Автор Preda Loredana Gabriela

poezii.online Preda Loredana Gabriela

“If I knew it all then, would I do it again? If they knew what they said would go straight to my head What would they say instead?”

Зарегистрирован: 24 августа 2024 62 публикации 390 100

Итого

62 публикации
5 409 29 марта
15 6 696 24 января
8 9 815 29 ноября 2025
5 1 829 30 октября 2025
5 3 738 28 октября 2025
8 3 726 26 октября 2025
7 3 834 22 октября 2025
5 723 20 октября 2025
4 2 609 18 октября 2025
5 1 798 15 октября 2025
4 4 713 11 октября 2025
6 4 742 11 октября 2025
6 2 802 9 октября 2025
6 581 9 октября 2025
5 784 8 октября 2025
8 4 557 7 октября 2025
8 5 792 6 октября 2025
6 3 550 3 октября 2025
10 4 765 29 сентября 2025
14 7 820 29 сентября 2025
9 5 765 26 сентября 2025
9 3 777 26 сентября 2025
6 564 22 сентября 2025
11 3 889 22 сентября 2025
6 6 733 22 сентября 2025
5 2 691 12 сентября 2025
7 3 627 26 августа 2025
5 1 715 24 августа 2025
5 1 618 22 августа 2025
3 669 10 августа 2025
5 587 9 августа 2025
6 1 590 2 августа 2025
6 2 602 23 июля 2025
6 2 659 23 июля 2025
6 2 666 10 июля 2025
5 1 612 6 июля 2025
8 802 24 июня 2025
7 2 635 22 июня 2025
5 745 10 июня 2025
6 1 633 10 июня 2025
4 725 16 мая 2025
7 691 24 апреля 2025
5 865 24 апреля 2025
7 728 24 апреля 2025
6 2 742 20 марта 2025
6 939 14 марта 2025
5 738 11 марта 2025
7 1 1,069 5 января 2025
6 1 960 30 декабря 2024
5 877 30 декабря 2024
6 861 2 декабря 2024
5 841 2 декабря 2024
5 1,109 15 октября 2024
4 1,111 9 сентября 2024
4 825 3 сентября 2024
7 1,096 2 сентября 2024
5 972 29 августа 2024
5 1,074 24 августа 2024
9 2,927 24 августа 2024
5 1,245 24 августа 2024

Случайные публикации :)

Eu nu te iubesc, eu te ard

Eu nu te iubesc, eu te ard,

ca pe o rugă-ntr-o limbă veche,

te port în gânduri ca un stindard

de dragoste grea, nemaiîntreagă și seacă.

 

Eu nu te ating, te străbat,

ca vinul ce urcă-n tâmple cu sete,

ești aerul care nu-mi intră-n plămâni,

dar mă ține pe loc, cât o viață de repede.

 

Eu nu te vreau aproape, ci-n sânge,

în locul unde doar inima bate,

te scriu pe pereții ființei cu plânge

și nu vreau iertare, ci doar să mă doară.

 

Căci tu ești femeia din marginea cerului,

aceea ce n-are păcat, dar nici drum,

și te iubesc ca o mână-nspre spânzurătoare,

zâmbind, fără teamă, că-i sfârșitul pe-acum.

Еще ...

Rugăciune

Știu ca existi, mai presus de indoiala mea,
Fie impărăția ta, poate fara mine in ea,
Că mai incalc porunca ta,
Precum e in cer asa nu e pe Pâmânt.

 

In numele Tau iși crapă capul cu piatra,

Cerând după iertare, asta ne e soarta,
Că au suprapus credinta cu religia,
Crezând ca e un loc unde se pot refugia.

 

Ne ai dat liber arbitru, am luat o drept scuză,

Și-au mâncat din pom, în mintea lor confuză,
Și încă le plătim prețul deși n a venit nota,
Cu ochiul diavolului, ca banii ce nu pot cumpăra?

 

Și nu ne duce pe noi in ispită,

Si ne izbăveste de noi înșine. Amin!

Еще ...

Poet patriot!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu

Și toți în pribegie vom porni-o

Drum bun,popor pierdut la un pariu

Adio, mamă patrie, adio!

  Adrian  Păunescu

Еще ...

Troianul boierului

Troian cârmaci,

Crezu că viața-i piatră,

Românu’ nu-i trupeț,

Nici roi de apă.

Hâd să stea pe mal de apă,

Și nici brâu, și nici dușman,

Nu-i ca hatâr,

Trăit în obște.

Și nici rânduri de alee,

Nu cârti trece iară,

Căci ei înnebunii,

Și în jurul lor se transformase

Teamă.

Iar din iar croi de rai,

Și se osândă în prisos,

Cum călău zicând răutăcios,

Că nici din viață nu-i viață,

Și nici anii de speranță,

Nu-i ca banii fără viață.

Și nici rude din rude de oștire,

De ostași purtați de plumb,

Amărât călcat trecând.

 

Și zavistie de leat,

Și boierii ce calcă

Lumea spunând că-i har,

Român trăind greu de leac,

și plecă în lume să-și găsească veac.

Еще ...

Patima

O scănteie și s-a aprins

Arde mocnit fumegând nerăbdător semnale

Negarea stârnește foc răzvrătindu-se patologic

Mistuie orb luptând ca un taur enervat de propriul sânge

 

Nimic nu mai e bun și ce e bun nu e nimic

Aleargă spre nicăieri precum un vinil zgâriat

Vâslind cu o singură mână se-nvârte isteric

Ca un pirat hălăduind singur prin mări pustii

 

Împinsă de furtuni ajunge nisip la mal

Naufragiază insular devind sihastru

Plimbându-se absent mișcată de valuri

Șterge urmele rătăcind pașii

 

Călcând uscată se-aruncă-n deșert

Ca un beduin vetust pierdut între dune

Urmărind mirajul oazei strunește însetată

Găsește balta leșie a copitelor realității

 

Infernul stăpânește ființă

Alterează obositor strălucind lunatic

Omul se stinge din om

Oameni lipsesc privind apatic

E vina ta, doar vina ta

E patima ta de vină

 

Și-atunci realizezi că ești singur

Ești tu cu tine în fața ta

Luptând sinucigaș cu propriul suflet

Numai în doi iubirea e un panaceu

Еще ...

De ce?

De ce promitem și mințim?
De ce ascundem ce simțim?
De ce fugim și ne ferim?
Când avem să oferim

 

Cât e real și cât e vis?
Cât trăiești într-un abis?
Cât ai ucis și ai omis?
Pe toate astea le-am prezis

 

Dacă mâine nu mai vine?
Dacă vina e la mine?
Dacă totu-i înspre bine?
Tu ai vrut să se termine

 

Mai e ceva de regretat?
Mai e ceva de reparat?
Mai e ceva de reproșat?
Noi oricum n-am existat

Еще ...