Singurătatea o-nțelegi
Asta e tot ce-am vrut...
Să fie liniște-ntr-o seară.
Atât. Nimic mai mult.
Un gând ca să-mi apară
și să mă duc departe,
Pe-un nor ce stă deasupra vieții,
în care cineva împarte
ideile singurătății.
Si văd cum suflă vântu-n crengi,
în iarba de pe câmp și-n mine...
Singurătatea o-nțelegi,
atunci când te gândești la tine
Îți vine să rămâi...nimic să nu mai spui.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Început decsfârșit
Поэма: Qui aime bien châtie bien
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Поэма: Campionat de strănutat în turcă
Поэма: Dacă
La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”
Поэма: DESPĂRȚIRE
Поэма: Moartea mă salvează
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice