Te-am iubit

Te-am iubit cum iubesc copii stelele

In ochii tai vedeam plodul din mine ce-i pierdut...

In tine eu mă regăseam si eram bine...

Vai ce ma bucur ca demult chiar te-am avut...

 

Te-am iubit...ca un pictor culoarea...

Alături de-mi erai culori zăream 

Chiar si iarna ce-i tot-una albă,

Cu tine cand eram altfel vedeam...

 

Tu m-ai iubit..? Nu cred dar totuși sper într-una...

Plecarea ta nu stii cat m-a ucis..

Ochii capuri si acum eu ti-i visez adesea...

Si n-ai idee cat de mult de dor ti-am scris..

 

Te-am tot iubit...si-o voi face pân' la moarte..

N-am sa te uit, promit, pe ce ai vrea

In schimb as vrea sa te întorci acum si poate..

Sa nu mai crezi ca te urăsc asa ca ea

 

Te-am iubit...ca Mozart nota

Si te-as păstra, pe-un portativ din viața mea..

Să-mi cânți intr-una melodia noastră,

In timp ce iti absorb privirea ta.

 

Te-am iubit...iar iubirea tot nu moare

Si de-ai muri eu tot te-as re-nvia

Chiar de-ai pleca din nou a 2-a oara..

Eu te-as gasi cat te voi căuta .

 

 


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Ioana poezii.online Te-am iubit

#iubire #teiubesc #teamiubit #poem

Data postării: 18 noiembrie

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 25

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Ură din iubire

Câtă durere în suflet mi-a intrat din a ta vină,

Cât m-ai rănit și lacrimi demult cât am purtat...

După luni de zile ce-au trecut într-o clipită,

Eu nici până în ziua cea de azi nu te-am uitat...

 

Nu te-am uitat nici eu și nici regretele mele,

Cum de un timp îndelungat mă tot urai,

Așa o să simt și eu totdeauna ură pentru tine,

Câte zile o să ai sau o să-mi dai.

 

Cât te urăsc, atât eu te-am iubit,

Dar cum n-ai fost iubit, n-ai știut cum să primești iubire...

Ți-am tot iertat greșeli când mă rugam,

Pân-am ajuns să mă urăsc pe mine...

Mai mult...

Plete de soare ce-au plecat

Ale valurilor șoapte,

Dimineți calde de vară,

O briză veselă iar trece,

Să-ți aducă zâmbet iară.

 

Soare cald și luminos,

Ca pleata ta blondă de fată,

În jocul vântului tresari

Și mă iubești încă o dată.

 

Ale mării mari culori,

De vis împerecheat cu cerul,

S-aduni în ochii tăi perlați,

Albastrul, norii și cu gerul.

 

Și să-mi aduci în dar chiar astăzi,

Lumina ce mi-ai luat odată,

Când ai plecat fără să spui

Și mi-ai rupt sufletu-nc-o dată.

Mai mult...

Nostalgia mea de iarnă

E noapte neagră-n fața mea și lumina pâlpâie încet,

Zăpada de sub tălpi pocnește, sub ghetele gata de iarnă.

Am hotărât să stau pe loc, pe bancă și să cugetez

Despre timpul ce-a trecut și ce mereu, continuu, zboară.

 

Am stat și mi-a fugit un gând... poate chiar două... fără să știu,

Despre cum serile pierdeam și râsul era mult mai profund...

Despre omul ce a fost, dar care-acum e prea târziu,

Să-l mai aduc iar înapoi, când în gânduri mă scufund.

 

Am stat și am privit ulița, când înainte fulguia,

Din amintiri strig iar la mine, cea de-acum odinioară...

Când micuță tot strângeam, din pumnușorul înghețat,

Zăpada care tot speram să nu se topească iară.

 

Timpul aluneca pe lângă mine, în timp ce în trecut trăiam,

O poveste care s-a sfârșit, dar care-n fulgi poate se-așterne,

Deși era doar o speranță, căci mereu cumva știam

Că trăiesc, deși nu vreau, nostalgia mea de iarnă.

Mai mult...

Adio in peron

Pe peronul gării vechi, am văzut odat-un suflet

El c-un vis, ea cu un vis, n-au avut curaj să-și spună

Se priveau ca doi străini, care se cunosc în taină

Și-n sclipirea ochilor, vedeai lumina dinspre lună.

 

Un tren de stimați călători, urma s-ajungă dinspre vest,

Sufletele lor știau, că nu ar să se mai zărească

Doar de-un timp și-o ezitare, măcar de el ar fi avut

Ar fi putut să simtă singur, cum e pe ea să o iubească...

 

Secunda tot trecea cu-amar... și el simțea pe bune gustul...

Păcat că o zvâcneală scurtă, pentru ea n-a apărut...

Știa că o va pierde iarăși, pentru totdeauna sigur...

Cea iubită tre' să-i fie... se transformă-n necunoscut.

 

Și-n clipa-n care trenu-ajunge, se mai zăresc încă o dată

Neștiind că ar fi fost, ultimul moment al lor

Cu privirea lor cea caldă, lăcrimând și-au luat adio,

Părăsind singuri peronul, împreună c-un fior.

Mai mult...

Ultima muză

Ce-mi aducea aminte iar de tine erau frunzele-n timp de uscare,

Acestea erau ochii tăi, ce mă priveau în întuneric,

Și brațele-ți sunt frigul rece, ce predominant îl tot simt toamna,

Și mă ridică și mă lasă mult prea rapid ca un nemernic...

