0.16

Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

poezii.online Scriitorul şi jurnalistul Philippe Lancon a câştigat premiul Femina pe 2018

Romanciera americană Alice McDermott a fost recompensată cu premiul Femina pentru roman străin cu volumul "La neuvieme heure", apărut la editura La Table Ronde, iar Elisabeth de Fontenay a câştigat premiul Femina pentru eseu cu volumul "Gaspard la nuit", publicat de editura Stock. Pierre Guyotat, aflat în competiţie cu romanul său "Idiotie" (editura Grasset), a primit "un premiu special pentru ansamblul operei sale literare".

Ignorat de juriul Goncourt, romanul "Le Lambeau" rămâne în cursă pentru premiul Renaudot (ce va fi decernat miercuri) şi pentru premiul Interallie ( ce va fi acordat pe 14 noiembrie). Pentru mulţi dintre criticii literari, acest roman reprezintă cea mai bună carte a anului 2018 publicată în Franţa.

Pe 7 ianuarie 2015, Philippe Lancon a reuşit să supravieţuiască după ce mai mulţi islamişti extremişti au pătruns strigând "Allah Akbar" în redacţia din Paris a săptămânalului Charlie Hebdo, masacrând în total 12 persoane. Un glonţ i-a smuls partea inferioară a feţei.

"Începând din 7 ianuarie, toate lumile în care trăisem, toate persoanele pe care le iubisem au început să coabiteze în mine fără precedenţă, fără convenienţă, cu o intensitate nebunească, proporţională cu senzaţia dominantă: urma să îi pierd, îi pierdusem deja", a declarat jurnalistul francez.

Romanul începe cu o zi înainte de acel atac terorist. Jurnalist cultural al cotidianului Liberation, Philippe Lancon a mers la teatru pentru a viziona "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare. În acel spectacol apare personajul Malvolio, un puritan care, reaminteşte jurnalistul francez, "vrea să îi pedepsească pe oameni pentru plăcerile lor şi sentimentele lor în numele unui bine pentru care, crezând că acţionează în numele lui Dumnezeu, face toate relele posibile".

În acea piesă de teatru, spunea Shakespeare, era doar un gând scris pe hârtie. Evenimentele de pe 7 ianuarie 2015 au depăşit orice coşmar imaginabil.

Philippe Lancon povesteşte atacul terorist în peste 60 de pagini care sunt uneori şocante. "Mi-am învârtit limba în gură şi am simţit fragmente de dinţi care pluteau peste tot", îşi aminteşte scriitorul.

"Am ştiut, mai târziu, că redacţia devenise o mare de sânge, dar (...) deşi mă îmbăiam în ea, aproape că nu o vedeam", relatează el.

Însă cele mai dificile lucruri abia urmau să se producă. Philippe Lancon relatează lenta şi dureroasa activitate de reconstrucţie chirurgicală a trupului său distrus.

Textul lui se îndreaptă către recunoştinţa pe care o resimţea faţă de infirmierele care vegheau asupra lui, faţă de medici, în special faţă de Chloe, faţă de poliţiştii care îl protejau, faţă de fratele lui care nu l-a părăsit în spital.

Acţiunea cărţii se încheie pe 13 noiembrie 2015, ziua atacurilor comise în mai multe restaurante şi în sala de concerte Bataclan din Paris. În acel moment, Philippe Lancon era la New York.

"Se întâmpla din nou, la fel ca a doua zi după atentat, o detaşare a conştiinţei, şi am simţit că totul reîncepea, sau mai exact continua, în mine şi în jurul meu...", scrie autorul acestui volum.

În 2017, premiul Femina a fost atribuit scriitorului Philippe Jaenada pentru volumul "La serpe" (editura Julliard), iar premiul Femina pentru roman străin a fost câştigat de scriitorul american John Edgar Wideman pentru volumul "Ecrire pour sauver une vie, le dossier Louis Till" (editura Gallimard). Premiul Femina pentru eseu a revenit lui Jean-Luc Coatalem pentru volumul "Mes pas vont ailleurs" (editura Stock).

Premiul Femina este un trofeu literar francez, creat în 1904 de 22 de colaboratoare ale revistei La Vie Heureuse, cu scopul de a reprezenta un fel de contrapropunere faţă de prestigiosul premiu Goncourt, ce era acordat în acea epocă, de facto, doar scriitorilor de sex masculin. Premiul Femina este atribuit anual de un juriu alcătuit în exclusivitate din femei, la începutul lunii noiembrie, la hotelul Crillon din Paris. Acest trofeu literar recompensează în fiecare an o carte tipărită în limba franceză, scrisă în proză sau versuri.


Preluat de la: Publika.md
Postat 5 noiembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Bolero

în seara asta mă plimb prin oraș
fără inimă
ceva dinăuntru îmi spune să nu-mi iau inima
ninge atât de frumos și armonic
ca într-o simfonie de Ravel
încât îmi vine să plâng
îmi îngheață lacrimile în colțul ochilor
devin țurțuri
sloiuri
de undeva aud un sunet tulburător de flaut
ricoșând de pereții infiniți ai liniștii
e prea frumos să nu plâng în seara asta
chiar și fără inimă
indiferența celor care trec
sculptează flori de gheață-n ferestre
ici și colo câte un degețel de copil adaugă dragoste

Mai mult...

