Autorul ANONIM
Total
786 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Lumea bețivului
În șanțul crăpat dintre lumi și ruine,
un poet scuipă foc peste vise străine,
cu barba nespusă și ochii de drac,
înjură tăcerea și viața, stând pe ac
de păcate strivite sub ghetele goale
ale lumii ce-l vrea fără glas și sudoare
Bea spirt din pahare făcute din plâns,
îi curge pe tâmple un vers ce s-a stâns,
într-o lume ce urlă că-i prost și nebun,
el zice „la naiba, mai tragemi un pumn!”
Nu-i pasă de nimeni, nici de Dumnezei,
când pieptu-i bat, fulgere-s în loc de idei.
Cu pixu’ ca o armă, lovește murdar,
scrie despre sânge, despre pulă și bar,
despre mama obosită și tatăl dispărut,
despre lumea ce-l scuipă și-l vrea în trecut.
„Sunt urât, sunt o rană, un borat de gând,
da’ măcar n-am tăcut și am mers râzând.”
I-a fost călcat sufletul sub bocanci,
a fost tras de limbă, scuipat printre stânci,
dar tot ce-a durut l-a făcut să explodeze
în strofe ce sângerează, ce urăște fețe.
„La pula cu voi, sfinților prefăcuți,
eu scriu din mizerie – și scriu mai ca sfinții căzuți.”
Acum, pe sub poduri, cu norii sub limbă,
el visează o lume ce geme și schimbă,
e drac și e sfânt, e poetul pierdut,
cu rima în sânge și cerul tăcut.
Și cine-l citește, prin fum și prin noapte,
știe: adevărul nu vine din șoapte.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
Pe dos
În ochiul tău albastru se întâmplă
Că se revarsă un râu înapoi
O apă care se urcă,
Se ridică…
Și dă înapoi.
Se întâmplă că în ochiul tău albastru
Lumea e-o haină luată pe dos
Purtată de-un nor ce bea ploaia
Și învață să locuiască pe jos.
În ochiul tău albastru se vede o viață
Cu sufletul bătând dinspre moarte
Și dintre toate mormintele toate
Am învățat să citesc invers o carte.
De-a dreptul dacă te-aș citi
Din ochiul tău albastru aș vedea numai frumos,
Tu ești mai mult decât se vede cu ochiul liber…
Eu vreau să fiu orb,
De asta te iubesc pe dos.
Pe dos ca atunci cand îmi este dor
De-o îmbrățișare adevărată mai mult decât orice cuvânt,
În care nu am fost încă
Dar pe care am trăit-o de atâtea ori
În gând.
Pe dos ca atunci când te văd cum încerci să fii ca o piatră
Și încerci să aduni în tine toți norii posibili,
Atunci se vede cel mai tare în ochii tăi
Că porți albastrul cel mai sensibil.
De asta eu te iubesc pe dos,
Pentru că, deși ești cea mai frumoasă dintre toate zilele senine,
Frumusețea ta... e cel mai puțin interesant lucru la tine.
Dor de tine
Dragă tu , nu te-am cunoscut dar sincer ți-o spun
Că îmi este dor de tine , de amintirile cu tine
Atâtea povesti am auzit , dar niciodată varianta adevarată pe care nimeni nu o va ști
Pe care doar tu o ști, și șiretul de care te-ai folosit
Mie dor de tine , îmi doresc și eu să aud sunt aici pentru tine
Te-am visat , însă timpul mi te-a furat
Nu te-am cunoscut cu adevărat
Dar vreau să îți spun că te iubesc
Mă uit la cer și uneori mă întreb ,
Dacă ești mândru de mine ?
Îți place cum sunt acum ?
Am crescut am devenit mare , nu mai sunt fetita de 3 ani pe care ai abandonat-o
Nu îți port ură pentru ce ai făcut, chiar dacă mai rănit
Vei rămâne veșnic al meu tati , chiar dacă nu te-am cunoscut....
Ferestre sparte
n-am niciun chef să mă întorc acasă
nici nu mai știu dacă este casa mea
de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele
sufletului
vin tot mai rar
nu m-am risipit niciodată în atâta albastru
de cer
printre atâtea păsări nocturne
și pereți translucizi
penetrați doar de liniște
într-atât încât să mă pierd de mine însumi
s-a întâmplat acum
mereu însă mi-a fost teamă de clipa aceasta
uneori mă-ntrebam ce s-ar întâmpla
dacă s-ar prăbuși Soarele
luna
stelele
peste noi
nu credeam că există ceva mai rău decât Apocalipsa
a trebuit să pleci tu ca să înțeleg că sunt lucruri și mai rele
într-un suflet de om
în mintea acestuia
de care stă agățat tot Universul
dar a fost prea târziu
nu te-am mai regăsit în oglinda luminoasă a amintirii
în locul meu aparea o iederă
înverzând un zid igrasios al disperării
cineva dinăuntru îmi striga
„ sparge oglinda
poate mai găsești ceva printre cioburi!”
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Temnița
Khosravi Shahin
4 octombrie
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 octombrie
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 octombrie
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 octombrie
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 octombrie
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 septembrie
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 septembrie
Frumos!👏
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
Marius Ene
30 septembrie
Mulțumesc!
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
un-pahar-de-poezie
28 septembrie
Ce frumoasa e!!!
Dorul
anca_nistor
28 septembrie
O poezie pe care o recitesc cu drag, iar și iar. Simplitatea acestor versuri exprimă o profunzime sufletească imensă. Un contrast fascinant! Mulțumesc...