Автор Keller Gabriela
Итого
239 публикацииСлучайные публикации :)
Moartea, iubirea veșnica
Doar un an mai vreau să ți simt atingerea-i fierbinte,
Să cred măcar un ceas ca “el nu mă mai minte”.
Să mi iei mâna și să mi-o pui la tâmplă,
Ochii mei să nu mai vadă ceea ce se-ntamplă.
Iubirea mea-i pe moarte,însă,
Iar tu mă faci să mă simt atât de strânsă,
Mă faci să zbier atât de aprind și prelung,
Ale tale vorbe grele și tăioase,a mea inimă străpung.
Și nu uita,te rog,acel “te iubesc”,rostit în șoaptă,
Și nu ți lăsa a ta inima să plângă în timp ce-așteaptă.
Nu mă uita,te rog,atât de repede și de tăios,
Și nu uita iubirea-ntreaga ce între noi a fost.
Mai uită-te din când în când la lună și la stele,
Și nu,te rog,nu mă compara cu ele.
Mai ține-mă aproape,lângă a ta inima ostilă,
Și mai miroase câteodată,a mea voce volatilă.
Ochii tăi albaștri ca valurile mării-nvolburate,
Mă lasă să mai sper la ale tale schimbări deșarte
ce-mi afundă-n suflet adânci amoruri moarte
iar tu ca un zeu ce-omoară ale vieții inimi
transformi sufletele triste-n heruvimi.
Acum ca plec și uit să mă întorc,
Tu tragi de mine doar o treaptă să te urc.
Iar eu cu ochii-n lacrimi și înroșiți de dor,
Te privesc atât de aprind,în timp ce ale mele sentimente mor.
✨ Dacă ar fi să plec diseară
Dacă ar fi să plec diseară, pe tărâmul de tăcere,
Aș lăsa vântul să-ți aducă o șoaptă plină de putere.
Cu blândețea unui zeu și-un zâmbet cald pe chipul său,
Să-ți șteargă el orice tristețe, cum aș fi vrut s-o fac doar eu.
Dacă ar fi să zbor spre stele, pe curcubeu purtat de gând,
Aș lăsa sufletul din mine să-ți lumineze drumul tău blând.
Iar steaua mea să-ți mângâie părul cu raze strălucind ușor,
Să-ți ocrotească fruntea plină de vise albastre, pline de dor.
Dar de-aș pleca, te rog, zâmbește, căci voi rămâne-n orice colț,
În vânt, în cer, în dorul tainic, sau într-un cântec fără solț.
Privirea ta va fi lumina ce-mi poartă gândul neîncetat,
Chiar de tăcerea-mi va vorbi, eu te iubesc cu-adevărat.
Cenușa și focul
Cenușa și focul
Cenușa tace, dar nu uită,
Din focul vechi își trage zvâcnire,
O flacără ce-n umbră ascultă
Șoapte de jar, chemări din amintire.
În taina ei rămâne vie,
Un dor aprins, un vechi oftat,
Și-n orice clipă poate să-nvie
Când vântul cald i-a dat curaj.
Căci focul nu dispare-n noapte,
Doar se ascunde pentru-un ceas,
Rămâne-n suflet, printre șoapte,
Un dor mocnit, un vechi popas.
Cenușa știe ce-a fost jarul,
Își poartă taina ca pe-un vis,
În ea mai arde idealul
Focului vechi, de necuprins.
Un secret nerostit
În liniștea nopții,
când stelele-mi citesc povești vechi, născute în timp,
tu mi-ai zâmbit și eu ți-am spus:
„The moon is beautiful, isn’t it?”
Poate te întrebi
de ce aceste cuvinte plutesc între noi… și știi,
nu-ți voi spune direct… e un secret
pe care doar cei curioși îl pot descoperi.
Mă întind după tine ca după o lumină,
te fur din zborul gândului meu și pretind
că doar cei ce cercetează cu atenție
aceste cuvinte, mesajul îl prind.
Și totuși… ai observat
că luna se îmbracă în soare
atunci când te surprinde zâmbind?
„The moon is beautiful, isn’t it?”
Întoarcerea acasă
În curte pomii înalți mi se arată,
Cu frunzele ca palmele spre cer,
Iar vântul trece blând, ca un mister,
Prin via care șade încărcată.
Mi-aduc aminte, iarba ca o zână,
Îmi mângâia genunchii de copil,
Iar cerul, coborât în loc umil,
Se sprijinea pe margini de fântână.
Acum mă-ntorc, dar totul e străin,
Pământul nu-mi mai ține minte pașii,
Și-n dorul meu zâmbesc înaintașii,
Ca un ecou pierdut dintr-un ținut divin.
Pe prispă, somnoroasă, vremea zace,
Cu fața sprijinită-ntr-un ulcior,
Iar câinele din lanț, bolnav de dor,
Întruna-și plânge curtea care tace.
În gard, salcâmii ascund povești uitate,
Despre-un copil firav cu părul auriu,
Și-n fiecare frunză ce-o mai știu,
Sunt scrise amintiri cu al meu frate.
Văd ușa veche rămasă neschimbată,
Și drumul brusc se mistuie pe prag,
O-mping ușor, rostind încet cu drag:
Sărut-mâna mamă, sărut-mâna tată!
Un lung ecou în brațe mă cuprinde,
De parc-ar vrea să spună; Bun venit!
Și brusc pe cei plecați i-am resimțit,
În inima ce ca o torță mi se-aprinde.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Yin-Yang
anca_nistor
25 октября
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 октября
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 октября
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 октября
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 октября
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 октября
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 октября
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 октября
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 октября
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 октября
Superb!!!