Автор Keller Gabriela
Итого
232 публикацииСлучайные публикации :)
Ce dorim a ni se da ?
Când necazurile apar,
Ne amintim de tine iar.
Și iar bunul Dumnezeu,
Ne ajută când e greu.
Bine ar fi de-nam uita,
Ce dorim a ni se da.
Și promitem sa ne fie,
Veșnic o dorință vie .
Dacă zilnic ne-am ruga,
Dumnezeu s-ar bucura.
El ne iubește mereu,
Ne dorește, vrea să fie..
Multă, multă armonie.
Și când boala la noi vine,
Dumnezeu e tot cu mine,
Ne întărește tot mereu,
Căci așa e Dumnezeu.
Credința noastră să fie,
Puternică pe vecie.
Căci atuncea tot mereu,
Vom avea pe Dumnezeu.
Urătura-i din străbuni!
Astă seară am plecat
La urat și semânat
Fraților, stați pe lângă geam
Să vă urez de noul an.
Urătura-i din străbuni
Când oamenii erau mai buni
Și datenile s-au pătrat
Cu tras de brazde și cu semânat.
Omului de la oraș, altă urătură-i fac
Să aveți căldură-n casă, ce pune pe masă,
Să aveți bani mai mulți în pungă
Și să vă găsească anul, într-un loc de muncă.
Dă Doamne să nu fii concediat
Că atunci ești un om terminat.
De nu poți plăti facturile
Nu te mai ajută lacrimle.
Celor, care sunt bogați, ce să le urez?
Oameni fără milă, fără nici un crez,
Pentru ei nu-s legi, nici datini
Ce știu ei ce-s alea lacrimi?
Eu, urez : pensionarul, angajatul, zilierul,
Și pe cei cu punga mică.
De ce le aduce anul nou, au frică,
Au bugete mici, sunt mereu datori
Sărăcia, îi doare mult de sărbători.
Dragilor, vă urez, să aveți răbdare,
Nu se știe, când va fi și soare,
Nu uitați, să rămâneți oameni buni,
Așa, cum a fost ROMÂNUL din străbuni!
,
Ce vis
O barcă se leagănă pe valuri ușor, Un băiat cântă un cântec de dor. Doi puii de lebădă stau pe apă cuminți, O fată îi admiră cu ochi frumoși și blânzi. Soarele se ascunde după un nor. Să lasă amurgul încetișor, Noaptea întinde peste ape al său negru covor! Se aude un murmur de izvor. Răsare luceafărul veșnic călător, Apare și luna mândră de după un nor. Ce vis, ce tablou fermecător! (Poezie de Vladimir Potlog)
Socoteala între mamă și pui
Undeva departe, trăiau nefericit ,o mamă și un pui. Și așa într o zi ,mama lui, se gândi să i oprească nerespectarea când veneau oaspeții și să fie mai politicos ,deoarece el era răsfățat, răutăcios și nu e cam bine să fii pentru toată viața ta, uite ,așa cum e el
Puiule, vino la mama, că îți fac eu, socoteală! , fiul ei venise nedumerit cu o înfățișare ciudată .
Ce mamă vreai ? Nu vezi că am obosit? Despre ce vorbești? Despre ce socoteală?, mama lui, dorea să l facă educat, pentru că educația pentru ea, e pe primul loc. Mama lui spuse:
De azi, înainte, nu mai faci nicio prostioară, măi băiete! Dacă azi o să mă câștigi la jocul de cuvinte ,îți dau treizeci de lei ,dar dacă pierzi, tot anul vei învăța și vei asculta profesorii, dacă nu vrei să fii bătut! , băiatul, dacă nu putea să facă nimic, o ascultă și începuse să se joace cu propria sa mamă. Dar problema lui, era că el, nu a învățat la școală și nu știa să se joace în așa fel de joc. Și să ghiciți, el a pierdut.
Mamă, mai dă mi o șansă! , dar ea, nu-i dădu această șansă în orice caz, dacă nu dorea să fie lovit peste față, pentru că pentru el fața e lucrul cel mai important. Fără acest lucru nu aveau să se îndrăgostească fetele. Când mama lui, a aflat despre asta, l-a dus, la o altă școală, în care din nou trecea clasa întâi, iar fiul ei, așa de tare o ruga să nu-l ducă la o altă școală , dar nimic, totul în zadar, cu mama lui, nu s-a primit, deoarece ea dorea, ca el , să învețe și să fie un băiat educat bine. Peste câteva zile, el a devenit puiul mamei ,cel mai deștept. Și cuvântul mamei a fost:
Să înveți bine la școală ,Vasilică!
