Автор Keller Gabriela
Итого
239 публикацииСлучайные публикации :)
Suflet sculptat în vers
Vreau să-mi fac din suflet o poezie,
O tristă baladă a unei iubiri trecute,
Sau o romanță c-o dragoste zglobie,
Să-mi aștearnă sentimentele pe hârtie.
Durerea să-mi fie scrisă cu sânge,
Cu-n miros de fier ce transmite tragedie,
Sau să-mi scriu dorințele toate,
Cu lacrimi aurii căzute din stele.
Iubirea vreau să fie scrisă albastru,
Folosind lacrimile unui trist astru,
Sângele unui rege al cerului sacru,
Făcând din cuvinte un trist masacru.
Tristețea vreau să-mi fie scrisă cu șoapte,
Cuvinte ale tuturor sentimentelor deșarte,
Inimi rupte, pline de durerile iubirii profunde,
Ale tuturor viselor ce-au fost cândva spulberate.
Iar când voi rămâne fără hârtie de scris,
Voi folosi zorii pe post de papirus,
Smulgând din mine al dorului virus,
Pentru a-mi scrie tot ce m-a distrus.
Psalmi - XXXVIII - Primejdia fricii
Frica, Doamne, nu strigă —
ea șoptește.
Și-n șoapta ei
se clatină stâncile credinței
și se face ceață în suflet.
Am privit lumea cu ochii închiși,
căutând siguranță în ziduri,
în oameni, în mine —
dar zidurile cad,
oamenii pleacă,
și eu mă tem de mine însumi.
Frica e un dumnezeu mic,
dar gelos,
care cere închinare
zi de zi, clipă de clipă,
până ce genunchii slăbesc
nu de rugă, ci de spaimă.
Și totuși, Tu m-ai chemat
nu cu tunet,
ci cu o liniște
care nu se teme.
Mi-ai spus:
„Nu frica e primejdia,
ci să crezi că ea e stăpână.
Eu sunt Cel ce a spart mormântul,
nu Cel ce se ascunde în umbre.”
Și-am ieșit —
nu curajos,
ci ascultător,
cu pasul tremurat,
dar cu inima în Tine.
La o partida de sah cu moartea
Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.
Adam Ioana Andreea (2024-02.06)
Evadare
Când nu sunt om,
Mă consider un fluture
Mai somnoros de fel,
plin de somn...
Cu aripi artificiale cusute,
Dar cu aceeași dorință de zbor
Și sete de albastru din cerul cu stele multe,
Exact ca un fluture care s-a născut fluture.
Pe tine când nu ești om și furnică,
Te văd tot ca mine, un fluturaș,
Doar că aripile tale par naturale,
Și colorația lor pare că te-a așteptat pe pământ înainte să te naști.
Și numai când bați din aripi
În urma ta lași miros dulce de flori,
Atât de frumoasă și delicată,
Nu-ți trebuie cer ca să zbori.
Și acum mă întreb,
Dacă tot suntem ambii fluturi,
Eu într-o parte, tu într-o parte…
Din ce stomac de om îndrăgostit facem parte…
Oare bănuiește omul acesta că în burta lui
Sunt fluturi cu propria conștiință în iubire,
Îndrăgostiți până peste cap…
căzuți la datorie?
Trebuie să facem cumva să găsim o cale de ieșire,
Pentru că situația devine prea complicată,
Dă-mi mânuța de fluture, umple golul dintre degetele mele și hai să ieșim la atac,
Este inadmisibil…
Omul acesta are fluturi cu fluturi în stomac.
Suntem doi fluturași liberi acum,
Bine, ieșirea a fost un pic cam grea
(pentru tine)
Pentru că am mai adormit de câteva ori pe drum…
Dar ce nu știi tu este că unii poeți
(eu)
Mai adorm și intenționat ca să-i cerți
În timp ce-i privești cu ochișorii ăia frumoși,
Și la dai o tonă de pupici nervoși.
Luciditate
Un moment lucid
M-am trezit azi, am 36 de ani
Fug ca să-mi las gândurile în urmă
Dar totuși cineva mă prinde
Mi le înapoiază.
Sunt doar un mort viu plin de speranță,
De a fi mai bun ,de a avea parte
De fericire, sănătate și iubire
A mea și a celor dragi din jur.
Gândul spre casă, mă inspaimantă
Nu știu ce mă va aștepta...
O mare plina de speranță
Sau doar un vid neclintit.
Lyon 13/02/2024
STOP discriminării!
Ajunge! Destul! Opriți acest joc,
Al urii ce arde și suflete stroc.
Nu suntem culori, nici steaguri, nici nume,
Suntem oameni, nu umbre pierdute prin lume.
Nu pielea mă face mai bun sau mai rău,
Nu haina, credința sau drumul meu greu.
Nu-i vina mea că m-am născut altfel,
Că iubesc diferit sau mă rog altui cer.
Tu, ce strigi că dreptatea e-n mâna ta,
Și hotărăști cine-i "păcat" și "scăpat",
Privește mai bine, vezi inima mea,
Bate la fel, chiar de nu ți-e pe plac.
Culoarea nu-i crimă, iubirea nu-i boală,
Credința nu-i lanț, nici lege brutală.
Om ești și tu, om sunt și eu,
Și tot ce ne-nvață e doar Dumnezeu.
Hristos n-a urât, n-a arătat cu degetul,
N-a spus "Tu nu meriți" și n-a pus pe nimeni la zid.
Dar voi ați făcut din iubirea Lui sabie,
Și-ați transformat cerul în vis interzis.
STOP! E destul! E timpul să vezi,
Că lumea nu-i scrisă în alb și în negru.
Oprește-te, frate, și lasă-mă-n pace,
Căci Dumnezeu ne-a vrut liberi, nu sclavi ai urii tale!
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 ноября
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 ноября
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 ноября
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 ноября
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 ноября
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 ноября
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 ноября
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 ноября
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 ноября
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 ноября
A D O RRRRR