Te-am iubit

Te-am iubit cum iubesc copii stelele

In ochii tai vedeam plodul din mine ce-i pierdut...

In tine eu mă regăseam si eram bine...

Vai ce ma bucur ca demult chiar te-am avut...

 

Te-am iubit...ca un pictor culoarea...

Alături de-mi erai culori zăream 

Chiar si iarna ce-i tot-una albă,

Cu tine cand eram altfel vedeam...

 

Tu m-ai iubit..? Nu cred dar totuși sper într-una...

Plecarea ta nu stii cat m-a ucis..

Ochii capuri si acum eu ti-i visez adesea...

Si n-ai idee cat de mult de dor ti-am scris..

 

Te-am tot iubit...si-o voi face pân' la moarte..

N-am sa te uit, promit, pe ce ai vrea

In schimb as vrea sa te întorci acum si poate..

Sa nu mai crezi ca te urăsc asa ca ea

 

Te-am iubit...ca Mozart nota

Si te-as păstra, pe-un portativ din viața mea..

Să-mi cânți intr-una melodia noastră,

In timp ce iti absorb privirea ta.

 

Te-am iubit...iar iubirea tot nu moare

Si de-ai muri eu tot te-as re-nvia

Chiar de-ai pleca din nou a 2-a oara..

Eu te-as gasi cat te voi căuta .

 

 


Category: Love poems

All author's poems: Ioana poezii.online Te-am iubit

#iubire #teiubesc #teamiubit #poem

Date of posting: 18 November

Timp de citire: ~2 min.

Views: 23

Log in and comment!

Other poems by the author

Adio in peron

Pe peronul gării vechi, am văzut odat-un suflet

El c-un vis, ea cu un vis, n-au avut curaj să-și spună

Se priveau ca doi străini, care se cunosc în taină

Și-n sclipirea ochilor, vedeai lumina dinspre lună.

 

Un tren de stimați călători, urma s-ajungă dinspre vest,

Sufletele lor știau, că nu ar să se mai zărească

Doar de-un timp și-o ezitare, măcar de el ar fi avut

Ar fi putut să simtă singur, cum e pe ea să o iubească...

 

Secunda tot trecea cu-amar... și el simțea pe bune gustul...

Păcat că o zvâcneală scurtă, pentru ea n-a apărut...

Știa că o va pierde iarăși, pentru totdeauna sigur...

Cea iubită tre' să-i fie... se transformă-n necunoscut.

 

Și-n clipa-n care trenu-ajunge, se mai zăresc încă o dată

Neștiind că ar fi fost, ultimul moment al lor

Cu privirea lor cea caldă, lăcrimând și-au luat adio,

Părăsind singuri peronul, împreună c-un fior.

More ...

Ură din iubire

Câtă durere în suflet mi-a intrat din a ta vină,

Cât m-ai rănit și lacrimi demult cât am purtat...

După luni de zile ce-au trecut într-o clipită,

Eu nici până în ziua cea de azi nu te-am uitat...

 

Nu te-am uitat nici eu și nici regretele mele,

Cum de un timp îndelungat mă tot urai,

Așa o să simt și eu totdeauna ură pentru tine,

Câte zile o să ai sau o să-mi dai.

 

Cât te urăsc, atât eu te-am iubit,

Dar cum n-ai fost iubit, n-ai știut cum să primești iubire...

Ți-am tot iertat greșeli când mă rugam,

Pân-am ajuns să mă urăsc pe mine...

More ...

Nostalgia mea de iarnă

E noapte neagră-n fața mea și lumina pâlpâie încet,

Zăpada de sub tălpi pocnește, sub ghetele gata de iarnă.

Am hotărât să stau pe loc, pe bancă și să cugetez

Despre timpul ce-a trecut și ce mereu, continuu, zboară.

 

Am stat și mi-a fugit un gând... poate chiar două... fără să știu,

Despre cum serile pierdeam și râsul era mult mai profund...

Despre omul ce a fost, dar care-acum e prea târziu,

Să-l mai aduc iar înapoi, când în gânduri mă scufund.

 

Am stat și am privit ulița, când înainte fulguia,

Din amintiri strig iar la mine, cea de-acum odinioară...

Când micuță tot strângeam, din pumnușorul înghețat,

Zăpada care tot speram să nu se topească iară.

 

Timpul aluneca pe lângă mine, în timp ce în trecut trăiam,

O poveste care s-a sfârșit, dar care-n fulgi poate se-așterne,

Deși era doar o speranță, căci mereu cumva știam

Că trăiesc, deși nu vreau, nostalgia mea de iarnă.

More ...

Plete de soare ce-au plecat

Ale valurilor șoapte,

Dimineți calde de vară,

O briză veselă iar trece,

Să-ți aducă zâmbet iară.

 

Soare cald și luminos,

Ca pleata ta blondă de fată,

În jocul vântului tresari

Și mă iubești încă o dată.

 

Ale mării mari culori,

De vis împerecheat cu cerul,

S-aduni în ochii tăi perlați,

Albastrul, norii și cu gerul.

 

Și să-mi aduci în dar chiar astăzi,

Lumina ce mi-ai luat odată,

Când ai plecat fără să spui

Și mi-ai rupt sufletu-nc-o dată.

More ...

Ultima muză

Ce-mi aducea aminte iar de tine erau frunzele-n timp de uscare,

Acestea erau ochii tăi, ce mă priveau în întuneric,

Și brațele-ți sunt frigul rece, ce predominant îl tot simt toamna,

Și mă ridică și mă lasă mult prea rapid ca un nemernic...

 

Îmi erai tot o muză despre care tot scriam...

Te contopeam în versuri de amor pe timp de seară...

O bleagă ce purta atâta chin fără ca nici măcar să știe,

Iubirea de cândva a ajuns să îi devină iar povară...

 

Urât-am să te urăsc eu toată viața...

Pentru cum m-ai transformat în noapte-n zi,

Urât-am să te port povara vieții fără milă,

Că n-ai știut sufletul curat a mi-l iubi.

More ...

Vis de toamnă

Glonț de toamnă, vântul este,

Să străpungă vise reci,

Ale frunzelor culoare

Ai să iei și ai să pleci..

 

Rană grea doar tu îmi faci,

Ce-i al meu tu furi de-ndată 

Vis de toamnă, vis cu nori

Și cu o secretă șoaptă 

 

Să ia vântul să ia ploaia 

Să mă spele de amor,

Stelele să mi te ia,

Pân-am să te plâng ușor..

 

Și-ntru luna ceas frenetic 

Dor de buzele-ți-s mura,

Ea te păzește, te-ncălzeste 

Cum o făceam întotdeauna 

 

Noaptea-nghite tot ce prinde,

Ți-am lăsat inima grea...

Sper ca prin ea sa ții minte

C-ai avut dragostea mea. 

More ...

Poems in the same category

N-avem nevoie de frumos

 

N-avem nevoie de frumos,

De lucru bun şi adevărat,

Ne place fructul găunos,

Şi munca stând în pat.

 

Creem un balamuc multicolor,

Culori livide şi stridente,

Cu lighioane în decor,

Şi personaje indecente.

 

Pe viermele ce roade-n măr,

Simbol l-am declarat,

Bem apă otrăvită din ciubăr,

În care întâi mizerii am vărsat.

 

Pe prunc din alăptat l-am rupt,

Vedetă am făcut din mamă,

Venin de cobră noi am supt,

Şi acum muşcăm fără de teamă.

 

De apocalipsă în fiecare zi vorbim,

Acum i-o ştire neinteresantă,

Pe cel de sus nu-L mai iubim,

Şi-a Lui venire ne pare amuzantă.

 

Coboară omule cu mintea,

În inima-ţi de piatră,

Prin foc să-ţi treacă gândul,

Să poţi păşi din nou pe apă.

 

 

More ...

Cine stie...

Cine știe... poate cândva va înțelege

Ce-a fost în sufletul din mine pentru el,

Atunci va ști că dorul nu se șterge 

Doar pentru că-i ordoni că trebuie...

 

C-a fost un vis, o mângâiere,

Un dulce vin în viața mea,

Un drum cu soare și durere

Și toate le-aș trăi din nou, așa.

 

A fost tăcerea ce-am vegheat-o,

Zâmbetul plin când sufletul plângea,

A fost un dor ce incă mai așteaptă

Să-i fie alinare vinul promis cândva.

 

Dar cine știe... poate timpul va aduce

O clipă de gând, un ceas de amintire,

Și-n liniștea ce vrea să-i pară dulce,

Va înțelege durerea ce-a lăsat-o în suflet la mine...

More ...

Beția amorului

Cînd pe foi mi- aștern iubirea și cu lacrimi o declar,
Beau, nebună de durere, tot pahar după pahar
Si-mi simt gâtul ca pelinul, înecat de vin amar,
Mintea însă îmi e trează, că-mi simt vremea în zadar.

Nu mi-i vinul o plăcere și plăcerea nu mi-i vin-
Vreau să șterg din mine dorul prefăcut în rău venin,
Să uit sufletul din tine și din zâmbetu - ți senin
Ce mi-au prefăcut din viață cel mai aprig și greu chin.

Si când mâna mi se-nmoiae și când fruntea mi se pleacă,
Eu aștept că nebunia ca un rece vânt să treacă,
Dar ea crește și mai mare și ca aburul mă - neacă,
Însă după limpezire inima mi-e și mai seacă.

More ...

Focul din Oglindă

Te caut în amurgul care se frânge,

În umbrele ce dansează peste gând,

Iar inima-mi, ca vântul, se avânge

Spre tine, fără prag, fără rând.

 

Ești stânca ce se-aprinde în mare,

Valurile-mi se sparg de tine-n zori,

Și fiecare sărut e o dare

De stele ce se nasc printre fiori.

 

Mâinile tale-s crengile unei vieți

Ce tremură sub cerul meu prea plin,

Și dacă pleci, se frâng și nu se-ntorc pașii

Ca ploaia ce se stinge în destin.

 

Dar dragostea, nebună și fierbinte,

Nu știe să moară, nu știe să tacă,

Ea arde și-n tăcere, ca o simfonie

Ce strigă prin vene, ce nu seacă.

More ...

Priveghi

La capătul zilei stă noaptea-n priveghi

Aprinsă e luna să-i țină lumină

Curg orele triste plecând nicăieri

Dus  azi ca și ieri, la rând vine mâine

 

Pământul se-nvârte, nu șade pe loc

Un soare răsare zâmbind pe-altă lume

Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini

Sclipirea privirii se stinge de jale

 

Degeaba mă arde pe suflet un dor

Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește

Etern în priveghi trece timpul în zbor

Cu mâinile lui peste toate lovește

 

Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată

Dau vina pe nori că n-o pot atinge

Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi

La fel ca și ieri, probabil și mâine

 

La capătul verii stă toamna-n priveghi

Cum iarnă va sta la capăt de toamnă

Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri

Trec ani-așteptând în priveghi de pomană

More ...

TU

Atunci cand tu esti langa mine,
Realitatea se transforma-n vis,
Zambesc, tresar de fericire,
Simt c-am ajuns in paradis.

Si cand adormi la mine in brate
Sa te admir nu pot sa ma opresc,
Iti mangai parul, iti sarut obrajorii,
Nu vreau s-adorm, eu vreau sa te privesc.

Iar cand adorm, nu am rabdare,
Nu vreau s-astept sa ma trezesc,
Apari in visul meu si esti stralucitoare,
Din ce in ce mai mult eu te doresc.

Si daca visul meu s-a terminat
Alerg prin somn, alerg spre dimineață,
Ca sa te vad din nou, neincetat,
Ca fara tine totul e in ceața..

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