Autorul Gabriel Trofin

Constelația autorului

Inregistrat pe: 26 mai

Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Sămânța

Cade lumina
în inima golului –
un răspuns fără întrebare.

Iubirea nu cere,
nu pleacă,
doar este.

Mai mult...

Spre tărâmul meu iubit..

-Drumule,unde mă duci?..

Cu priveliști mă seduci;

Îmi promiți covrigi în coadă.

Viselor deșarte pradă,

Devenisem peste noapte,

Bântuită de propriile șoapte.

C-am ales țară străină,

Ce nu pare ca -- n vitrină.

Din rădăcini m am smuls,

Mânată de-un impuls,

Să -mi schimb ursita,

Depășindu -mi limita.

Dar, împlinirea mea interioară;

E dor în gândul ce zboară

Spre tărâmul meu iubit,

Unde -am crescut și pătimit,

Unde chiar mă simt acasă

Cu mușcate la terasă.

-Du-mă , drumule -napoi;

Acolo -ntre pereții goi,

La masa lipsurilor mele,

Să privesc la stele

Cu ceaiul meu și -o pâine

Fără grija zilei de mâine...

Mai mult...

Frunză verde din poieni

Frunză lată din poieni,

Sunt flăcău de la Deleni,

Unde-i ceru' plin de stele

Ca ochii muierii mele,

Frunza verde ca măslia,

Sunt flăcău din Bucovina,

Și-am venit în astă seară,

Tocmai ici la dumneavoastră,

Să vă spun, iubită gazdă,

O pățanie de-a noastră.

Am plecat de-un an de-acasă

Să îmi fac și eu nevastă

Dintr-un sat, dintr-o comună,

Să cunosc o mândră bună.

La distanță de vreo lună,

Mi-am găsit o fată bună,

Frumușică mai era,

Dar de muncă nu știa.

Ea știa să se aranjeze,

Machieze și penseze,

Și pe-acasă nu dădea,

Nici de tac-su o bătea.

Și de rău nu-i șade bine,

Când se duce, parcă vine.

De mâncare n-am ce zice,

Face cate-o mămăligă,

De nici câinii n-o mănâncă.

Nici motanul de pe stradă

N-o mănâncă, nici s-o vadă.

Și de crudă ce era,

Nici la porci nu le plăcea.

De sarmale ce pot zice?

Îi place să le mănânce,

De ziceam să-mi facă ea,

Mă ducea la mumă-sa.

Zurgălăi și clopoței,

Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!

Eu mi-am luat una mai mică,

Ard-o focu de geloasă,

Niciodată nu-mi dă pace,

Și doar nervii știe să-i toace.

Cred că face și blesteme,

Cum vede-n telenovele,

Că de când eu sunt cu ea,

Dau din necaz în belea.

Să vedeți și dumneavoastră,

De credeți că n-am dreptate,

Ce se întâmplă într-o seară,

Când plecam spre aparate.

Ușurel mergeam pe stradă,

Și-am văzut doi ochi de fată,

Ochi căprui și buni de joc,

De-am rămas oprit în loc.

Gându' iară îmi zbura,

Limba mi se-ncâlcea,

Graiul mi se bâlbâia,

Iar inima mi se oprea.

Și-auleu, ce-aș fi vrut

Ochii feti să-i sărut!

Mă uitai ceva mai bine,

Aoleu și vai de mine!

Nu-i nici fată, nici nevastă,

Era mă-sa la fereastră.

Stătea dânsa și privea,

Cum mă-ndrăgosteam de ea.

Și multe, multe am mai spune,

Că noi știm destule glume.

Și dac-am scăpa a spune,

Multe zile am rămâne.

Iar acuma pe sfârșite,

Am făcut o socoteală.

Și-am să iau vreo trei parale

Chiar din casa dumneavoastră.

Și de coniac o sticlă plină,

Să-mi șterg gâtul de rugină.

De-ați avea și sarmale,

Să scăpăm noi și de foame.

Am mai veni și la anul care vine,

Să vă găsim din nou cu bine.

Clopoței și zurgălăi,

Ia urați o dată, măi! Hăi, hăi!

Frunză verde ciocălăi,

Și-nc-odată mai, flăcăi! Hăi, hăi!

Mai mult...

Primăvara

Firav și gingaș ghiocel ,

Cu tine începe primăvara.

Mireasma ta ce mă îmbie

Să zburd de bucurie .

E vremea aceea

Când natura renaște

Și păsările încep să cânte.

La fel și sufletul, ca primăvara,

Renaște și înflorește,

Iubește nebunește

Și se bucură ca un copil

De tot ce îl înconjoară

Și fericirea pe care o simte

Pentru clipele ce le trăiește.

🦋 S. ALY 🦋

Mai mult...

Tu

Aș vrea să încep ,

Cu un simplu mulțumesc,

Ai fost de la început,

Un om întrăzneț.

Nu există cuvinte,

Să îți mărturisesc,

Cât de mult te apeciez,

Pentru ceea ce ești.

Mi-ai fost alături mereu,

Chiar și în momentul greu,

M-am putut baza mereu,

Pe sufletul tău.

Pe final vreau să-ți dovedesc ,

Cât de mult te iubesc,

Așa că îți spun,

Un sincer te iubesc.

Mai mult...

Ulima zi cu soare

Zile-n rânduri se stergeau,

Sentimente risipeau,

De cînd chipul tău n-apare

Pe retina mea-n cărare.

N-am scris file în urmare

Emotiv la a ta uitare,

Sufletul în dezolare

În a șaptea așteptare.

Au apus zile senine,

Cândva de armonie pline,

Am ajuns fire străine

Ce nu se cunosc pe sine.

Acum în inimă doar ploaie

Ce-neacă orice vibrare,

Ochii mei nu m-ai văd soare,

Privirea mea în închisoare.

(În a șaptea așteptare/ part 2)

Mai mult...

#Interesant Autor: Sabrina Pușcașu Poem: Amenințare Poem: Faleza la GALAȚI ! Autor: Sandra Wolf Poem: SALCÂMI Poem: Sclipiri Poem: Pentru a nu înnebuni Poem: Balanța sufletului