Автор Preda Loredana Gabriela

poezii.online Preda Loredana Gabriela
“If I knew it all then, would I do it again? If they knew what they said would go straight to my head What would they say instead?”
Зарегистрирован: 24 августа 2024 64 публикации Autor de elită 381 5 76 1

Итого

64 публикации
1 331 30 сентября
2 659 13 июня
6 944 29 марта
15 6 1,170 24 января
8 9 1,167 29 ноября 2025
5 1 1,157 30 октября 2025
5 3 1,083 28 октября 2025
8 3 1,046 26 октября 2025
7 3 1,270 22 октября 2025
5 1 1,107 20 октября 2025
4 1 2 941 18 октября 2025
5 1 1,110 15 октября 2025
5 1 4 1,015 11 октября 2025
6 4 1,014 11 октября 2025
6 2 1,101 9 октября 2025
6 887 9 октября 2025
5 1,062 8 октября 2025
8 1 4 846 7 октября 2025
8 5 1,105 6 октября 2025
6 3 780 3 октября 2025
10 4 1,101 29 сентября 2025
14 1 7 1,151 29 сентября 2025
9 5 1,031 26 сентября 2025
9 3 1,012 26 сентября 2025
6 1 856 22 сентября 2025
11 3 1,318 22 сентября 2025
6 6 965 22 сентября 2025
5 2 953 12 сентября 2025
7 3 893 26 августа 2025
5 1 966 24 августа 2025
5 1 853 22 августа 2025
3 1 926 10 августа 2025
5 854 9 августа 2025
6 1 849 2 августа 2025
6 2 791 23 июля 2025
6 2 851 23 июля 2025
6 2 873 10 июля 2025
5 1 890 6 июля 2025
8 1,047 24 июня 2025
7 2 863 22 июня 2025
5 960 10 июня 2025
6 1 906 10 июня 2025
4 1 941 16 мая 2025
7 907 24 апреля 2025
5 1,126 24 апреля 2025
7 954 24 апреля 2025
6 2 942 20 марта 2025
6 1,165 14 марта 2025
5 990 11 марта 2025
7 1 1,312 5 января 2025
6 1 1,167 30 декабря 2024
5 1,120 30 декабря 2024
6 1,088 2 декабря 2024
5 1,040 2 декабря 2024
5 1,335 15 октября 2024
4 1,354 9 сентября 2024
4 1,081 3 сентября 2024
7 1,384 2 сентября 2024
5 1,180 29 августа 2024
5 1,326 24 августа 2024
9 3,138 24 августа 2024
5 1,475 24 августа 2024

Случайные публикации :)

Suflet sculptat în vers

Vreau să-mi fac din suflet o poezie,  

O tristă baladă a unei iubiri trecute,  

Sau o romanță c-o dragoste zglobie,  

Să-mi aștearnă sentimentele pe hârtie.  

 

Durerea să-mi fie scrisă cu sânge,  

Cu-n miros de fier ce transmite tragedie,  

Sau să-mi scriu dorințele toate,  

Cu lacrimi aurii căzute din stele.  

 

Iubirea vreau să fie scrisă albastru,  

Folosind lacrimile unui trist astru,  

Sângele unui rege al cerului sacru,  

Făcând din cuvinte un trist masacru.  

 

Tristețea vreau să-mi fie scrisă cu șoapte,  

Cuvinte ale tuturor sentimentelor deșarte,  

Inimi rupte, pline de durerile iubirii profunde,  

Ale tuturor viselor ce-au fost cândva spulberate.  

 

Iar când voi rămâne fără hârtie de scris,  

Voi folosi zorii pe post de papirus,  

Smulgând din mine al dorului virus,  

Pentru a-mi scrie tot ce m-a distrus.

Еще ...

Psalmi - XXXVIII - Primejdia fricii

 

Frica, Doamne, nu strigă —

ea șoptește.

Și-n șoapta ei

se clatină stâncile credinței

și se face ceață în suflet.

 

Am privit lumea cu ochii închiși,

căutând siguranță în ziduri,

în oameni, în mine —

dar zidurile cad,

oamenii pleacă,

și eu mă tem de mine însumi.

 

Frica e un dumnezeu mic,

dar gelos,

care cere închinare

zi de zi, clipă de clipă,

până ce genunchii slăbesc

nu de rugă, ci de spaimă.

