Suplicii
ard de ceva vreme pe rugul unui gând
nimeni nu poate să-mi stingă flăcările
care mă mistuie din toate părțile
după Kant n-ar trebui să mor înconjurat de oameni
indiferenți
indeciși
incapabili să-și asume umanitatea din ei
ca scop în sine
adică să arunce peste mine o găleată cu apă
mi-am îndesat durerea în spirit
ca să-mi înăbuș strigătul rușinos al cărnii
spaimele ancestrale
nu-mi ajunge tot cerul albastru
să mă spăl pe mâini ca Pilat din Pont
de vina răstignirii lui Hristos
o mare mizerie a Omului
în India
morții sunt arși pe malul Gangelui
înfășurați în giulgiuri
n-am aflat încă
ce mă sperie mai mult -
moartea
sau jubilația Spiritului...
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: aurel_contu
Data postării: 11 martie 2019
Vizualizări: 1691
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Pierderea speranței
Poem: Poienița din pădure
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala
Poem: "TU CUI II SPUI PĂRETE"
Poem: Acolo sus în nori mă voi scălda,
Dragostea de neam, de istorie si poezie ii va duce intr-o calatorie... la Paris
Poem: La nuntă!
Poem: Amantul Imaginar
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani