ.
Ești dragostea și ura, unui destin în stele,
Magia unei oaze în tainicul deșert
Atât ești de aproape, atât ești lângă mine,
În agonia nopții,
Mi-e frică să te pierd.
Ce rece-i depărtarea, ce viscol a stârnit,
Cand tu nu ești cu mine,
Te am numai în gând,
Ți-am construit o sferă, de aur și de vis.
Și am închis-o în suflet,
Să nu te pierd, nicicând.
Viorica E.
Aleargă...
Aleargă spre mine, aleargă nu sta,
Calcă cu pasul pe rană și sânge,
De mână mă prinde ca pe o stea,
Căci noapte mi-e tristă și plânge.
Aleargă spre mine, aleargă întruna,
Căci lațul de gât mi se strânge,
Cară în spate de-o fi și furtuna,
Aleargă iubito, aleargă, nu plânge.
Aleargă spre mine, aleargă o zi,
Amurgul de aramă lasă-l în spate,
De mână mă prinde, nu te opri,
Căci inima abia de-mi mai bate.
Aleargă spre mine, aleargă nu sta,
Căci moartea e iute, te întrece,
Privește spre cer cum cade o stea,
Aleargă iubito...că mâna mi-e rece!
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Clipa !...
Irosită-i clipa ,nu credeam c-o pierd
Pentru o veșnicie ,am pierdut iubirea
Preschimbată-n în scrum
Cioburi de iubre ,în amforă adun .
Cerul înseninat ,îmi pare așa departe!...
Viața e prezent...Ce va fi după moarte?...
Sărut
Tu mă mîngîi pe spate,
Eu te mîngîi în șoapte.
Tu cu cuvinte sub noapte,
Eu cu mîinile crăpate.
Tu zîmbești cu durere,
Eu plîng cu plăcere.
Tu mă iubești cu culoare,
Eu te iubesc, tare...
Inima mea nu știe carte,
Si nici parte nu-mparte
Eu o numesc împărate,
Căci te iubește pîn la moarte
Tu mă mîngîi în cap,
Eu te mîngîi cu drag.
Tu mă mîngîi pe mîină,
Eu te mîngîi cu rimă.
Stii tu ..
S-astept cu disperare, norul
Dar galbena-i lumina, dorul?
Acel trecut in zare, cerul
Ca iarba-n disperare, gerul.
Sa poti citi cuvintul, care
In zilele straine, doare?
Amar sa-ti fie clipa, mare
Sa stii ca a ta lipsa, doare.
Trezesti cu o privire, somnul
Dar lasi fara suflare, gindul !
Sa vad alaturi steaua, visul
Care imi da sperante, stii tu?
Te caut
Te caut în fiorul vântului de toamnă,
În frunza amorțită, căzută la pământ
Ești pasărea ce poartă pe aripi alinarea
Și visul de iubire, în sfântul jurământ.
Ești dragostea și ura, unui destin în stele,
Magia unei oaze în tainicul deșert
Atât ești de aproape, atât ești lângă mine,
În agonia nopții,
Mi-e frică să te pierd.
Ce rece-i depărtarea, ce viscol a stârnit,
Cand tu nu ești cu mine,
Te am numai în gând,
Ți-am construit o sferă, de aur și de vis.
Și am închis-o în suflet,
Să nu te pierd, nicicând.
Viorica E.
Aleargă...
Aleargă spre mine, aleargă nu sta,
Calcă cu pasul pe rană și sânge,
De mână mă prinde ca pe o stea,
Căci noapte mi-e tristă și plânge.
Aleargă spre mine, aleargă întruna,
Căci lațul de gât mi se strânge,
Cară în spate de-o fi și furtuna,
Aleargă iubito, aleargă, nu plânge.
Aleargă spre mine, aleargă o zi,
Amurgul de aramă lasă-l în spate,
De mână mă prinde, nu te opri,
Căci inima abia de-mi mai bate.
Aleargă spre mine, aleargă nu sta,
Căci moartea e iute, te întrece,
Privește spre cer cum cade o stea,
Aleargă iubito...că mâna mi-e rece!
Răsturnat
Noaptea răstoarnă către ziuă asfințit
Curmând lumina dimineți-n amintire
Brăzdează-n rană sfredelind ca un cuțit
Gravând speranța unei rime pe hârtie
Gura lipsită de ureche-a amuțit
Cuvântul arde răsturnându-se din șoapte
Buzele tremură sărutul nerostit
Zâmbetul piere furișându-se în noapte
Ochii se scutură uscându-se cumplit
Eliberând picuri fierbinți spre mistuire
Alunecând ploile curg fără sfârșit
Sufletul cade lăcrimând în agonie
Norii aruncă peste soare valuri gri
Răstoarnă razele pierindu-le-necate
Rămas în beznă caut cioburi încă vii
S-adun bătăile de inim-aruncate
Spre viitor se oglindește ce-i trecut
Lăsând prezentul navigând în rătăcire
M-aș răsturna de la sfârșit către-nceput
Pierzând tăcerile zidite-n amintire
Clipa !...
Irosită-i clipa ,nu credeam c-o pierd
Pentru o veșnicie ,am pierdut iubirea
Preschimbată-n în scrum
Cioburi de iubre ,în amforă adun .
Cerul înseninat ,îmi pare așa departe!...
Viața e prezent...Ce va fi după moarte?...
Other poems by the author
Apari ades
Îmi apari ades în gând
Și ești motivul pentru care eu zâmbesc
Te văd dincolo de durere
Și îți duc dorul în tăcere...
Îmi apari în minte ades
Nu stiu de eu mă gândesc
Sau cel ce mă caută ești tu
Și-o speranță se naște din lacrimi ce curg...
Imi apari ades in vis
Ce-mi poartă gândul în abis
Ma trezesc zâmbind printre lacrimi amare
Că te-am avut...si-o clipă, tăcerea nu mai doare...
Muze
Un vin
De-un roșu sangvin,
O-mbrățisare
Rămasă-n uitare,
Un dor
Rămas arzător,
Un gând
Rămas în vânt,
O speranță
Fără nuanță,
O dorință
Fără putință,
O inimă
În lacrimă,
Un suflet
Rămas poet,
Un tainic vis
Rămas promis...
Promisiuni
Neîmplinite minuni
O poveste
Din spații celeste,
Rămasă în poezii
Scrise cu fantezii.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Reflexii în asfințit
În ritmul prăfuit
Al ceasului târziu
Durerea de odinioară
Din senin a amorțit.
Ochii, fără de reacții
Mai reflectă agonii
Si prin umbre de senzații
Mă întreb... Oare-ai să vii?
Si-n tăcerea din mine
Fără vinul tău de ieri
Vreau doar să se apropie
Pașii mei de pașii tăi.
Dar ziua a trecut
Apusul iarăși vine
Ah, voi simțiri de lut!
Cum ardeți azi în mine...
Dar nu ca alte dăți
Cu flăcări peste gânduri
Ci cu singurătăți
Vărsate printre rânduri.
Căci dorul nu mai doare
Deși-n suflet e chin
Că tu n-ai vrut să stai
Si eu... azi nu mai vin...
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Apari ades
Îmi apari ades în gând
Și ești motivul pentru care eu zâmbesc
Te văd dincolo de durere
Și îți duc dorul în tăcere...
Îmi apari în minte ades
Nu stiu de eu mă gândesc
Sau cel ce mă caută ești tu
Și-o speranță se naște din lacrimi ce curg...
Imi apari ades in vis
Ce-mi poartă gândul în abis
Ma trezesc zâmbind printre lacrimi amare
Că te-am avut...si-o clipă, tăcerea nu mai doare...
Muze
Un vin
De-un roșu sangvin,
O-mbrățisare
Rămasă-n uitare,
Un dor
Rămas arzător,
Un gând
Rămas în vânt,
O speranță
Fără nuanță,
O dorință
Fără putință,
O inimă
În lacrimă,
Un suflet
Rămas poet,
Un tainic vis
Rămas promis...
Promisiuni
Neîmplinite minuni
O poveste
Din spații celeste,
Rămasă în poezii
Scrise cu fantezii.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Reflexii în asfințit
În ritmul prăfuit
Al ceasului târziu
Durerea de odinioară
Din senin a amorțit.
Ochii, fără de reacții
Mai reflectă agonii
Si prin umbre de senzații
Mă întreb... Oare-ai să vii?
Si-n tăcerea din mine
Fără vinul tău de ieri
Vreau doar să se apropie
Pașii mei de pașii tăi.
Dar ziua a trecut
Apusul iarăși vine
Ah, voi simțiri de lut!
Cum ardeți azi în mine...
Dar nu ca alte dăți
Cu flăcări peste gânduri
Ci cu singurătăți
Vărsate printre rânduri.
Căci dorul nu mai doare
Deși-n suflet e chin
Că tu n-ai vrut să stai
Si eu... azi nu mai vin...
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.