Cer fără stele
Unde-s stelele in astă seară?
Căci eu văd doar un nor
Ce stă să se piardă.
Mă întreb dacă tu îl vezi,
Mă întreb dacă mă vezi,
Cum stau și tot analizez
Lumina stâlpului ce pâlpâie
Ce anunță, poate, un început de vară.
Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,
Iar drumul este înconjurat
De blocuri vechi
Și o grădină uitată.
Cine sunt eu în astă seară,
Poate un umil muritor
Ce așteaptă să ațipească,
Sau să se scalde-ntuneric
Și să prindă în a sa palmă,
Un greier ce își cântă
Propria serenadă.
Cine sunt eu,
Un cântec pus la radio
La o oră târzie,
O frunză ce o să cadă,
Căci nu se simte vie.
Cine sunt eu,
O stea poate pierdută
Ce tot caută luna,
Să-i țină companie
Pentru o seară lungă
Într-un colț de armonie.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Amăgiri de primăvară
Poem: Solitudine
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Numai tu
Poem: Inima sau mintea?
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate
Poem: De-aș avea...
Poem: De-ar cânta...
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară