Tot ce contează

La un metru de-al meu mormânt

Stă o doamnă-n negre zdrențe,

Сompletează formularul:

„Azi l-apus s-a stins sonarul,

Nu mai strigă ea cu viața,

Nu mai vede a sorții ața,

Nu mai speră, nu visează,

E un mort.

Asta contează.”


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: myiilau poezii.online Tot ce contează

Дата публикации: 6 октября

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 254

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

O viață de trăit

Eu nu știu cum și nu știu când

Mă culc, leniv, într-un mormânt.

Mă duc hoinar pe-un drum străin,

De unde știu că nu mai revin.

 

 

De azi, smerit, mă pregătesc

Cu moarte viața să-mi plătesc.

Va fi sfârșit, eu știu, odată,

Dar nu acum, ci altădată.

 

Va fi și-acum, nu peste ani,

Și știu că o să doară,

Și orice gând, de mii de ori,

Tăcut și dur omoară.

 

Cu moarte umplu zi de zi,

Dar vreau doar să trăiesc.

Și, epuizat de gânduri crude,

Încet și greu vorbesc:

 

„Eu nu mai pot, nu vreau durere.

Sunt prea sătul de gânduri rele.

Știu că-s pe-un drum cu un sfârșit,

Dar am o viață de trăit.”

Еще ...

Copil cu patimi de copil

N-am avut curaj să-ți spun că m-a durut,

Și nu cred că am curaj să-ți spun

Că mă mai doare.

Îmi înjunghii inima iscusit

Și, ciclic, lași o rană însângerată.

 

 

N-ai regretat nicicând de ce-ai făcut,

Și nu cred că ai încercat vreodată.

Am fost copil, iar tu abia adult,

Când a început durerea vagabondă.

 

Am prea sperat să-ți fiu alături,

Cu chin valoros pe-alea timpuri.

N-am reușit să-ți fiu prieten,

Doar un ghinion în drum spre alți prieteni.

 

Am spulberat atâția ani în căutare

Și-am risipit credința-n vorbele deșarte.

Nu cred că știu ce-nseamnă să ai valoare,

Doar rost trecut în vorbele hoinare.

 

Am fost copil cu patimi de adult,

Azi-s adult cu durere de copil.

Mi-ai răscolit durerile din plin,

Ai irosit încredere, ai obținut venin.

 

Nu cred că știu ce ar trebui să fac

Spre a zidi din nou a sufletului cetate.

Sunt un copil naiv în masca de adult,

Sunt prea sătulă de vorbe devastate.

 

Am înțeles c-am vrut să te-nțeleg,

Dar am uitat să am grijă de mine.

Am încercat să sufăr fără să acuz,

Am fost doar eu, copil necruțat de tine.

 

 

Am ghigosit durerea printre inimi

Și-am măcinat cruzimea printre ani.

M-ai călăuzit prin forfot de cuvinte,

Dar mut, fără de strigat reciproc.

 

Mi-ai inculpat prea multe crime

Fără să-mi dai o șansă spre apărare.

Mi-ai remarcat și rănit subtilul,

Precum un vulcan, ai erupt în orgoliu.

 

 

Nu cred că-mi înțelegi durerea,

Și nu cred că vrei s-o faci vreodată.

Îmi umpli viața cu venin nedizolvat,

Treptat, fără de regrete încuiate.

Еще ...

Trei sute de mii

Spoticnită, buimăcită,

Rătăcită prin vreme —

Mi-am cusut sufletul

Cu trei feluri de ață,

Una de leac,

A doua de iertare

Și-a treia de uitare.

Cerșind vindecare,

În profundă tăcere —

Am uitat de-un azi,

de-un mâine,

Purtând doar ieri

În mii de gânduri.

 

M-am învățat

să merg înainte,

Eu cu mine,

fără popas,

Șchiopătând prin viață,

Răni adânci deschizând

Și cusându-le rar,

Mai des —

lăsându-le sângerânde.

 

M-am învățat să respir...

Inspirând din nimic,

Expirând dezamăgiri

În amestec cu regrete.

Am rămas doar eu,

Purtând în gând —

Trei sute de mii

de cuvinte rătăcite.

Еще ...

Vei fi uitat

Te-ai născut la miez de noapte,

Când un fulger a trăsnit,

Tipărindu-ți a ta soartă

Și urându-ți bun venit.

 

 

Ai trăit cât ți-a fost scris,

Ai făcut ce-ai reușit.

Poate rar ai mai învins,

Poate nu ți-a fost sortit.

 

Ai fost bun, ai fost iubit,

Ai iubit și-ai dăruit,

Ai cules, ai împărțit,

Ți-ai trăit rostul smerit.

 

Iar acum te-ai și trezit

Încuiat în spații negre,

Absorbit fiind de teamă

Și de scurgerea de vreme.

 

 

Descompunerea începe,

Iar tu dormi, cu gândul treaz.

Îngenuncheat a fost de moarte

Și-al tău suflet de viteaz.

 

Cerșești mila de la viață

Să poți iar să fii erou,

Să te-neci în ale vremii

Dulce cântec de tangou.