 

Îmi erai tot o muză despre care tot scriam...

Te contopeam în versuri de amor pe timp de seară...

O bleagă ce purta atâta chin fără ca nici măcar să știe,

Iubirea de cândva a ajuns să îi devină iar povară...

 

Urât-am să te urăsc eu toată viața...

Pentru cum m-ai transformat în noapte-n zi,

Urât-am să te port povara vieții fără milă,

Că n-ai știut sufletul curat a mi-l iubi.

Mai mult...

Vis de toamnă

Glonț de toamnă, vântul este,

Să străpungă vise reci,

Ale frunzelor culoare

Ai să iei și ai să pleci..

 

Rană grea doar tu îmi faci,

Ce-i al meu tu furi de-ndată 

Vis de toamnă, vis cu nori

Și cu o secretă șoaptă 

 

Să ia vântul să ia ploaia 

Să mă spele de amor,

Stelele să mi te ia,

Pân-am să te plâng ușor..

 

Și-ntru luna ceas frenetic 

Dor de buzele-ți-s mura,

Ea te păzește, te-ncălzeste 

Cum o făceam întotdeauna 

 

Noaptea-nghite tot ce prinde,

Ți-am lăsat inima grea...

Sper ca prin ea sa ții minte

C-ai avut dragostea mea. 

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

MELANCOLIE DE TOAMNĂ

Î mi pierd pașii pe alei

Gânditor și tremurati,

Sus prin crengi adie vântul

Plâng scaiții scuturați.

 

Într-un creștet de coroană,

Tânguie un cuib golit...

Astă vară își avea casă

Glas voios de ciripit.

 

 

Se înalță în văzduh

Brațe tinere pe ram,

Iscodind spre orizonturi...

Ciine-i despuia de darurii...?

 

Se aștern încet pe luncă

Picuri  mici de ploaie rece

Și-un ecou din stâncă

Glasul toamnei  îl petrece.

Mai mult...

RUGĂ SPRE NEANT

    O, cărare plină de spirit, 
    spinul tău n-a tăiat 
    talpa mea,
    Obrazul n-am întors...
    - orice palmă lasă urme 
    care adâncesc şi mai mult, 
    golul din suflet... 
    
    De sus privirea n-am lăsat, 
    spre dârele-ncrustate-n nisipul
    deşertăciunii...
    Căci totul e-n van,
    nimic nu rezistă,
    poate doar piramidele,
    pe care, în disperare după neant,
    mi-am săpat numele...

Mai mult...

Vreau

Vreau puțin din Eminescu
Să te îndrăgostești pe loc
Și puțin din Grigorescu
Să fac din arta ta un joc

 

Puțin din Creangă să primesc
Ca tuturor să povestesc
Că am avut puțin din Slavici

Puțin noroc să te-ntâlnesc

 

Puțin din Blaga îmi ajunge
Fricile să le strivesc
Și din Bacovia inima să se înfructe
Cu singurătatea să mă-mprietenesc

 

Vreau puțin și din Petrescu poate
Să mai petrecem o ultimă noapte
Să-și amintească Stănescu din mine
Că ai fost una la o mie

Mai mult...

Cum...?

 

Cum voi mai ști ce-i lumina,

Căci ochii nu-ți mai sclipesc, 

Iar șoapta își caută vina, 

Când spune temător: Te iubesc? 

 

Cum voi mai ști ce-i sărutul,

Când iubirea ți se scurge-n nisipuri,

Iar mâna își caută lutul, 

Modelând temător alte chipuri?

 

Cum voi mai ști ce e dorul,

Căci glasul tău nu mai curge,

Ca râul ce-și știe izvorul,

De unde lacrima iubirii se scurge?

 

Cum voi mai ști că e seară,

Când nu vei mai fi să rămâi, 

Cu tâmpla pe tâmpla-mi de ceară,

Gândind la sărutul dintâi? 

 

Cum voi mai ști ce-i acasă,

Când nu vei ști să mă chemi, 

Căci gânduri negre te-apasă, 

Și de răspunsuri sumbre te temi?

 

Rămâi, cât timpul mai poate, 

Să ducă spre ceruri același ecou, 

Rămâi până când vom răzbate, 

Iar iubirea va-ncepe să doară din nou. 

Mai mult...

1 2 3 1

Aș scrie despre noi, 

Noi la început doi, acum trei, de fapt unul

Unul despre noi și noi doi despre unul,

Un strop în spațiu, un punct în timp,

Un praf de stele amestecat în...trei... în unul.

 

Și când suntem trei noi suntem unul,

Suntem întregul Univers arzând în noi,

În stelele ce poartă în ele praf,

Din doi, în trei, în unul.

 

Și ard și luminează bolta,

Cu neutronică iubire,

Noi vom fi cândva de sus,

Povesti de doi, de trei, de unul.

 

Și vom veghea sclipind în doi,

La ani lumină de iubire,

Undeva in spațiu timp,

Cum 1 este 2 în 3 doar 1.

Mai mult...

Stelele din jurul tău

nu se mai văd stele în jurul tău
și nici apusurile de soare
nu mai există
Există decor.
din amintiri fugare
desăvârșite
alunecări de memorie
și șoapte suprapuse
terenuri cu număr cadastral
fug prin mâinile tale
O fi vraja figurilor tale?
sau rămășițe de clipe
îndoiate tardiv
e sigur deci,
nu mai sunt stele prin
jurul tău
că nu reușesc sa alerge
din urma ta...
Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