1  

Author Preda Loredana Gabriela

poezii.online Preda Loredana Gabriela
“If I knew it all then, would I do it again? If they knew what they said would go straight to my head What would they say instead?”
Registered on: 24 August 2024 64 creations Autor de elită 381 5 76 1

Total

64 creations
1 352 30 September
2 680 13 June
6 964 29 March
15 6 1,177 24 January
8 9 1,175 29 November 2025
5 1 1,164 30 October 2025
5 3 1,092 28 October 2025
8 3 1,074 26 October 2025
7 3 1,284 22 October 2025
4 1 2 950 18 October 2025
5 1 1,124 15 October 2025
5 1 4 1,026 11 October 2025
6 4 1,023 11 October 2025
6 2 1,107 9 October 2025
6 900 9 October 2025
5 1,075 8 October 2025
8 1 4 861 7 October 2025
8 5 1,112 6 October 2025
6 3 788 3 October 2025
10 4 1,125 29 September 2025
14 1 7 1,167 29 September 2025
9 5 1,039 26 September 2025
9 3 1,021 26 September 2025
6 1 876 22 September 2025
11 3 1,334 22 September 2025
6 6 971 22 September 2025
5 2 962 12 September 2025
7 3 903 26 August 2025
5 1 974 24 August 2025
5 1 865 22 August 2025
3 1 934 10 August 2025
5 868 9 August 2025
6 1 858 2 August 2025
6 2 797 23 July 2025
6 2 867 23 July 2025
6 2 882 10 July 2025
8 1,054 24 June 2025
7 2 872 22 June 2025
5 967 10 June 2025
6 1 912 10 June 2025
4 1 947 16 May 2025
7 913 24 April 2025
5 1,133 24 April 2025
7 962 24 April 2025
6 2 952 20 March 2025
6 1,175 14 March 2025
5 1,000 11 March 2025
7 1 1,321 5 January 2025
6 1 1,177 30 December 2024
5 1,130 30 December 2024
6 1,093 2 December 2024
5 1,049 2 December 2024
5 1,345 15 October 2024
4 1,362 9 September 2024
4 1,089 3 September 2024
7 1,403 2 September 2024
5 1,192 29 August 2024
5 1,333 24 August 2024
9 3,147 24 August 2024
5 1,490 24 August 2024

Random creations :)

Când sufletele nu se pierd

Te-am întâlnit când sufletul meu tăcea,

și-ai pus lumină-n locuri fără nume,

de parcă inima mea te știa,

dintr-o poveste rătăcită-n lume.

 

N-ai promis eternul și poate de-asta

te-am crezut mai mult decât pe oricine,

că uneori iubirea nu cere „rămâi”,

ci doar o clipă-n care să fie bine

 

Ai fost fereastra mea spre dimineață,

când nopțile păreau fără sfârșit,

și încă îți aud pașii prin viață,

deși, de mult, în urmă ai pornit.

 

Iar dacă într-o zi ne vom uita,

să nu regreți că ne-am iubit prea tare,

că unele suflete nu se pierd,

ci doar învață să se poarte-n depărtare.

More ...

La Casa Irina

Aseară, mă gândeam cum luna, deplină, luminează lumea

Și-n armonia de poveste, o bufniţă se răzvrătește,

La țârâiala ce cosește un repertoriu-n firul ierbii,

Și-un câine care latră-n poartă fără veste.

 

Acum în revărsarea soarelui de dimineață,

Când zorii zilei despletesc a nopții vrajă,

Mă regăsesc hipnotic pe terasă

Ín fortul munților de pe acasă.

 

Muntele Păr mă reazemă solemn,

Cu mantia-i de verde și mister,

Desfătător cu triluri, zumzet și forfotă ierboasă,

Își bate veseli pintenii în Bistrița idilică și răcoroasă.

 

De dincolo de feeria lacustră și duioasă,

Goșmanul, geamăn, parcă-ntr-o rână, își desfată

Splendoarea-i crudă, păduroasă, acoperindu-și coapsa c-o pătură noroasă

Jonglând în susul cerului valea soroasă.

 

O bună dimineața,

  din Pângărați,

      pe coastă.

More ...

Adio

În sala de clasă, tăcută și pustie,

Stă singură doamna, cu ochii în pământ.

Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,

Cuvinte de dor, în limba ei plângând.

 

Și vântul poartă-al meu strigăt departe,

Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .

"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,

Din caietul meu plin de însemnări. 

More ...

Toamna

Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate

Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață

Toamna își culege frunzele, ei căzute

Le pune într-un album cu amintiri

Copacii dezbrăcați de verde

Își pierd ultimele frunze palide

Le îngroapă,

într-un cimitir al frunzelor.

More ...

Noi, rătăciți în vânt.

Am vrut mereu să-ți spun

că mi-a fost dor –

de tine, de noi,

de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.

 

Am vrut mereu să-ți arăt

cât de desăvârșită era viața

când ochii tăi luminau apusurile,

când sufletul tău, fragil și nestins,

mă îmbrățișa fără cuvinte.

 

Ți-am scris odată o scrisoare,

dar vântul, nemilos și rătăcitor,

a furat-o în zbor spre nicăieri.

Cum să-l învinovățesc pe el?

Când noi înșine am fost doar vânt

rătăcind unul pe

lângă celălalt.

More ...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

More ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live