Paradox
Amintirile dor, dar sunt străine,
ca vise vechi pe care nu le-am visat,
mă uit la ele-sunt tot cu tine,
dar unde sunt eu? Cine-am fost? Cine-s azi?
Te-am iubit. Te iubesc. Sau poate că nu?
Poate iubirea era doar setea
de-a fi privită, de-a fi văzută,
de-a nu fi un chip ce se pierde-n rețea.
Poate că tu ai fost doar conturul
unei iubiri ce nu era a ta,
doar umbra unui vis nescris
despre cine aș fi vrut să mă vrea.
Și-acum? Acum mintea tace,
numele tău nu-i decât un sunet,
dar inima, inima face
din tăcere-un tunet.
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: jessica_brescan
Data postării: 3 martie
Vizualizări: 40
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Visul nostru
Poem: Pentru tine...
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?
Poem: Poem
Poem: Moștenire în suedeză
Compozitorul Eugen Doga își sărbătorește cea de-a 82-a aniversare
Poem: Fluturii amorului !
Poem: Atena
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier