Автор Keller Gabriela
Итого
236 публикацииСлучайные публикации :)
Toamna...
Toamna, este frumoasă și bogată. A adunat produsele verii, toate
și noi le-am făcu loc prin cămări, prin beciuri, prin sticle și borcane,
că iarna poate fi lungă și grea. Am făcut precum furnica, hărnicuța de ea .
Când vântul și viscolul bate, gerul și neaua se aștern, cămara ne este
plină și iarna poate să vină.
Toamna mai are și zile bune, când ne mai surâde câte o rază de soare,
vântul e obosit și se odihnește, cerul e senin fără de nori.Atunci, toamna
chiar e frumoasă, ne scoate afară din case, chiar dacă purtăm o umbrelă,
că ploaia țârâie încet și aleele parcului goale parcă ne cheamă....
Toamna o asemăn unei femei trecute de prima tinerețe, bogată în
gânduri și învătăminte,adunate în comoara ei intimă,numită -judecata dreaptă-
Femeia, ajunsă la cea de-a doua tinerețe ,e înțeleaptă, nu face risipă de
sentimente, e statornică, dar cere răbdare, atenție, voebe calde și frumoase.
Femeia are nevoile ei, dar poate oferi neânchipuit de multe.
Viața în doi în toamna vieții, nu cere sacrificii, doar sentimente curate, prietenie și
consolare.După toamnă, vine iarna grea ....Cum ne vom descurca cu ea?.....
Mame singure
Am fost invitat să susțin prelegeri în tabăra de iarnă a unei asociații a mamelor singure
Din Ardeal, la Plaiul Foii, lângă Zărnești,
Loc minunat, mame tinere,
Și eu cu ochii cât cepele și cu hormonii sărind peste bord,
Aproape timid, psiholog profesionist,
Fără gagică de un an și onanist
La fel de profesionist,
Dar mamele singure m-au vindecat,
Erau bine organizate, aveau liste,
În fiecare noapte îmi venea una nouă în cameră,
Nu refuzam nimic, nu aprindeau lumina,
Grase sau oase-goale îmi plăceau toate,
Îmi intrau fierbinți în pat și îmi făceau de toate,
Eu lor tot așa, șaptesprezece nopți la rând în total,
Ziua eram psihologul mamelor singure
Iar noaptea amantul cu o mie de amante,
Habar nu aveam a doua zi cu care mă iubisem,
Toate zâmbeau și mă răsfățau,
A fost superb, m-au durut șalele o lună,
Vine februarie și m-au invitat iar,
Simt că sunt apreciat, mamele și-au regăsit optimismul,
Un psiholog e un vindecător sigur, iată.
Căderile în toamnă
Căderile în toamnă au doza lor de taină
Gustată lung din vinul ce fierbe-n buza dulce
A celor ce greșeala din vina lor o smulge
Ca umărul să lase și frunze-n vânt și haină.
Căderile în toamnă au scara lor spre vise
Din început de secol sfârșit într-o legendă
Când cai fără zăbală galopul și-l suspendă
La sânul cu potcoavă de nemuriri promise.
căderile în toamnă au norii lor de ploaie
Căzută către cerul întors cu fața-n jos
A larg căuș anhidru cedând la om frumos
Plecat să sugă ludic nectarul din puroaie.
căderile în toamnă au totul și nimicul
Întinși pe patul moale al vinului adult
Plecat să ducă dorul din mult în tot mai mult
Cât fierbe luna plină și clatină ibricul.
Psalmi - XXIII - Mângâiere pentru sufletul zdrobit
Mângâie-mi sufletul, Doamne,
de păcate zdrobit,
căci mă simt ca un pământ ars
ce nu poate să primească ploaia.
Știu că am greșit înaintea Ta,
și am călcat calea dreptății,
dar iartă-mă, căci nu pot să mă ridic
decât prin mângâierea Ta.
Nu îmi cer răsplată,
nu cer iertare ușoară.
Cer doar să mă iei în brațele Tale
și să-mi dai pace acolo unde e zbucium.
Lasă-mi inima să se îndrepte
spre lumina Ta,
căci în adâncul ei mă simt gol,
ca un râu secat,
dar Tu, Doamne, știi cum să îl umpli din nou.
Mângâie-mi sufletul,
nu cu vorbe,
ci cu iertarea care vine din adânc,
cu iubirea care le spală pe toate.
Nu mă lăsa să mă pierd în vina mea,
ci ridică-mă, chiar când nu am putere
să mă ridic singur.
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...
Dorul serii
Cum se numește oare
Acea persoană care moare
De prea multă tristețe și dor
În al serii amurg amețitor?
E oare acel băiețel iubăreț
Ce odinioară era zvâcnet?
Iar acum ce s-a întâmplat
De e atât de dezolat?
Îl doare prea tare dorul,
Gândul luându-și zborul,
Către a inimii aleasă,
Încercând să o găsească.
De ce plângi acum, băiete,
Acum când pe cer sunt stele?
Nu știi tu oare că-n al tău vis
O poți vedea cu al său dichis?
Iar acum calmează-te ușor,
Alungă-ți gândul disprețuitor.
Zâmbetul tău reapărând,
Pe-al tău chip cât mai curând.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 октября
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 октября
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 октября
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 октября
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 октября
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 октября
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 октября
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 октября
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 сентября
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 сентября
Frumos!👏