Crima de a fi om îndrăgostit
Când iubești pur din focul vieții, însă plămânii îți sunt plini de toxicitatea nepăsarii
Când dai totul, dar totul îți este luat odată-n vânt, ce îți zdrobește inima-n chemarea surdă a nopții, ca lacrimile să ți le plângi în binecuvântarea uitării veșnici
Și e atât de cruntă uitarea, dar timpul ne îndeamnă sa ne mințim ca e o bucurie, o iertare de sine, dar traumele și rănile rămân, dar inima nu uită, tot ce creierul poate uita-n, momentele odihnitoare a iuliziei de dopamină căci ele sunt doar sintetice iluzii arse a durerilor falnici
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: jessica_brescan
Data postării: 21 ianuarie
Vizualizări: 60
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Campionat de strănutat în germană
Poem: La ieșirea dintr-un tunel
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia
Poem: VINURILOR TALE
Poem: Înapoi în Viitor
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: E sâmbăta morţilor și se împarte piftie.
Poem: Încerc să uit
Curiozități despre viaţa secretă a marilor scriitori