1  

ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

poezii.online ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

Antropologul Vintilă Mihăilescu a povestit la Chisinau despre legătura dintre țuică și etnogeneza națiunii române.

Pe teritoriul nostru, s-a purtat timp de secole o luptă aprigă de cucerire alcoolică. Este lecția pe care o putem învăța de la cel mai cunoscut antropolog român, Vintilă Mihăilescu. În cadrul Zilelor Literaturii Române la Chișinău, întemeietorul Societăţii de Antropologie Culturală din România și-a prezentat intrigantul volum „Etnogeneză și țuică”. „Titlul reprezintă o metaforă foarte potrivită, cred eu. Îmbină ceva total neserios și ceva foarte serios. Despre acest ceva foarte serios, care se cheamă identitate, națiune, este bine să vorbești cu un soi de tandră ironie. Această tandră ironie dă tonul întregii cărți”, a menționat Mihăilescu în cadrul evenimentului.

Antropologul recurge la cea mai populară băutură alcoolică pentru a identifica urmele etnogenezei românilor. „Acest titlu și această problematică am ales-o, pentru că am fost pus în această situație. Într-un context anume a trebuit să prezint o istorie culturală, antropologică, etnologică a țuicii. Nu m-a preocupat această temă, am practicat-o, ce-i drept, dar nu am teoretizat-o”, glumește autorul. El a recurs la „o tandră ironie”, pe care a înțesat-o în cartea sa și, prin intermediul căreia, conturează imaginea societăţii româneşti contemporane.

Țuica este a noastră

Pălinca, rachiul, vinarsul ori horinca au pătruns pe meleagurile României pe diferite filiere. Aceste băuturi alcoolice distilate din fructe au origini distincte și doar țuica este a românilor. „Trebuind să mă documentez, am descoperit un lucru foarte interesant și anume faptul că în spațiul românesc avem multe băuturi distilate din fructe care au denumirile lor. Dacă te uiți la originea acestor termeni, constați pe undeva etnogeneza. Primul termen care apare la noi este medieval, aqua vitae, și are întrebuințări aproape exclusiv medicale. Avem pălincă, iar originea termenului vine din slavă, chiar dacă a intrat la noi prin intermediul ungurilor. Dacă mergem mai departe, găsim vinars - o calchiere după termenul german Branntwein, deci, clar, e o influență centrală europeană germană. Ne mutăm mai la nord și dăm de Maramureș, unde găsim horinca, o combinație între pălincă și hority - care înseamnă „a arde” - o influență ucraineană poloneză. Mai departe, în Moldova, dăm de vodcă - o influență rusească. În sud bem și noi un rachiu sau o rachie, termen ce vine de la turci”, lămurește antropologul.


Unde își găsește locul în această ecuație țuica? „Este singurul termen care nu are o etimologie cunoscută. Niciun lingvist nu știe de unde provine termenul. Deci, clar: țuica e a noastră și nici un vecin nu poate pretinde (etimologic) paternitatea ei!”, afirmă Mihăilescu.

„Deci, dacă schițăm în minte harta lingvistică a acestor băuturi, găsim o pătrundere de sorginte medievală dinspre Occident; mai apoi, una central europeană (habsburgică) dinspre vest, una otomană dinspre sud și una rusească dinspre nord-est. Si pretutindeni, rezistând imperiilor, difuză, dar persistentă, este domnia țuicii - singura băutură de origine necunoscută…”, spune antropologul.

Studenții moldoveni au ochii mari

Vintilă Mihăilescu revine cu drag la Chișinău de fiecare dată. Spune că i-ar fi greu să-i descrie pe moldoveni, dar mărturisește că a descoperit o trăsătură prețioasă a naturii studenților din R. Moldova. „Am avut foarte mulți studenți basarabeni. Mi-au trecut prin mână suficienți, ca să fiu surprins de un numitor comun al lor. Este un tic de profesor până la urmă să te uiți în ochii studenților și să vezi cu care poți să stai de vorbă, căci nu poți sta de vorbă cu toți. Ei bine, toți studenții moldoveni pe care i-am avut erau cu ochii mari. Mai departe vă las să speculați ce înseamnă chestia asta”, afirmă autorul.

Acesta crede că R. Moldova și România au angoase, preocupări și probleme comune. „Sigur că în contexte relativ diferite. În Moldova, problemele sunt încă sau, din nou, mai acute, mai ciocnite, mai tensionate decât în România, unde o vreme, cel puțin, lucrurile se mai calmaseră. În ultimul an însă au început să se anflameze”, punctează cunoscutul antropolog.

Festin literar la Chișinău

În cadrul celei de-a IV-a ediție a Zilelor Literaturii Române la Chișinău, Vintilă Mihăilescu a vorbit și despre volumul „De ce este România astfel?”, al cărui coordonator este. Cartea e o replică reflexivă la eseul istoricului Lucian Boia „De ce este România altfel?” și inserează opinii ale sociologilor, antropologilor și politologilor de peste Prut despre țara în care trăiesc.

Zilele Literaturii Române la Chișinău au loc, în acest an, în perioada 22-26 mai. Mai mulți scriitori de pe ambele maluri ale Prutului se reunesc la Chișinău pentru a participa la întâlniri cu cititorii, dezbateri și conferințe. Astăzi, la ora 17.00, la Librăria din Centru va avea loc o sesiune de lecturi și autografe cu Dan Lungu, Florin Chirculescu, Iulian Ciocan și Pavel Păduraru, iar la ora 19.00 Muzeul Național de Artă va găzdui seara prozatorilor români contemporani. Mâine, începând cu ora 12.00, la Librăria din Centru, va avea loc lansarea noului roman al Tatianei Țîbuleac, „Grădina din sticlă”. 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 29 mai 2018

Creaţii aleatorii :)

Liniște

Azi e secat în mine imensul lac mundan

În care-am înotat mereu în contrasens,

Dorind să-i duc pe alții cu mine la liman,

În universul meu oniric și intens.

 

Azi liniștea mă poartă pe sub soare;

Învăț să tac, să fiu și să ascult.

Trecutul oneros îl pierd în nonculoare,

Sărbătorindu-mi îndepărtarea de tumult.

Mai mult...

Calea prin Labirint

Viața e un greu Labirint

Iar printre nenumărate fundături

Căutăm neâncetat ieșiri

Prin probleme pășim lent.

 

Viața oamenilor aparent diferită

Dar e același Labirint de alegeri

Care defapt nu te duc nicăieri...

Capcană deasupra simturilor, e spirituală.

 

E o iluzie că ești liber

Doar pare că înaintezi

Dacă o clipă te-ai gândi sincer

Ai vedea...că te-nvârți in cercuri.

 

Când ne comparăm viața cu alții

Riscăm să devenim pierduți

În Labirintul dezamăgirii

Cădem victimele Întristării.

 

Dar rămâne întrebarea 

Cum ai putea să-ți găsesti calea?

Prin Labirintul amețitor

Când ești la capătul puterilor.

 

Urmările Labirintului sunt moartea spirituală

Dar căutarea ta tot continuă

Nimic parcă nu te satură

Te roade foamea imaterială.

 

Adevărul este cheia Labirintului

Broasca-i dragostea față de alții

Și toate Labirintele se vor prăbuși

Liber vezi lumea cu alți ochi.

Mai mult...

Furtuna

De când s-a întâmplat furtuna

Mi s-au mutat munții în mare

Mi-ai ocupat ziua și noaptea

Ai devenit singurul soare

 

În poze nu pot să privesc

Nu-i viu nimic pe o hârtie

De aș putea să te privesc

Când te trezești în zorii zilei

 

Măcar în brațe să te strâng

Din când în când să uit durerea

Căci te iubesc de când te știu

Până s-o stinge-n ochi scânteia

 

Inima-mi stă sub talpa ta

De nu o vrei mai bine calc-o

Prefer sa fiu doar umbra ta

Decât o piatră aruncată

Mai mult...

Alchimia Iubirii

Inima mea, un cerșetor rătăcit,

Caută fluturi în plasa timpului,

Răsărit de dorințe în nopțile eterice,

Însă melancolia mea vicleană îmi umple doar cupa sufletului cu lacrimi

 

Ce din ea toarnă un toast de suferință și revarsă-n nimicirea a fiecărui fărâme din mine 

Așa fi vrut sa fie iubite, sa aibă de ce să se aline ci nu să se spargă în reflexiile unei iubirii de fațadă

Aș vrea și inima să vadă cu proprii ochii că lumea-i nu-i rea ci e doar momentul nepotrivit

 

Și că într-o zi va fi iubită si nu v-a mai răzbi de durere, iar atunci orice durere va merita 

Căci la sfârșitul ei, va exista un sfârșit ce se va contopi într-un destin 

Atunci când două inimii pe cer vor poposi împărtășindu-si iubirea 

 

 

Mai mult...

Ce rost mai are dorul...

Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise

Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...

La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise

Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...

 

Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg 

Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,

Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg

De durerea nopții ce pare că mă încearcă...

 

Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac

Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe 

Toate intr-o imensă și profundă tăcere

Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...

Mai mult...

Imbecil

Cu fata brazdata de clipa ce vine

Parcurg efemer timpul strivind sentimente

Agatat disonant de vise meschine

Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...

 

Privesc imbecil pavajul crapat

Cautand in nervuri raspunsurile clare

Ma vad alergand, din mine scapat

Inabusit de intrebari seci, absolut hilare

 

Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi

Modeland poteci din ruine straine

Mai port cateodata in suflet strigoi

Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...

Mai mult...