Suplicii
ard de ceva vreme pe rugul unui gând
nimeni nu poate să-mi stingă flăcările
care mă mistuie din toate părțile
după Kant n-ar trebui să mor înconjurat de oameni
indiferenți
indeciși
incapabili să-și asume umanitatea din ei
ca scop în sine
adică să arunce peste mine o găleată cu apă
mi-am îndesat durerea în spirit
ca să-mi înăbuș strigătul rușinos al cărnii
spaimele ancestrale
nu-mi ajunge tot cerul albastru
să mă spăl pe mâini ca Pilat din Pont
de vina răstignirii lui Hristos
o mare mizerie a Omului
în India
morții sunt arși pe malul Gangelui
înfășurați în giulgiuri
n-am aflat încă
ce mă sperie mai mult -
moartea
sau jubilația Spiritului...
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 11 martie 2019
Vizualizări: 1669
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: La fereastra dinspre colț
Poem: Plimbare se seara
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Poetul iubirii
Poem: Ecoul îngerilor tăi
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța
Poem: Oglinda către suflet
Poem: Ce dor imi e
BookStore.md, noua librărie online, expune peste 2000 de titluri de excepție la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret de la Chișinău