Menü de masă-n trei

În orașu-n care plouă au ninge-n fi'ce săptămână,

Unde un moș și-o babă, merg ținându-se de mână,

Din nu știu care casă, se-aude-o voce vagă,

Ce zice fonfăit, cu-n iz ce-aduce a doagă:

Mâine, la mine, de-o fi să vii,

Vorbesc rezón, nu zic prostii,

Îți voi zice, chiar de la ușă,

Că am trei sticle de Frâncușă,

Soi bun de la Cotnari,

Nu din cel de potlogari,

Ce-ndoaie vinul în butoi

(Le cuca-n mur de marțafoi!),

Cu apă rea ce pute-a clor,

De-l bei, mai va, să faci amor !

Și de o fi, în completare, încă o sticlă

Un plus la fiecare cam de o litră.

De buna seamă, voi pune și mâncare,

Un mizilic, o măslină, o brânză mare,

Un mușchi  ce împănat,

A fost rulat și-apoi legat,

Ce din cuptor, scos rumenit,

În asorté va fi servit,

C-o mixtă în savori salată,

Nici acră, da' nici seacă.

Dară să știi: n-om face-o lată !

Mai mult...

Apăsare

nu cred că mi-ar mai trebui altceva în viața aceasta

îmi este îndeajuns cât am        

nici nu mai contează că mi-am pierdut toate visele

într-o vreme când nu aveam destui bani să le cumpăr

negustorii zgârciți au rămas cu visele mele de atunci pe tarabă

( niște antichități fabuloase

ca toate antichitățile de altfel

pe care însă nu le mai vrea nimeni!)

acum mi le oferă tot ei la preț redus

sau pe gratis

urăsc aceste zile negre de vineri

pe acești necrofagi siniștrii

care-mi dezgroapă în fiecare an

în noiembrie

toate scheletele ascunse-n dulapurile prăfuite ale minții…

 

nu cred că mi-ar mai trebui altceva în viața aceasta

mașina de înfiletat șuruburi zace în același sertar

nici nu mai știu de când

nu mai am șuruburi sau piulițe slăbite

cum s-ar putea crede

în viața mea toate șuruburile sunt strânse la maxim

paharele de șampanie nu s-au spart la cutremur

dar  nici nu-mi folosesc la nimic

așa cum nu-mi mai folosesc porțelanurile de Bohemia

mobilierul de epocă Ludovic al XV-lea

sau covoarele arăbești lucrate de mână

relicve care mi-au precedat visele neîmplinite

iubitele nenăscute

speranțele fără acoperire…

 

nu

nu cred că mi-ar mai trebui altceva în viața aceasta

mi-am pierdut demult obișnuința de a rătăci

printre nisipurile mișcătoare ale minții

mi-am pierdut încrederea în oameni și lucruri

 în biblii

cum să-mi mai asum răspunderea pentru viitorul luminos al lumii

când mă înspăimântă ideia de a trece strada

de a spune bună dimineața unei femei singure

sau părinților

care mi-au dat viața

și care poartă răspunderea pentru copilăria mea lipsită de griji

cum spun ei

în necunoștință de cauză….    

 

nu cred că mi-ar mai trebui altceva în viața aceasta

în care nu se  întâlnește niciodată cererea cu oferta

mi-am făcut iluzii cât pentru două vieți

crezând că nu mi-ar ajunge una

am lăsat Soarele să răsară în fiecare dimineață

din cenușa durerii

degustând veninul  letal al viperei negre

am hălăduit prin codrii pustii și umbroși ai speranței

la un loc cu lupii și urșii

nu-i drept ca un om să nu știe ce-i rezervă soarta

să nu poată smulge din hoitul acesta căzut pe marginea drumului

halca lui de carne în sânge...

Mai mult...

Iubire + perfectionism = ecuatie fara rezultat

Deseori visezi la o iubire ca în filme. Indiferent de persoană, vârstă sau sex. Visezi la o relație frumoasă în care ești împreună cu el/ea... fericiți. Visezi să ai lângă tine o persoană conform criteriilor tale. Visezi să o întâlnești în calea vieții tale. Visezi să te aprecieze pentru ceea ce faci zi de zi. Visezi să te aprecieze pentru gândurile tale... pentru sufletul tău. Visezi să te aprecieze și să te iubească așa cum ești de fapt, și să rămână lângă tine tot restul vieții. Visezi să îți șopteasca că ești cea/cel mai bun(ă) și vei reuși să treci peste orice obstacol.