 

Izolat ai fost de lume

Și de mersul ei dulceag,

Într-o limită de spațiu,

Într-o limită de veac.

 

 

Om cu trupul descompus

Și cu suflet de copil,

Ai ajuns să fii distrus,

Nu mai poți să fii tu viu.

 

Alaturi sunt doar stropi de lacrimi,

Vărsați de mamă, soră, tată,

Doar țărâna cea din veacuri,

A morții tale, demult uitată.

 

Vei fi materie, doar praf,

O stea cu lumina stinsă.

Vei fi uitat și îngropat,

Vei fi-ncuiat și lepădat.

 

 

Și vei pleca purtat de vânt,

Sorbind mireasma dimineții,

Privind în jos spre-al tău mormânt

Și spre sumbrul rost al vieții.

 

 

Îmi pare rău, dar e sfârșit.

Pân-aici ți-a fost sortit.

Inchide ochii, dormi ușor

Gîndesc și eu :"Nu vreau să mor..."

Еще ...

Ruine

Am vindecat prea multe suflete prin mine,

Și-am oferit neîncetat, fără să cer deloc.

Am dărâmat deja ruine existente

Și am rămas distrusă pe același loc.

 

Еще ...

Vorbe în pustiu

Vorbe multe, vorbe rare,

Vorbe reci, chiar și amare

Vorbe dulci, dar mincinoase,

Vorbe pline, dar prea goale.

 

Cinci cuvinte puse-n rînd,

Fac contrastul de direcții:

-Trei secunde trec în gol,

-Golu-i trecere de vreme.

 

Am pierdut rost în neant

Urmărind un scop abstract,

Uneori să-ți fiu pe plac,

Alteori să nu fiu uitat.

 

 

Am vorbit pustiu o viață

Rareori am fost chiar eu,

M-au ținut mereu în ceață

Gânduri multe-n paralel.

 

Zi de zi, cu greu mă regăsesc

Într-o viață arsă de mii de nori.

Opt cuvinte se leagă-ntr-un nod

Va fi și un soare, chiar printre ploi.

Еще ...

Стихи из этой категории

Stelele toamnei mele

Privesc spre cerul aspru și curat,

Unde lumina s-a cernut în mii de cioburi,

Un aur vechi pe boltă s-a pictat,

Să lumineze-a frunzelor exoduri.

 

Sunt stelele toamnei, nestemate reci,

Ce scapără în nopți de chiciură și brumă,

Ele veghează-aceste triste poteci,

Când toamna pașii lumii îi consumă.

 

O boltă gravă, plină de mister,

Ce nu mai are caldele sclipiri din vară,

Doar candele aprinse sus pe cer,

Ce plâng încet în fiecare seară.

.......................................

Iar eu rămân sub veșnicul lor zbor,

Pierdută-n noaptea care o să vină,

Purtată-ncet de-al amintirii dor,

Cătând în mii de cioburi... o lumină.

Еще ...

Efectul Nocebo (iluzia durerii)

Aștepți o durere și-o simți cum coboară,

Un nod în stomac din nimic inventat,

Căci frica e doctorul care te-asigură

Că tot ce e rău e deja garantat.

 

Te uiți în oglindă și cauți un semn,

O pată, o umbră, un tremur ușor,

Și mintea, docilă, îți dă un îndemn:

Să crezi în otravă și-n gustul ei trecător.

 

Nu-ți trebuie chinuri, nici lame de fier,

Cuvântul rostit e destul să te lege,

Când singură-ți sapi sub un zâmbet stingher

O boală din umbră, o sumbră lege.

 

Tragi obloane grele pe geamul deschis,

Să nu intre raza ce-ar putea să te spele,

Bătăile inimii bat un prohod interzis,

Iar nopțile toate devin fără stele.

 

Aștepți un diagnostic ce nu mai apare,

Dar corpul supus inventează torturi,

Ești propriul tău temnicer în celula cea mare,

Pierdută printre frici și eterne fisuri.

 

Te vindeci de bine și crezi în abis,

Speranța e-o mască ce cade-n bucăți,

Iar gândul din umbră te lasă închis,

Îți scrie destinul în mii de tristeți.

Еще ...

O lungă noapte-n viață

Îți mai aduci aminte cum turnai în cristale

Un soare de rubin, din vechi podgorii stors?

Tu m-ai inițiat în magica licoare,

Dar timpul s-a scurs iute și n-a fost loc de-ntors...

 

Mi-ai dezvelit misterul licorilor curate,

M-ai învățat cum gustul se simte-n mângâieri,

Dar vorbele de-atunci au fost deșarte toate,

Iar mândra promisiune s-a stins, ca stelele când pier...

 

Mi-ai pus în suflet soarele și l-ai luat înapoi,

Paharul este gol acum și marea de tăcere

Se-ntoarce ca un val pustiu și rece peste noi...

Mi-ai luat din cupe vinul și ultima plăcere!

.......................................................

Rămân doar eu cu umbra și-un dor de neatins,

Sub un apus de soare ce mult prea trist s-a stins.

.........................................................

Pe masă stă doar sticla, un monument de gheață,

Iar taina ce-am aflat-o pierdută-i printre vii,

Mi-ai dat o scurtă rază și-o lungă noapte-n viață,

Lăsându-mă în umbră, sperând că vei veni.

 

Azi nu mai sunt reproșuri și nicio rugăminte,

Lăsăm tăcerea albă să cearnă peste noi,

Un dor discret și nobil rămâne înainte,

Fără priviri în lături, fără pași înapoi.

 

Secundele se pierd în fire de nisip,

Iar cupa de cristal e doar un ciob de gheață,

Păstrând în transparență chipul tău rătăcit ,

O scurtă rază-n noapte, o lungă noapte-n viață.

 

Dar taina n-a pierit, ea stă închisă-n sticlă,

Ca un ecou curat din vremuri de demult,

Chiar dacă azi lumina e palidă și mică,

În marea de tăcere eu încă te ascult.

............................................................

Ai in pahar sublimul... în seri cu lună plină,

Dar gustul lui de astăzi iti e un simplu chin,

Căci ai rămas cu taina, dar fără de lumină,

Un meșter singuratic ce bea un rece vin.

Еще ...

Bastionul durerii

În turnul de piatră nins de uitare,

Unde lumina e doar o părere,

Mă-nalț  tristă, adâncă și mare,

Ca o fortăreață zidită-n durere.

 

Am pus în mortar suspine și doruri,

Cărămizile mi-s lacrimi uscate,

Pe flancuri îmi veghează tăcutele coruri

De vise noptatice și sfărâmate.

 

Nu las să intre asalturi, nici solii de pace,

Șanțul de apă mi- e fluviu de plâns,

Iar inima-n piept ca o gardă ce tace

Păzește secretul ce-n taină l-am strâns.

 

Oricât ar lovi în mine destine,

Și valuri de timp s-ar izbi cu mânie,

Bastionul durerii în mine se menține...

Sunt monument sacru din melancolie.

 

Dar dincolo de porți, sub bolta cea grea,

În bezna în care speranța se-ascunde,

Mai pâlpâie-o rază, o ultimă stea,

Să sfarme și zidul tăcerilor crunte.

 

Iar piatra cea rece începe să cadă,

Sub forța luminii ce-și cere tributul,

Rămâne doar timpul inert să mai vadă

Cum liber din umbră renaște trecutul.

Еще ...

Doar o mirare

 

Sunt doar o urmă pe trotuare reci,

O promisiune sub umbrele-ascunsă,

Când toamna cerne peste vechi poteci

O nostalgie lungă, de ploi plânsă...

 

Te port și-acum în gestul cel mai simplu,

Paharull ridicat în pragul serii,

În ritmul unui cântec prins cu timpul,

Ce-mi aduce înapoi parfumul revederii.

 

N-ai mai venit, dar n-ai plecat de tot,

Păstrez și-acum acele seri în minte...

Aș vrea să șterg trecutul, dar nu pot,

Când lumea se grăbește înainte.

 

A fost curată... o poveste scurtă,

Înainte ca frigul să ne prindă-n pas,

Iar astăzi doar tăcerea mă mai mână

Să înțeleg tot ce n-a mai rămas.

 

Furtuna a trecut de mult pe-aici,

Dar sufletul, sub cerul de aramă,

Mai tremură la stropii reci și mici,

Când sunetul de ploaie iar mă cheamă.

 

Așa am devenit o filă mută,

Un rând nescris în manuscris;

Purtăm cu demnitate-o cale pierdută,

Fără reproș, în suflet, ca pe-un vis.

 

Privesc în urmă fără de regrete,

La tot ce timpul în zori a prefăcut,

Rămân o simplă umbră în lumină,

Parfumul unei ploi ce mult a mai durut...

 

Еще ...

Leagănul din miazănoapte

Leagăne dragă, leagăne dragă,

Oprește-te, ca-nebunesc,

În beznă-i prea mult de-nțeles,

Și amețeala-mi zbiară-n față.

 

Leagăne dragă, leagăne dragă, 

Ce te legeni tu atâta?

Nimeni cărbuni nu ți-ar da,

Dar focul indecis nu pleacă.

 

E o fată-n fața mea,

Și nu știu ce să zic de ea,

Leagănul nu știe să zică,

Dacă plumbul va să pică.

 

Leagăne dragă, leagăne dragă,

Acuma chiar că-nebunesc,

Reflexia ce-o văd-n acea fată,

Nu o mai vad când o privesc.

 

Reflexia arată către mine,

Și îmi oferă un zâmbet cald,

Dar când mă uit la ea in sine,

În pribegie ei dispar.

 

Și discut cu mine însumi,

Doi proști dezbat orbiți de foc,

Un dor de concluzie-mi asum,

Epuizat năluc de joc.

 

Către cine fug eu oare?

Și de ce vânat dispare?

Discuțiile îmi zic un lucru,

Dar cântecele îmi zic altu'.

 

Reflexie dragă, de ce nu vrei,

Să te arăți ochilor mei?

În frică mea de diferențe,

Reflexia vagă, camuflaj peste.

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