Un vis divin
Gândul mă poartă spre tine, prin spațiu și timp
Mi te așează pe pleoape intr-un pahar de vin
Și-ți șoptesc tăcut un vis ce l-am avut
Ce va rămâne poezie într-un viitor trecut
Era ca-n rai...
Îmi dădeai părul peste umăr și mă sărutai
Pielea fină și catifelată ușor mi-o atingeai
Și ne inecam în păcate cu patimă
Sfârșind frumos povestea asta zbuciumată....
Era ca-n viață...
Și îmi șopteai că sunt frumoasă
Că-s senzuală și nebunește de gustoasă
Că al meu chip când te privesc e storcător de minți
Căci te priveam și mă luau fiori reci și fierbinți...
Era ca niciodată...
Îmi scoteai breteaua ce se voia atârnată
Îmi sărutai corpul de vin înfierbântat
De dorință și plăcere m-am lăsat purtată
Atât de mult si arzător te-am așteptat...
Și m-am umplut de tine în visul meu de noapte
Nu ești să mă mai pierd în ochii tăi căprui
Doar risipesc vise încinse într-o carte
În poezii... rostite oricui și... nimănui.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Date of posting: 10 февраля
Views: 225
Poems in the same category
Zile
Cum să te cuceresc?
Mă îneci în tăceri,
Dar aș vrea în iubirea ta.
N-am idee ce-as putea
Să te impresionez .
Voi merge prin foc ca să-ți aduc
Stelele în mâini.
Azi,simțindu-te tu bine—
Mă vei iubi,mâine fiind sătul
De toată dragostea mea—
Mă vei ignora.
Poimâine va reveni totul la normal
Și din nou voi încerca să-ți câștig inima
Aducându-ți sclipirea lunii în dar.
Joi vei prinde a flirta,
Vineri vei spune cât sunt totuși de naivă,
Seara, fiind serios, îmi vei spune că am toate șansele
De a fi cu tine.
Iubire, spune-mi sincer:
În ce să cred și în ce nu?
Și da, tocmai când ești onest cu mine—
Cred din nou că m-ai mințit.
M-am pierdut în minciunile tale,
Ori poate chiar ai vrea să-ți legi viața cu a mea?
Dar cum n-ai da:
Ai facut-o deja.
Spune-mi, dragostea mea,
Cum aș putea pătrunde în inima ta?
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Dincolo de cuvinte
În ochii tăi ecouri de războaie dorm,
Iar pe obraji tăi curg râuri de durere
Ale celor ce te-au iubit în tăcere.
Soldați căzuți pe frontul muzei lor.
Căci ce e moartea dacă nu e demnă
În scop, în fapt și în deplinătate.
O simplă a vieții nedorită parte,
Un ciclu îngropat în propria furtună.
Murind sub un albastru cer de sticlă
În mângâierea soarelui de iarnă
O prea frumoasă iubire se sfarmă
Purtând pe palme, fără viață, o clipă.
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Aceea fata
Stau si ma gandesc
Cum oare pot sa te iubesc...
Dupa atatea drame si certuri
Tot impreuna sa stam fara regereturi..
Farmecul pe care
Nu stiu cine mi l a pus
Sa te iubesc nespus;
Ma face vulberabil
In preajma chipului tau fermecabil..
Sa ne despartim
Nu as suporta
Sa fi in bratele altuia..
M-ar duce pe drumuri grele
In gandurile mele..
Care nu vor mai fi la fel de curate
Ci doar pline de ale tale fapte.
Te iubesc pentru sufletul tau minunat
Dar si pentru al tau fapt
De a fi cu tine prin tuneluri
Ale dragostei .. ce presupune
Amor fara amaraciune.
Poate ca nu sunt poet
Dar numai pot sa te iubesc discret.
Vreau sa stie lumea toata
Ca am dat de acea fata.
Acea fata care, ma scapa din picioare
Cea care sufletul mi-l alina
De crizele , care acum zici ca-s din faina.
De la pretentii la fapte
Cand e vorba de onestitate
Caracterul mie dorinta vie
Ce de la tine mi am furat-o mie.
Cand sunt in preajma ta
Parca sunt altcineva
Nu stiu ce s-a intamplat
Dar trecutul meu foarte patat
Il pot lasa deoparte
Tinandute pe tine aproape.
Tot timpul am fost singuratic
Deobicei chiar foarte neindemanatic
Dar preajma ta face parte
Sa fac totul ca la carte.
Înainte nu credeam in iubire
Dar ochilor nu i venisera sa creada
Inima bătea … cât pe ce sa cadă
Nu știam daca am iluzii
E ca si un drog care pe zi ce trece
Sevrajul nici-o sansa să mai plece.