     Si, într-o bună și minunată zi... tot asta se va întâmpla. Întâlnești o persoană care te va vrăji pe loc. O vei observa din depărtare. Si vei fi atât de fericit(ă). Ea se va apropia de tine și îți va spune un simplu: Bună. Tu îi vei răspunde doar printr-un clătinat din cap.Vei fi atras(ă) de ea... vei fi îndrăgostit(ă). Vei iubi nebunește. Va fi o dragoste cu atâția fluturi în stomac. Va fi o dragoste la prima vedere, ce în ziua de astăzi puțini mai cred în asta. Si doar o vei privi fără să mai clipești din ochi... de frica că atunci când vei deschide iarăși ochii să nu fie.

     Doamne, cât de fericit(ă) vei fi la acel moment. Dar vei fi și mai fericit(ă) când ochii vrăjitorului vor privi în aceeași direcție în care îți este îndreptată privirea. Vei fi și mai fericit(ă) când ve-ți privi împreună în aceeași direcție. Iar apoi vei fi luat(ă) de mâna ei/ lui caldă. Iar odată atingându-te, vei avea senzația că te-a electrocutat.

    Atunci vei simți o apropiere între tine și stăpânul tău. Si totul se va întâmpla atât de repede. Te vei mira și tu, și te vei întreba: Cum așa? Dar, totodată vei fi fericit(ă).. extrem de fericit(ă).

Si, îți vei petrece absolut tot timpul liber cu ea... pentru că ea te împlinește. Si, în momentele când ești doborât la pământ de problemele sociale, o vei căuta pentru că te calmează doar printr-o simplă atingere. Si vei fi iarăși fericit.

    Îți vei petrece puțin timp cu ea la început, din cauza activităților în care ești implicat. Si-ți va fi atât de dor de persoana ce îți ști până și răsuflarea. Si, tot de dragul ei, vei anula o parte din activități doar pentru ea... doar ca să o vezi... doar să o simți alături de tine, să îi auzi fiecare bătaie de inimă.

Iar pe zi ce trece, vom cunoaște noi și noi spații din sufletul ei. Îi vom cunoaște hobby-urile, abilitățile, fiecare gând, comportamentul și desigur vom găsi și minusuri. Ca la orice om.

Uneori vor fi prea multe ( doar pentru tine). Si vei avea o stare de confuzie. Vei fi atât de dezamăgit(ă). Si vei înțelege că ai fost atrasă doar de exterior. Iar în moment ce persoana de care ești atras(ă) este a ta, nu te mai interesează frumusețea interioară.

   Atunci vei încerca tu să o schimbi. Să îi schimbi comportamentul, modul de viață... ce desigur că o va deranja. Pentru prima dată... va trece peste. Dar totuși, își va schimba puțin comportamentul. De dragul tău.

Vei vedea că funcționează și vei mai încerca... doar pentru a ajunge la rezultatul dorit. Iarăși îți va merge în întâmpinarea ta. Si tu iarăși... deci până când persoana fâcând atâtea sacrificii pentru tine, se va opri. Îți va zice un STOP!!! ferm. Si îți va aduce 1001 de argumente pentru a-ți demonstra că nu poți schimba complet persoana. Astfel ea își pierde personalitatea.

    Îți vei aduce aminte de clipele frumoase petrecute împreună ce apoi va desena un zâmbet pe buzele tale. Te vei gândi apoi la momentele negative iar lacrimile sărate, îl va șterge imediat.

Iubirea e o ecuație. Destul de complicată. Si necesită timp pentru rezolvarea ei. Iubește perfecționismul dar nu-i permite să te domine. Toți iubim perfecționismul însă să nu uităm că suntem oameni și am greșit, greșim și vom greși până la ultima răsuflare... până la ultima bătaie de inimă.

Ea, te-a acceptat așa cum ești tu: cu negative și pozitive.Nu încerca să o schimbi, pentru că nu va mai fi acea persoană care ai cunoscut-o la început. Doar prețuiește-o. Pentru simplul fapt că e cu tine. Pentru că e a ta. Prețuiește-o pentru că te iubește.

Mai mult...

Meditații matinale

Adesea vedem dușmanii în lucruri,

Don Quijote îi văzuse în morile de vânt

care măcinau grâul în Consuegra,

 pe unde trecuse și El Cid, mâncătorul de mauri,

erau duhurile rele din farmece,

uriașii din poveștile copilăriei cu cel puțin patru capete,

castelanii sângeroși și cavalerii rătăcitori din La Mancha,

exact ca acum,

unii spun că dau pensii bătrânilor

( în alte timpuri și locuri bătrânii era omorâți cu pietre,

aruncați din copaci sau lăsați să moară de foame!)

alții spun că nu mai sunt bani pentru aceștia,

statul de drept e ca strecurătoarea bunicii

( Dumnezeu s-o ierte!),

iar eu, poetul, Cavalerul Tristei Figuri,

fierb în suc propriu

la etajul cincisprezece.

Peste o sută de ani

dacă mă va mai găsi cineva

va zice că am murit din cauza caniculei...

Mai mult...

Una doar imi e aleasa

Mindre flori is insirate

Pe cimpie - s colorate,

Le-as allege, le-as lua,

Una doar imi e aleasa.

 

Cea mai vesela, glumeata

Sincera , e o  dulceata,

Infloreste tot mai mare

Zi de zi mai sus rasare.

Mai mult...