 

Și totuși, Tu m-ai chemat

nu cu tunet,

ci cu o liniște

care nu se teme.

 

Mi-ai spus:

„Nu frica e primejdia,

ci să crezi că ea e stăpână.

Eu sunt Cel ce a spart mormântul,

nu Cel ce se ascunde în umbre.”

 

Și-am ieșit —

nu curajos,

ci ascultător,

cu pasul tremurat,

dar cu inima în Tine.

Еще ...

La o partida de sah cu moartea

Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.

 

Adam Ioana Andreea (2024-02.06)

Еще ...

Evadare

Când nu sunt om,

Mă consider un fluture

Mai somnoros de fel,

plin de somn...

Cu aripi artificiale cusute,

Dar cu aceeași dorință de zbor

Și sete de albastru din cerul cu stele multe,

Exact ca un fluture care s-a născut fluture.

 

Pe tine când nu ești om și furnică,

Te văd tot ca mine, un fluturaș,

Doar că aripile tale par naturale,

Și colorația lor pare că te-a așteptat pe pământ înainte să te naști.

Și numai când bați din aripi

În urma ta lași miros dulce de flori,

Atât de frumoasă și delicată,

Nu-ți trebuie cer ca să zbori.

 

Și acum mă întreb,

Dacă tot suntem ambii fluturi,

Eu într-o parte, tu într-o parte…

Din ce stomac de om îndrăgostit facem parte…

Oare bănuiește omul acesta că în burta lui

Sunt fluturi cu propria conștiință în iubire,

Îndrăgostiți până peste cap…

căzuți la datorie?

Trebuie să facem cumva să găsim o cale de ieșire,

Pentru că situația devine prea complicată,

Dă-mi mânuța de fluture, umple golul dintre degetele mele și hai să ieșim la atac,

Este inadmisibil…

Omul acesta are fluturi cu fluturi în stomac.

 

Suntem doi fluturași liberi acum,

Bine, ieșirea a fost un pic cam grea

(pentru tine)

Pentru că am mai adormit de câteva ori pe drum…

Dar ce nu știi tu este că unii poeți

(eu)

Mai adorm și intenționat ca să-i cerți

În timp ce-i privești cu ochișorii ăia frumoși,

Și la dai o tonă de pupici nervoși.

 

 

Еще ...

Luciditate

Un moment lucid

 

M-am trezit azi, am 36 de ani 

Fug ca să-mi las gândurile în urmă 

Dar totuși cineva mă prinde 

Mi le înapoiază. 

 

Sunt doar un mort viu plin de speranță, 

De a fi mai bun ,de a avea parte 

De fericire, sănătate și iubire 

A mea și a celor dragi din jur. 

 

Gândul spre casă, mă inspaimantă 

Nu știu ce mă va aștepta...

O mare plina de speranță 

Sau doar un vid neclintit. 

 

Lyon 13/02/2024

Еще ...

STOP discriminării!

Ajunge! Destul! Opriți acest joc,

Al urii ce arde și suflete stroc.

Nu suntem culori, nici steaguri, nici nume,

Suntem oameni, nu umbre pierdute prin lume.

 

Nu pielea mă face mai bun sau mai rău,

Nu haina, credința sau drumul meu greu.

Nu-i vina mea că m-am născut altfel,

Că iubesc diferit sau mă rog altui cer.

 

Tu, ce strigi că dreptatea e-n mâna ta,

Și hotărăști cine-i "păcat" și "scăpat",

Privește mai bine, vezi inima mea,

Bate la fel, chiar de nu ți-e pe plac.

 

Culoarea nu-i crimă, iubirea nu-i boală,

Credința nu-i lanț, nici lege brutală.

Om ești și tu, om sunt și eu,

Și tot ce ne-nvață e doar Dumnezeu.

 

Hristos n-a urât, n-a arătat cu degetul,

N-a spus "Tu nu meriți" și n-a pus pe nimeni la zid.

Dar voi ați făcut din iubirea Lui sabie,

Și-ați transformat cerul în vis interzis.

 

STOP! E destul! E timpul să vezi,

Că lumea nu-i scrisă în alb și în negru.

Oprește-te, frate, și lasă-mă-n pace,

Căci Dumnezeu ne-a vrut liberi, nu sclavi ai urii tale!

 

 

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live