Vreau sa fi mamă a ai mei copii
Să-mi pot zice inimii ,
Ca însfarșit am câștigat
Ca pe tron… un împărat
Durerile le ai alungat
Din sufletul meu sfâșiat.
Chiar si cand nu vei mai fi
Te voi tine acolo in adancul inimii
Pentru ca nu stiu cat voi rezista
Caci mie greu fara tine a sta
Probabil voi venii dupa tine
Fara a pune pret pe mine.
Zile
Cum să te cuceresc?
Mă îneci în tăceri,
Dar aș vrea în iubirea ta.
N-am idee ce-as putea
Să te impresionez .
Voi merge prin foc ca să-ți aduc
Stelele în mâini.
Azi,simțindu-te tu bine—
Mă vei iubi,mâine fiind sătul
De toată dragostea mea—
Mă vei ignora.
Poimâine va reveni totul la normal
Și din nou voi încerca să-ți câștig inima
Aducându-ți sclipirea lunii în dar.
Joi vei prinde a flirta,
Vineri vei spune cât sunt totuși de naivă,
Seara, fiind serios, îmi vei spune că am toate șansele
De a fi cu tine.
Iubire, spune-mi sincer:
În ce să cred și în ce nu?
Și da, tocmai când ești onest cu mine—
Cred din nou că m-ai mințit.
M-am pierdut în minciunile tale,
Ori poate chiar ai vrea să-ți legi viața cu a mea?
Dar cum n-ai da:
Ai facut-o deja.
Spune-mi, dragostea mea,
Cum aș putea pătrunde în inima ta?
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Dincolo de cuvinte
În ochii tăi ecouri de războaie dorm,
Iar pe obraji tăi curg râuri de durere
Ale celor ce te-au iubit în tăcere.
Soldați căzuți pe frontul muzei lor.
Căci ce e moartea dacă nu e demnă
În scop, în fapt și în deplinătate.
O simplă a vieții nedorită parte,
Un ciclu îngropat în propria furtună.
Murind sub un albastru cer de sticlă
În mângâierea soarelui de iarnă
O prea frumoasă iubire se sfarmă
Purtând pe palme, fără viață, o clipă.
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Rugăminte
De-au să pornească ploi
Oprește-le să curgă
Cu soare să le stingi
Un curcubeu s-ajungă
Și de-au s-apară nori
Împraștiei, să fugă
S-aduci lumină-n zori
Turnând-o peste umbră
Iar de-ai s-auzi viori
E sufletul ce cântă
Cu zâmbet în culori
Tristețile alungă
De-au să se-ntindă mâini
Lasă-le să te-ajungă
Primește-mbrățișări
Inimi s-auzi cum zburdă
Poate-ai să simți fiori
Amețitor cum urcă
Adună-i că-s comori
Armurile aruncă
Pornit-au rugăminți
Spre cerul ce ascultă
Cu rugă către sfinți
Iubirea să te-ajungă
Aceea fata
Stau si ma gandesc
Cum oare pot sa te iubesc...
Dupa atatea drame si certuri
Tot impreuna sa stam fara regereturi..
Farmecul pe care
Nu stiu cine mi l a pus
Sa te iubesc nespus;
Ma face vulberabil
In preajma chipului tau fermecabil..
Sa ne despartim
Nu as suporta
Sa fi in bratele altuia..
M-ar duce pe drumuri grele
In gandurile mele..
Care nu vor mai fi la fel de curate
Ci doar pline de ale tale fapte.
Te iubesc pentru sufletul tau minunat
Dar si pentru al tau fapt
De a fi cu tine prin tuneluri
Ale dragostei .. ce presupune
Amor fara amaraciune.
Poate ca nu sunt poet
Dar numai pot sa te iubesc discret.
Vreau sa stie lumea toata
Ca am dat de acea fata.
Acea fata care, ma scapa din picioare
Cea care sufletul mi-l alina
De crizele , care acum zici ca-s din faina.
De la pretentii la fapte
Cand e vorba de onestitate
Caracterul mie dorinta vie
Ce de la tine mi am furat-o mie.
Cand sunt in preajma ta
Parca sunt altcineva
Nu stiu ce s-a intamplat
Dar trecutul meu foarte patat
Il pot lasa deoparte
Tinandute pe tine aproape.
Tot timpul am fost singuratic
Deobicei chiar foarte neindemanatic
Dar preajma ta face parte
Sa fac totul ca la carte.
Înainte nu credeam in iubire
Dar ochilor nu i venisera sa creada
Inima bătea … cât pe ce sa cadă
Nu știam daca am iluzii
E ca si un drog care pe zi ce trece
Sevrajul nici-o sansa să mai plece.
