ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

poezii.online ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român

Antropologul Vintilă Mihăilescu a povestit la Chisinau despre legătura dintre țuică și etnogeneza națiunii române.

Pe teritoriul nostru, s-a purtat timp de secole o luptă aprigă de cucerire alcoolică. Este lecția pe care o putem învăța de la cel mai cunoscut antropolog român, Vintilă Mihăilescu. În cadrul Zilelor Literaturii Române la Chișinău, întemeietorul Societăţii de Antropologie Culturală din România și-a prezentat intrigantul volum „Etnogeneză și țuică”. „Titlul reprezintă o metaforă foarte potrivită, cred eu. Îmbină ceva total neserios și ceva foarte serios. Despre acest ceva foarte serios, care se cheamă identitate, națiune, este bine să vorbești cu un soi de tandră ironie. Această tandră ironie dă tonul întregii cărți”, a menționat Mihăilescu în cadrul evenimentului.

Antropologul recurge la cea mai populară băutură alcoolică pentru a identifica urmele etnogenezei românilor. „Acest titlu și această problematică am ales-o, pentru că am fost pus în această situație. Într-un context anume a trebuit să prezint o istorie culturală, antropologică, etnologică a țuicii. Nu m-a preocupat această temă, am practicat-o, ce-i drept, dar nu am teoretizat-o”, glumește autorul. El a recurs la „o tandră ironie”, pe care a înțesat-o în cartea sa și, prin intermediul căreia, conturează imaginea societăţii româneşti contemporane.

Țuica este a noastră

Pălinca, rachiul, vinarsul ori horinca au pătruns pe meleagurile României pe diferite filiere. Aceste băuturi alcoolice distilate din fructe au origini distincte și doar țuica este a românilor. „Trebuind să mă documentez, am descoperit un lucru foarte interesant și anume faptul că în spațiul românesc avem multe băuturi distilate din fructe care au denumirile lor. Dacă te uiți la originea acestor termeni, constați pe undeva etnogeneza. Primul termen care apare la noi este medieval, aqua vitae, și are întrebuințări aproape exclusiv medicale. Avem pălincă, iar originea termenului vine din slavă, chiar dacă a intrat la noi prin intermediul ungurilor. Dacă mergem mai departe, găsim vinars - o calchiere după termenul german Branntwein, deci, clar, e o influență centrală europeană germană. Ne mutăm mai la nord și dăm de Maramureș, unde găsim horinca, o combinație între pălincă și hority - care înseamnă „a arde” - o influență ucraineană poloneză. Mai departe, în Moldova, dăm de vodcă - o influență rusească. În sud bem și noi un rachiu sau o rachie, termen ce vine de la turci”, lămurește antropologul.


Unde își găsește locul în această ecuație țuica? „Este singurul termen care nu are o etimologie cunoscută. Niciun lingvist nu știe de unde provine termenul. Deci, clar: țuica e a noastră și nici un vecin nu poate pretinde (etimologic) paternitatea ei!”, afirmă Mihăilescu.

„Deci, dacă schițăm în minte harta lingvistică a acestor băuturi, găsim o pătrundere de sorginte medievală dinspre Occident; mai apoi, una central europeană (habsburgică) dinspre vest, una otomană dinspre sud și una rusească dinspre nord-est. Si pretutindeni, rezistând imperiilor, difuză, dar persistentă, este domnia țuicii - singura băutură de origine necunoscută…”, spune antropologul.

Studenții moldoveni au ochii mari

Vintilă Mihăilescu revine cu drag la Chișinău de fiecare dată. Spune că i-ar fi greu să-i descrie pe moldoveni, dar mărturisește că a descoperit o trăsătură prețioasă a naturii studenților din R. Moldova. „Am avut foarte mulți studenți basarabeni. Mi-au trecut prin mână suficienți, ca să fiu surprins de un numitor comun al lor. Este un tic de profesor până la urmă să te uiți în ochii studenților și să vezi cu care poți să stai de vorbă, căci nu poți sta de vorbă cu toți. Ei bine, toți studenții moldoveni pe care i-am avut erau cu ochii mari. Mai departe vă las să speculați ce înseamnă chestia asta”, afirmă autorul.

Acesta crede că R. Moldova și România au angoase, preocupări și probleme comune. „Sigur că în contexte relativ diferite. În Moldova, problemele sunt încă sau, din nou, mai acute, mai ciocnite, mai tensionate decât în România, unde o vreme, cel puțin, lucrurile se mai calmaseră. În ultimul an însă au început să se anflameze”, punctează cunoscutul antropolog.

Festin literar la Chișinău

În cadrul celei de-a IV-a ediție a Zilelor Literaturii Române la Chișinău, Vintilă Mihăilescu a vorbit și despre volumul „De ce este România astfel?”, al cărui coordonator este. Cartea e o replică reflexivă la eseul istoricului Lucian Boia „De ce este România altfel?” și inserează opinii ale sociologilor, antropologilor și politologilor de peste Prut despre țara în care trăiesc.

Zilele Literaturii Române la Chișinău au loc, în acest an, în perioada 22-26 mai. Mai mulți scriitori de pe ambele maluri ale Prutului se reunesc la Chișinău pentru a participa la întâlniri cu cititorii, dezbateri și conferințe. Astăzi, la ora 17.00, la Librăria din Centru va avea loc o sesiune de lecturi și autografe cu Dan Lungu, Florin Chirculescu, Iulian Ciocan și Pavel Păduraru, iar la ora 19.00 Muzeul Național de Artă va găzdui seara prozatorilor români contemporani. Mâine, începând cu ora 12.00, la Librăria din Centru, va avea loc lansarea noului roman al Tatianei Țîbuleac, „Grădina din sticlă”. 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 29 mai 2018
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Prizonierii umbrelor

Sunt prizonierul umbrelor
născute din trecut
aștept să răsară soarele
deasupra amintirilor
iar când umbrele vor muri
voi evada
spre un vis așternut
pe oglinda
orbită de alb
dar s-a ivitt iar ziua
în urletul deșteptătorului
apa rece îmi dezmorţeşte simțurile
doar o urmă de moleșeală
mai dansează  odată cu trupul
atașat de gropile din asfalt
în indiferența șoferului
care pare să nu fi scăpat nici el
din închisoarea umbrelor.

Mai mult...

DACĂ-AR FI

Dacă-ar fi să te găsesc,
În iatacul tău regesc,
Aș veni în miez de noapte,
Ca să-ți las pe-o pernă, coapte,
Fructele iubirii noastre,
Roșii, zăvorâte-n coaste...

Și am să bat la porți cerești,
Că de-o fi să mă primești,
Am să tac, căci umbră sunt,
Doar privire, nu cuvânt,
Și-aș pleca în zori de zi,
Numai după ce-i dormi...

Peste zi, dorul, ți-oi duce,
Și-a sărutului tău dulce,
De mi-ai da un colț de pâine,
Și m-oi duce abea mâine,
N-aș mai suspina în rime,
N-aș mai fi flămând de tine...

Și-om zbura ca doi cocori,
Și-om găsi raiul în nori;
Sus, din cerul plin de stele,
Om culege de pe ele,
Praful magic auriu,
Cel cu care acuma-ți scriu...

 

Mai mult...

Greșeala mea

Regret că te iubesc.

Regret că am crezut că în tine mă regăsesc,

Regret că am promis că nu o să-ți greșesc .

Regret — și regret amarnic — că m-am vândut pe sărutul unui om jalnic,

un om care credeam că mă iubește,

un om care, zi după zi, mai tare mă rănește.

 

Regret că iubesc, urăsc că te iubesc,

dar iubesc că te urăsc.

Regret tot ce ține de tine,

regret că te-am lăsat să faci ce vrei din mine.

Regret că am ales pe cineva ca tine:

rece, indiferent, uneori impertinent.

 

Greșeala mea e că, deși mă rănești,

Tot te iubesc în orice moment.

Mai mult...

Pentru tine

N-am să las ziua să treacă

Fără să-ți spun cât te iubesc...

Chiar dacă timpul încearcă pe furiș să plece

Mereu făcând la fel,

Jucându-și infinitul rol,

Lăsându-și doar umbrele,

Foșnind clipele, furându-le..

Știi bine cum face!

Dispare zâmbind,tăcând

Lăsând al tristeții întunecat zeu

Blestemul meu...

Nu,nu voi lăsa ziua să moară!

O voi ține cu secundele cu orele cu chipul ei încremenită acum,

Cu timp cu tot ce are,cine poate cunoaște,

Dacă mâine renaște

Știind că nu vrea

Pe loc să stea...

Și-ți voi spune cât te iubesc,

Același refren dar altfel,

Mereu cu alte culori,șoptit poate,

Ce-și poartă muzica veselă,

O mică și trecătoare simfonie,

Un foc ce-și arde flacăra sa,

Mister adus din altă lume...

Poate Paradisul din inima ta sau a mea....

Nu-i dragostea însăși viața,

Ce-aduce speranța,gonind tristețea și moartea?

Cum să las ziua să treacă așa,

Fără să-ți spun cât te iubesc,

Parându-mi-se că-s risipit fără tine,

Să fiu doar o tristă fantomă, duh rătăcit

Ori timpul m-a pierdut nemilosul în trecerea sa,

Nelasându-mă să fac ceva..

Pentru tine!

(17 mai 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire).

Mai mult...

Iarna – flutur alb de vânt

Crivăţu‘ îşi făcu avânt

într-un cuib de păsări mute

cât să-ncapă în trupul lor

iarna - flutur alb de vânt.

Strânse-n sânul ei de gheaţă

valvârtejuri şi ninsori.

Şi când şade să asculte

triste suflete de flori,

le aşterne pe pământ.

Trece palid soarele,

stelele de ger

îmbracă faţa lui diamantină.

Iată-l înghiţit de cer,

scuturându-şi pletele

într-o pată de lumină.

 

 

În răsuflu’ ei deodată

ridică cetate albă:

în risipă să te scuturi

de visarea care scaldă

o fereastră cu gutuie.

Molcomă fantasma şade

ca o pasăre trudită.

Se adună. Apoi suie

turnuri nalte de zăpadă.

Un schelet de pom sclipeşte

în troieni dezordonate,

vântul nu mai hoinăreşte

pe la case îndesate.

 

 

Urcă drumul de ninsoare

urători, copii de-o șchioapă,

cu un plug din două fiare,

tras pe uliță de-o iapă.

Un copil numai paiete

ce în șale îi ajung,

larg învârte biciul care

sună într-un tunet lung -

geru-i fuge de la ghete.

Tremură în raza lunii

sălcii de argint cochete.

 

Mai la margine de sat

unde basmele se spun,

mulţi copii la vatra sobei

timpul pare c-a lăsat.

Au venit de prin cătun

cu trăistuţe la spinare

să le-ndese cu poveşti.

Zmei naivi îşi cântă versul

ca o nobilă întristare.

Două fete ştrengăriţe

împletesc înduioşate

înger palid în cosiţe.

 

La fereastra cu muşcate,

o măicuţă îndurerată

câteodată lung priveşte

prin zăpezi imaculate,

gânditoare îşi vorbeşte:

« poate-n drumuri se arată,

peste gardu’ acoperit,

fiul drag venind din lume » …

Plânge încet şi chinuit,

îi rosteşte al său nume.

Se mai uită spre icoană,

la Isus văzând într-însul

o lumină cum deşiră

flăcările de aramă;

îşi mai domoleşte plânsul.

 

Peste satu’ înzăpezit

a rămas un colţ de lună.

Stelele s-au întregit,

vântul scade la jumătate,

de-nnoptare adormit.

A ieşit după furtună

o nălucă la fântână.

Cum în murmur se înclină,

o porni către zăvoi.

Simţitoare şi senină

în răsunet năvăleşte

cu vârtej de vise albe

şi îmbracă perne moi.

În cădere geru’ înşiră

caru’ stelelor în pom.

Rareori, dar o scânteie

vine galeş printre nouri,

furişându-se în somn.

 

din cartea ilustrată pentru copii: Copilul și norul - 

ștefan radu mușat

Mai mult...

Viața

Probabil te-ai întrebat cine este în spatele vieții?

Sau dacă există cumva temuta moarte,

Despre care se vorbește cu teamă!?

Daca da,ei bine îți pierzi vremea!

Acum,există doar viața aceasta blestemată!

Frumoasă sau nu, viața se vrea trăită oricum!

Noi creștinii nu credem in moarte,

Chiar dacă viața doare,

Iar oamenii știu cu toții că tot ce naște dispare,

Că ziua face loc nopții,

Iar Nimicul,Efemerul apare să Fure tot ce poate, mișelul,

Te fură pe tine cu tot neamul,

Pe mine,pe orișicine chiar și pe Obraznicul care spune că el e Ateul ce știe misterul lumii prezente,

Bietul de el nevăzând că-și trăiește ultimele clipe bete...

Ca să dispară etern nemurind,

Martorul chinului veșnic fiind,

Ne spun cuminți și blânzi

Ai lui Hristos Sfinții Părinți!

(17 februarie-5martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)

Mai mult...
#Interesant  Autor: Zugun
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live