Într-o zi m-am mutat la tine

Mă compătimesc pentru durerea ce-o port în piept,

Oare când armura grea o dau pe-ntreg

Când voi simți că sunt în viață, ca sunt un întreg?

Poate într-o zi… dacă scap, dacă trec.

Nu știu dacă-am fost cândva fericită,

Doar am jucat rolul fericiri , mințind amăgită.

De nu m-aș mai simți singură-n locurile pline,

Să pot să adorm în liniște, nu doar în zgomotul ce-l port în mine.

Simt cum mă sufoc în aerul tăcut,

De parcă nimeni n-a fost aici, nimeni n-a trecut.

Mă-nec în adevăruri pe care le-ascund,

De cuvinte ce îmi e frică să le spun.

E al naibii de greu să tot încerc să mă ascund,

Mi-e teamă de slăbiciunea care-i ca un gând

Îmi șterg lacrimile înghețate cu mâna mea,

Zâmbesc fals, de parcă nimic nu mă durea

Aș vrea să urlu cât de mult mă frâng,

Dar vina îmi rupe fiecare plămân.

Aș vrea să strig cât de adânc mă taie,

Și cum rănile mi se vindecă doar când ploaie

Port aceeași mască prostească mereu,

Să simt că trăiesc… e un drum mult prea greu.

Egoistă aș zice, să-mi doresc ceva al meu,

N-am stiut niciodată ce m-ar face fericită, ce clișeu…

Fără tine nu mai știu să iubesc

Mă pierd în gânduri, nu mai știu să trăiesc,

Câte lacrimi ar mai trebuii să curgă?

Când inima mea te vrea, dar a ta mă alungă…

Cum am greșit amândoi când ne-am dispărțit ?

Și din tot ce-a fost, a rămas doar dorul cel iubit

Te rog spune-mi te rog iubire

De ce iubirea noastră a rămas o simplă amintire ?

De-ar mai fi o mică șansă …

Aș lupta cu greu cu a mea speranță

Nu vreau viață, nu vreau nimic dacă nu ești tu în ea

Căci cerul meu fără tine nu mai are nicio stea.

Să nu mă minți că mă iubești,

Când absența ta-mi spune ca nu mai ești

Te rog spune-mi te rog iubire

De ce s-a atins așa deodată a noastră fericire ?

Încă te iubesc chiar de nu știi

Te port cu mine în toate nopțile târzii

Degeaba ai tu toate stelele, când eu îți eram luna

Căldura ta, lumina ta și totdeauna.

Poate nu știu să iubesc sau să ofer

Iubirea ca o molimă, de care m-am lipsit

Cum să ofer o întreagă iubire , când eu

Nu sunt decât pe jumate

Ce caut aici ? când toți sunt în același timp

Dar eu nu simt că aparțin lumii

Diferit de creațiile naturii

Care știu să iubească și sunt iubiți

Iubirea ce-o simt e rece ca un foc stins

Căldura de care vorbesc ei, ca un val ce te îmbată

Dar pe mine nu, doar mă sufocă

Vreau liniștea ce-mi răsună în extremitate

Să-mi înec toate aspirațiile, ceva ce n-ar fi trebuit

Să-ndrăznec să visez, e greșit să îți dorești

Mai mult decât ai, e prea târziu să mă mai trezesc

Somnul din care nu mă voi mai trezii

Sunt salvat de ce numesc viețile iubire….

My love, once mine but slipping away

Without you near, I lose my way

My dear D, I loved you so

I was the flower, you were my glow

If life had never torn us apart

I’d die with you again, heart to heart

If I could turn back time’s embrace

I’d choose you still, my heart knows its place

My dear D, I try to forget

But how erase the love I met?

My nights are full of dreams of you

And days of longing grow fewer too

So many thoughts weigh down my soul

My eyes won’t let your eyes grow cold

I locked my heart with a heavy key

But only you can set it free

I want you to know how strong I feel

How you made my smile real

No one has done what you’ve done before

Beneath the stars, kiss me once more

I’d forget all the bitter in my life’s song

To tell the world I’ve been yours all along

My dear D, I still yearn for your embrace

To hold you at night on the motor’s grace

To hold me close, to whisper you care

To look at me with that loving stare

Your brown eyes melting into my green

Lost in my clumsy arms unseen

But it’s a dream I cannot touch

Our fire fades, though I miss it so much

Time drives us farther, yet one truth stays

My dear D, you’re in my heart always

Uită-te la tine — floare ofilită

Ți-ai lăsat inima umilită

Acum alta în locul tău în brațe îl ține

Știu că frige focul că el nu mai vine

Dar tu vezi a renunțat așa ușor

La ce spunea el “ puișor “

E timpul să ștergi tot, el nu mai vine

Și nici dragostea lui falsă nu revine

I-ai spălat păcatele cu așa inimă mare

Iar el ți-a lăsat doar rănile amare

El prea târziu v-a realiza că durerea se plătește

În nicio galaxie o stea ca tine nu mai găsește

Femeie puternică, el nu mai vine

Ai scăpat de prost v-a fi doar bine

Nu merită să suferi după așa arătare

Cum ai putut crede că îți e jumătate ?

El nu mai vine, lua-i-ar ochii foc

Că n-a văzut iubirea ta deloc

De-ar fi să-i dea Domnul să-i cadă

Anvelopele de se plimbă pe-altă stradă

Băga-l-ar dorul sub pământ

Să nu mai vină, să mintă cu orice cuvânt

Când te-a vrut când te-a lăsat

Nu ți-a lăsat nimic, doar te-a trădat

El nu mai vine, crăpa-i-ar inima

Să-ți simtă doar noaptea lacrima

Lasă, că-i dă Domnul câte-o palmă

Nu mai suspina – stai calmă

Lasă-l singur, mai bine fără tine

Că i s-a urât de-atâta bine

Femeie ești prea frumoasă să-ți ții capul jos

Și să plângi pentru așa un ticălos

Sângele ce-mi arde-n trup

La cord n-a mai ajuns…

Sufletul din mine eu îl rup

Spre iadul de sub cer eu am pătruns

Mii de cugete jos din suflet lăcrimau

Carnea de cadavru de pe mine o rupeau…

Într-o mare de sânge se-afundau

Urletele lor nemurirea inundau

Agonia și chinul lor mă sufocă

Ghiarele putrede tot mă dislocă…

Mă trag tot mai jos spre nemurire

Unde nu mai există cale de ieșire

Las în urmă suferință, jale

Și memorii ce-au fost odată reale…

Toți mă uită nu-și mai amintesc

De trăirea mea pe plaiul pământesc.

De ce inimă alergi,

Mi te opui și negi,

Că iubindu -l,ai greșit 

Sufletul nepotrivit.

Ești o neastâmpărată 

Și de val purtată;

Rațiunea mi-o ignori 

Slobodă să zbori..

Și -ti aud suspinul,

Freamătul și chinul;

Sub lacăt te încătușez,

De avânt să te calmez..

Te bosumfli și bocești 

După craiul din povești 

Călare pe un armăsar,

Ce te -a pus din nou pe jar.

Timpul vindecă și tace

De lacrimi te va stoarce,

Te va obloji de rană 

Și -ti va sufla dojană.

Nu te mai zbate,nu râvni,

Patima nu mi -o stârni 

Doldora de cicatrici,

Tot după amor oftici..

Poate-ntr-o zi ne-om intalni

Cândva la un apus de soare

De-un vin alb in doi sa ne bucuram

Și sa ne dam o-mbratisare.

Ani o s-aștept sa ne vedem din nou

Desi sa uit de tine tu mi-ai spus

De-ai ști ce dulce-i aşteptarea

Când tot ce-astepti e un vin la apus

Poate nu e totul lin ❤️🫂

Poate nu e totul lin,

Dar iubirea n-are vin.

De ieri nu te-am mai văzut,

Și dorul m-a durut.

Te iubesc cu dor aprins,

Cu un foc ce nu s-a stins.

Clipa asta e frumoasă,

Dar și prea periculoasă.

De când chipul ți-am zărit,

Eu pe mine m-am mințit,

Că n-am fost îndrăgostită,

Ca iubirea mea mplinită.

E o stare grea, profundă,

Inima-mi adesea-i scundă,

Dar din umbre, pas cu pas,

Găsesc forță și n-aș vrea s-o las.

Susținerea ta tăcută

Îmi aduce viață mută.

Dorința de-a fi cu tine

E ca steaua-n nopți senine.

Bob de rouă vă dau vouă ,

Suflet blând hrănit cu cânt,

Glas duios și-un trai frumos

Vouă dragii mei copii ...

Voi îmi aduceți bucurii!

Visam să zbor.

Spre zările albastre 

Curtată de un nor 

Luminată de astre.

Vroiam să ajung 

Pe culmi de răsărit 

Să privesc îndelung 

Chipul cel iubit.

Pierdut în mulțime 

Printre stropi de ploaie,

In val de adâncime 

Se prelingea șiroaie.

Sigmentat în fragmente 

Îl culegeam pe ghicite ,

Colorând Momente 

Din viață, fericite.

Și -l strângeam la piept 

Cu o teamă nebuloasă 

Din somn să mă deștept 

Cu spaima pe grimasă.

Rămâi pe loc să zic ceva.

Măcar la revedere.

Nu pot, sunt mută ca o stea

Stingându-se-n tăcere.

În seri când timpul ne uita,

Ne surprindea apusul,

Privirea mea ce căuta

Şi nu găsea răspunsul.

Si dacă-n mine vei rămâne,

Ecou ce-si pierde glasul,

Iti voi da voce de la mine

Să îmi ghidezi tot pasul.

Să te mai văd nu mai apuc,

Portretul tău e luna,

Că îmi doresc să îmi aduc

Aminte întotdeauna.