Vreau sa fi mamă a ai mei copii
Să-mi pot zice inimii ,
Ca însfarșit am câștigat
Ca pe tron… un împărat
Durerile le ai alungat
Din sufletul meu sfâșiat.
Chiar si cand nu vei mai fi
Te voi tine acolo in adancul inimii
Pentru ca nu stiu cat voi rezista
Caci mie greu fara tine a sta
Probabil voi venii dupa tine
Fara a pune pret pe mine.
Other poems by the author
Străini in amintiri
Am trecut azi pe lângă un străin, drag...
li stiam fiecare gest ce urma să I facă,
li știam si vinul preferat
... Privirea lui sufletul încă îmi săgeată
Am trecut azi pe lângă un străin, ciudat..
Am schimbat câteva priviri,
Și am realizat că nu I-am uitat,
Pe acel străin ramas in amintiri.
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
Același blestem
De dor de tine am ajuns la marginea inimii
De-aici se vede cel mai bine lipsa ta,
Sufletu-mi te speră stiind că nu poți fi cu el
Căci toți avem pe cineva, pe care nu-l avem...
Mă trezesc din nou sub același blestem
Cu inima făcută cioburi te sper
În minte mi-e rece si gândul refuză
Să mă încălzească și mă ține confuză...
Si-o rază de soare pătrunde în inima mea
O ultimă lacrimă s-așterne pe podea
Și-n minte-mi răsună un vis uitat
De-o poveste ce-a fost, dar s-a spulberat...
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Străini in amintiri
Am trecut azi pe lângă un străin, drag...
li stiam fiecare gest ce urma să I facă,
li știam si vinul preferat
... Privirea lui sufletul încă îmi săgeată
Am trecut azi pe lângă un străin, ciudat..
Am schimbat câteva priviri,
Și am realizat că nu I-am uitat,
Pe acel străin ramas in amintiri.
Pahar interogativ
Tu cum te simți?...mă-ntreb de multe ori
Ce simți să știi că mi-ai rămas o cicatrice?
O rană roșie și vie la ivirea zorilor
Ce lacrimi nu-i ajung să se mai vindece?
Tu cum te simți să știi că-n urmă ai lăsat
furtună?
Că ești motivul unui ocean de lacrimi
Și-n suflet o adânc imprimată urmă
Ce-a făurit nopți întregi doar patimi?..
Ce simți de nu privești înapoi măcar o clipă?
Tu cum te simți să-ți amintești tot ce-ai promis
Să știi că din ce-am simțit doar ai făcut risipă
Nu te mișcă că-i dramă-n jurul meu..că-i trist?
Ce simți să știi că norii-s grei pe pieptul meu
Și că-n cenușă s-a transformat şi gândul
Mi-e sufletul gol,de-un an nu mai sunt eu
Ce trăiesc când mi-e dor...ar întelege numai
Vinul...
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu....mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce f port de-un an
larasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el .. nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă...
Cel mai greu ADIO
Ai fost cel mai greu ADIO spus vreodată
De fapt singurul... Și-am fost forțată
De-aceea m-am întors mereu din drum
Mereu câte ceva simțind că ar mai scoate fum...
Un ADIO ...ce nu l-am simțit... niciodată!
Căci pleoapele imi poartă promisiunea ta
Și pe obraji ți-am uitat un apus de soare
Îmbrățișați, cu un vin bun din crama ta...
Un ADIO ce sufletul nu-l recunoaște
Căci am uitat pe tâmpla ta un colț de vis
Și uneori speranța parcă imi renaște
Că ai păstrat și pentru mine...vinul promis.
Același blestem
De dor de tine am ajuns la marginea inimii
De-aici se vede cel mai bine lipsa ta,
Sufletu-mi te speră stiind că nu poți fi cu el
Căci toți avem pe cineva, pe care nu-l avem...
Mă trezesc din nou sub același blestem
Cu inima făcută cioburi te sper
În minte mi-e rece si gândul refuză
Să mă încălzească și mă ține confuză...
Si-o rază de soare pătrunde în inima mea
O ultimă lacrimă s-așterne pe podea
Și-n minte-mi răsună un vis uitat
De-o poveste ce-a fost, dar s-a spulberat...
Vis rosu
Și iar mi-e dor babe... dor de tine!
Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..
Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene
Azi parcă mai mult ca la început
Chiar de tăcerile îmi sunt mortale
Încerc să-ţi mai scriu un poem
Visând la degustări criminale
Împreună îmbrățișați să stăm...
Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?
De ce poveștii ai pus punct?
De ce s-au întâlnit două destine?
Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?
..imi este așa de dor de ce visam să fie
C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu
Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie
C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie