Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.


Victoria nu a ales intamplator se descrie epoca in care a domnit Vlad Tepes. Si-ar dori pentru Moldova un presedinte la fel de dur. 



"-Cum ar trebui sa arate un Vlad Tepes contemporan? - Destul de chipes./Toti cei care furau de la tara ii trageau in teapa si Reisind din astea am avea pe cine sa tragem in teapa in tara noastra. - Incepand cu cine? -Nu vreau sa comentez.”

 

Iar Stefan a descris Marea Unire din 1918 si si-ar dori ca evenimentul sa se repete.

 

"Se cunoaste foarte bine salariile care sunt in Romania, salariile care sunt la noi, pensiile la fel.”

 

Concursul Mostenire, aflat la cea de-a 24 editie este o calatorie in istorie. Ana crede cu tarie ca limba pe care o vorbeste este romana. Dialectul ne diferentieaza.

 

“Limba moldoveneasca are un “e” mai moale pronuntat, iar cel din Romania, din Ardeal de exemplu, un “e” mai tare.”

 

Iar colega ei, patrunsa de o experienta prin care a trecut familia sa, a descris razboiul de pe Nistru. 

 

"Noi suntem o tara pasnica, nu cred ca meritam asa un destin.”

 

Toti cei 25 de participanti au muncit o luna  la eseuri pentru a le da originalitate.Rasplata vine tocmai de la Bruxelles, de la un europarlamentar, care le-a adus premii de sute de euro.

 

Maria GRAPINI, EUROPARLAMENTAR ”Faptul ca eleve de la clasa a 8, la 12…. pe propria interpretare, pe mine m-au fascinat. Am stat in sala nemiscata.”

 

Concursul Mostenire a luat nastere la Paris la initiativa lui Eugen Holban, fiul  lui Stefan Holban, membru in Sfatul Tarii. Liceul din Carpineni poarta numele acestuia. In timp, competitia s-a mutat acasa. 

 

Gheorghe FURDUI, PRESEDINTE ASOCIATIA PENTRU SPRIJINIREA BASARABIEI ”Poate motivatia, ca elevii sunt concentrati pe tehnologii infomationale, si nu pe studierea lucrarilor. Poate pe faptul ca premiile sunt modeste. Inainte 200 de euro erau ceva, acum nu.”

 

Toti participantii au primit diplome, insa cei mai buni vor merge in aceasta vara intr-o excursie in Romanie unde vor vizita locurile istorice.

 


Preluat de la: ProTv

Creaţii aleatorii :)

La margine de timp

numărătoarea-i pe sfârșite până pe 25,
când închid ultimul capitol semnat cu 35.
n-am pierdut timp, ci am strâns la piept o lume de trăiri și amprente,
oameni, locuri, suflete și un infinit de sentimente.
mai fac un pas, mai scriu un vers, noi uși mi se deschid,
iar azi privesc spre ce va fi cu inima plină de-iubire.
trecutul e-o poveste, un rând lăsat pe-o filă,
iar viitorul încă-l scriu cu inima-mi imprevizibilă.
​mi-am scris propria istorie din plin:
prin fiecare pas asumat,
prin fiecare zâmbet furat,
prin fiecare lacrimă
și prin fiecare pahar de gin.
și abia acum, la margine de timp, am înțeles.
am cedat întregul zgomot al lumii
pentru liniște.
liniștea de lângă tine.
Mai mult...

Harta Mea

Pe-o hartă largă,îmi port destinul,

Sunt un simplu om,dar trăiesc suspinul,

Cu gânduri și dorințe ascunse-n noapte,

In visele mele,caut speranțe-n șoapte.

 

Prin lume și drumuri de-aș umbla,

Există o singură cale spre întâlnirea mea.

Din ochi căprui, sclipiri umile renasc

Ca florile-n primăvară toate cresc.

 

Sunt câmp de maci sub cer senin,

O simfonie vie de culori,

In ochii mei căprui, e un destin,

Ce poarta sclipirile din mii de zori.

 

Și-o bătaie de vânt de aș fi prin crengi,

Aș schimba ale lumii legi.

Din lacrimi ți-aș transforma uitarea,

Din zâmbet ți-aș frânge rechemarea.

 

de DT0918

Mai mult...

O cafea

Azi îți trimit dragostea mea

Și te invit la o cafea

Amară-n faptul dimineții,

Ca tu să simți dulceața vieții.

 

Ș-un strop de dulce-n ea să fie,

Să simți mai multă bucurie.

Ș-am să pun ceașca cât mai plină,

Să ai o zi cât mai senină.

 

Adaug lângă ea ș-o floare,

Să fi mereu înfloritoare,

Dar și toată plăcerea mea,

De-a fi cu tine, la cafea.

Mai mult...

Spânzurați-s copacii

Spânzurați-s copacii de umbrele tale,
Ascunse păduri de miasme catedrale.
Zburători sunt păunii îngălbeniți de focuri
Și prin ploaie pleoșnesc împăiate tocuri.

Te-am zărit în spate șoptindu-i dulci norocuri,
Sufletul împietrit de cărămizi și blocuri.
Cu ochii-n ceruri și mâinile ne-atinse
Zâmbești sfios și fals, cu gânduri mecanisme.

Nu te lăsa la lume, zdrobește pietrele murdare
Și geamuri aburind de friguri și teroare.
Tresărind din iarba moartă de cenușă
Tu-mi spui adio, iar eu ard încet ca o păpușă.
Împăiată. Spânzurată.

Mai mult...

Iubitul meu cu ochi căprui

Iubitul meu cu ochi căprui

Unde îmi fugi în miez de noapte

Caci asa îmi faci  mereu

Si nimic nu v ar desparte

 

Si nu imi este frica

Căci ceea ce răsari culegi

Dar tu ? Iubitul meu ...

N ai sa culegi în miez de noapte

 

Și îți vad chipul la fereastra

Atunci când te strecori

Căci usa zdruna când o deschizi

Și parca mi dă fiori

 

Iubitul meu cu ochi căprui

Nu ți ar fi vreodată frică

Sa va vad pe amândoi

În bezna lunii arginti

Pe a noastra bancă mică

Mai mult...

Cu tine

Cu tine
nu e nici început,
și nici sfârșit.
Nici măcar un salut,
nici adio.

Doar un simplu perpetuum mobile
ce-mi străbate colțurile de suflet,
răspândite
în toate încăperile lumești -
aici și acolo,
aproape și departe.

De vei zâmbi,
doar văzduhul te va cuprinde
în mii de șoapte,
și tot ce iubești -
efemer -
te va urma.

Nu va fi doar țipătul clipei -
aproape,
căci eu îți voi fi:
orizontal și vertical.

Doar tu,
și tinerețea,
și ochii tăi bruni -
atât s-a putut.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live