Și într-o lume plina de falși
Și într-o lume plină de falși
Aș vrea să-mi fi tu scapare ,
Adânc în suflet să ma lași
Să mă înec mai tare.
Și într-o lume de oameni plictisitori
Aș vrea să-mi fii tu alinarea ,
Cel ce viata mi-onfiori
Și-mi alini scăparea.
Și într-o lume de oameni răi
Aș vrea să-mi fii tu bunătatea,
Mergând amândoi pe cărări
Căutând dreptatea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Mădălina
Data postării: 9 iunie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 711
Poezii din aceiaşi categorie
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
Позови
Позови меня обратно,
Напои чистой водой,
Время пролетело так внезапно,
Я уже забыл как быть с тобой.
Научи вновь ласкам нежным,
Напиши мне все слова любви.
Покажи как быть безбрежным,
Покажи мне вновь свои пути.
Собери вновь мое сердце,
Положи на место все куски.
Закрой на ключ забытую дверцу,
и оставь себе ключи.
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Niciodată uitarea...
Ia-mi tot ce dorești,
Ia-mi munții și marea,
Îți dau ce voiești,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi ochii albaștri,
Ascunde-mi cărarea,
Îți dau tot ce am,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi lacrima pură,
Suprimă-mi iertarea,
Îți dau toată averea,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi cântul și dorul,
Ia-mi exaltarea,
Îți dărui și zborul,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi dreptul la tot,
Ia-mi viața de îndată,
Dar nu-mi cere să uit,
Chipul tău...niciodată.
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
Позови
Позови меня обратно,
Напои чистой водой,
Время пролетело так внезапно,
Я уже забыл как быть с тобой.
Научи вновь ласкам нежным,
Напиши мне все слова любви.
Покажи как быть безбрежным,
Покажи мне вновь свои пути.
Собери вновь мое сердце,
Положи на место все куски.
Закрой на ключ забытую дверцу,
и оставь себе ключи.
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Niciodată uitarea...
Ia-mi tot ce dorești,
Ia-mi munții și marea,
Îți dau ce voiești,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi ochii albaștri,
Ascunde-mi cărarea,
Îți dau tot ce am,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi lacrima pură,
Suprimă-mi iertarea,
Îți dau toată averea,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi cântul și dorul,
Ia-mi exaltarea,
Îți dărui și zborul,
Dar niciodată uitarea.
Ia-mi dreptul la tot,
Ia-mi viața de îndată,
Dar nu-mi cere să uit,
Chipul tău...niciodată.
Alte poezii ale autorului
Sunet al nopții
Sunet al nopții întunecate
Pe mine m ai învăluit,
De frica ta stau toți în case
Ca să nu te fi jignit.
Sunetul tău ma-nfioara
Adanc in suflet când aud,
Cântând o bufniță p-afara
Speriindu-mă de la început.
Oh,tu...noapte nesfârșită
Spune mi, de ce ai venit?
Să ne bagi pe toți în case
Să ne sperii la infinit?
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Pe luna
Pe luna rece și prafoasă
Un dor mi se vedea plângând,
Striga dulce pe terasă
Vreau acasă pe pământ.
Un pământ rece, rătăcitor
Zăream eu din depărtare
Întrebându-mă eu oare,
Ce o fi în acel loc...
Având o mare interesare.
Soarta mă privea de jos,
Așteptând ca să cobor
Pe acel pământ prafos
Sa rămân un norocos.
Oh, tu, doamne... De-ai putea,
Soarta de mi arăta
Să nu mai privesc în jos,
Spre acel pământ prăfos.
Coborând eu tot mai jos,
Am zărit în depărtare
Un mos bătrân cu barba deasa
Ce ma aștepta in zare.
Îl privesc iar el îmi spune
Că pe mine m-aștepta
Să îmi dea de veste un nume
Ca să îl pot căuta.
Acel nume era soarta
Soarta mea neașteptată,
Un băiat cu ochii negrii
Ce pe mine mă așteaptă.
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Sunet al nopții
Sunet al nopții întunecate
Pe mine m ai învăluit,
De frica ta stau toți în case
Ca să nu te fi jignit.
Sunetul tău ma-nfioara
Adanc in suflet când aud,
Cântând o bufniță p-afara
Speriindu-mă de la început.
Oh,tu...noapte nesfârșită
Spune mi, de ce ai venit?
Să ne bagi pe toți în case
Să ne sperii la infinit?
Cred ca m am îmbolnavit…
Cred că m- am îmbolnavit de moarte
Într-o zi când m-am născut
un gust amar de tristete ma roade ,
adanc in suflet cand m-adun...
De ce a trebuit sa ma nasc ?
sa pot sa mor de suparare ?
nimanui sa nu i pese ,
de a mea inima muritoare ...
Poate asa a fost sa fie
intr- un chin ca sa ma nasc .
cea mai mare povara a lumii
inima cea cu necaz ...
Pe luna
Pe luna rece și prafoasă
Un dor mi se vedea plângând,
Striga dulce pe terasă
Vreau acasă pe pământ.
Un pământ rece, rătăcitor
Zăream eu din depărtare
Întrebându-mă eu oare,
Ce o fi în acel loc...
Având o mare interesare.
Soarta mă privea de jos,
Așteptând ca să cobor
Pe acel pământ prafos
Sa rămân un norocos.
Oh, tu, doamne... De-ai putea,
Soarta de mi arăta
Să nu mai privesc în jos,
Spre acel pământ prăfos.
Coborând eu tot mai jos,
Am zărit în depărtare
Un mos bătrân cu barba deasa
Ce ma aștepta in zare.
Îl privesc iar el îmi spune
Că pe mine m-aștepta
Să îmi dea de veste un nume
Ca să îl pot căuta.
Acel nume era soarta
Soarta mea neașteptată,
Un băiat cu ochii negrii
Ce pe mine mă așteaptă.
Nu m-am gândit la despărțire
Nu m-am gândit la despărțire
Având atâtea în comun,
N-aș renunța din nou la tine
Dacă pleci ...
M-aș face scrum.
Mai știi când eram copii
Și dulce-n brate ma strângeai?
Asa aș vrea din nou sa fii,
Să pot să ma simt ca în rai.
Ce îmi faci tu mie acum?
Suferind vrei să ma lași
Lacrimi amare, scrum pe scrum,
Inima tu mi o descarci.
Aș vrea...
Aș vrea să fiu,
O coardă de chitară
Să cânt odată cu al tău gând
Arcușul sa mi mângâie inima amara,
Să nu pot pleca plângând.
Aș vrea să fiu,
O notă muzicală
Să pot sta la tine-n gând,
Și când inima ți-e amară
Să te feresc de orice gând.
Aș vrea să fiu,
Sunet al ploii
Să fi fericit mereu,
Ca s-auzi tu al meu nume
Să te feresc de orice greu.
Sunet al nopții
Sunet al nopții întunecate
Pe mine m ai învăluit,
De frica ta stau toți în case
Ca să nu te fi jignit.
Sunetul tău ma-nfioara
Adanc in suflet când aud,
Cântând o bufniță p-afara
Speriindu-mă de la început.
Oh,tu...noapte nesfârșită
Spune mi, de ce ai venit?
Să ne bagi pe toți în case
Să ne sperii la infinit?