Manuscrisele durerii
Navele nu pleacă doar ca să se-ntoarcă,
Există drumuri lungi fără popas,
Când dorul urcă sufletul în barcă
Și lasă-n urmă vechiul tău atlas.
Sunt oameni mulți ce te ridică-n slavă,
Să vezi splendoare în noroiul crud,
Să scrii cu aur pe o filă gravă
Un manuscris pe care sfinții-l aud.
Dar nicio ancoră nu e pe veci sortită
Să prindă rădăcini în cerul înalt,
Când cartea serii este mărginită,
Rămâi pe malul celălalt, schimbat.
Eșecul nu-i o vamă la plecare,
Nici vreo cerneală ce s-a scurs greu,
Ci o renaștere prin marea care
Te-a rupt de omul care erai mereu.
Pe pergamentul scris cu multă arsură,
Fiecare rând e un capitol tăios,
Dar nicio pată și nicio ștersătură
Nu a lăsat destinul tău pe dos.
Nu trebuia ca umbra să rămână,
Ci doar să-ți schimbe mersul pe pământ,
Să-ți lase o peniță nouă în mână,
Exact în locul unde ești și sunt.
Hristos a înviat !
Ne bucurăm că a venit primăvara, deși e tare capricioasă,
dar natura-i toară vie și ne bucurăm. Tot acum vom sărbători
zilele Sf. Pște. Suntem credincioși sau nu , tot omul se pregătește
pentru ele. În fiecare casă miroasă a cozonac, a pască și oul roșu
e piesa cea mai importantă. E vremea să socializăm, să uităm dacă
ne-am certat. Iubirea e cel mai nobil sentiment, Isus Hristos s-a
sacrificat și ne-a iertat. Prieteni dragi - Hristos a înviat-.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Cioburi dintr-un vechi amor
Alex Black
25 августа
O estetică superbă a durerii. Melancolie grea, magnetică.
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Sunt creator de content YouTube :)
Nu s-a născut să tacă
GS S
21 августа
Buna Romina . Mi-a placut foarte mult poezia ta . Cum as putea sa iau legatura cu tine sa iti fac o surpriza ?
Arta de-a părea
Silvia Mihalachi
20 августа
,, Arta de-a părea,, că ești ce nu ești se practică uneori, acum prea des și pe scena vieții…Citind poezia cu o densitate de versuri docte, am făcut s...
Amprentă
Sabrina Pușcașu
19 августа
Mulțumesc
Acorduri păgâne
Anastasia Brăescu
18 августа
Mulțumesc ❤️
Pradă si putere
Florin Petricean
18 августа
Va mulțumesc!
Noaptea, cand valurile mării.
Dora●Dor
18 августа
Mulțumesc din suflet pt apreciere
Noaptea, cand valurile mării.
Silvia Mihalachi
18 августа
Marea, cu valurile ei când line, când ,, Se sparg de țărmul obosit,, mereu a primit și va primi frumoase versuri …Printre unduiri de valuri înoată și...
MI-E ATÂTA DOR
Silvia Mihalachi
18 августа
,, Însetat doar de timp și de simple cuvinte,,, ce sunt pentru sufletul poetului ,, calde veșminte,, erup dorințe într-o frumusețe de versuri ce-și u...
Nu s-a născut să tacă
Florin Dumitriu
17 августа
Frumos… poezia lasă în urmă ideea că nu tăcerea ei spune cât a îndurat, ci ziua în care nu mai are nimic de iertat și că cicatricile pe care viața i l...
A fost odată...🥲
Smaranda Ploaie
17 августа
[Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp Pentru tot restul vieții mele Prin vise voi călători în timp Unde gândurile-mi pot umbla rebele... Poate...
Pradă si putere
Smaranda Ploaie
17 августа
Frumos....
✨ p.o.e.m
Smaranda Ploaie
17 августа
Felicitări. Frumos scris!
Acorduri păgâne
Smaranda Ploaie
17 августа
Superb scris!