Autorul Mădălina

Total 6 creaţii
Inregistrat pe 14 mai 2023
Cred ca m am îmbolnavit… - 550 vizualizări
Și într-o lume plina de falși - 731 vizualizări
Nu m-am gândit la despărțire - 723 vizualizări
Sunet al nopții - 814 vizualizări
Aș vrea... - 746 vizualizări
Pe luna - 926 vizualizări
Creaţii aleatorii :)
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Psalmi - LXIX - Dorul de cer
Când îmi ridic ochii către cer,
nu văd doar stele —
ci durerea unei lumi ce tânjește.
Ochii mei sunt plini de dorul de Tine, Doamne,
un dor care mă arde
și mă înalță către mângâierea necunoscută,
Fiindcă Tu nu ceri jertfe din mâini tremurătoare,
ci o inimă smerită,
care caută lumina Ta, chiar și când n-o vede.
Sufletele noastre sunt o candelă mică,
dar Tu ai făgăduit că o vei aprinde
și nu o vei lăsa să se stingă.
În pustiu, am căutat apa,
dar am găsit doar nisip.
În noapte, am căutat lumina,
dar am găsit doar umbrele proprii.
Și totuși, în fiecare pas,
mi-am amintit de cerul pe care l-am pierdut.
Nu mă întreba ce-i cerul,
Doamne,
căci cerul este dorul de Tine
și chemarea care vine dinlăuntru.
Dă-mi, Doamne, o clipă de răgaz
pentru a putea simți iarăși pacea cerului,
și un dor adânc ce mă va purta
dincolo de orice durere.
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Sufletul
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o floare care nu a fost nicicând udată.
E un pom ce-oferă roade cu un gust dumnezeiesc,
Dar care nu sunt culese și-n uitare putrezesc.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E ca o pășune verde, de gândaci contaminată
Nu hrănește și n-adapă decât hâdul parazit,
Cam acesta e tabloul unui suflet neiubit.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Greu rămâne cald și vesel într-o lume necurată.
Se căznește, și se-ncruntă, și se-nvolbură un pic
Ca să afle-apoi că, singur, nu poate schimba nimic.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o brigantină pe o mare agitată
Când speranțele-s pierdute și când totul pare mort,
Doar vântul cald al credinței o aduce-ntreagă-n port.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E un suflet cu o boală care greu va fi tratată
Nu-s remedii, nu-s pastile, nu se poate opera,
Nu-s transplanturi, doar alt suflet îl mai poate vindeca.
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
atom cretin de septembrie
Decizii si directii, momente si proiectii...
credinta, introspectii, ramane doar samanata de credinta...,
sau uitare, alegerea i schimbare sau poate doar o alta nepasare
si nu stii ce e n sensul nevazut, ascuns in eu l tau cel absolut
divin ? profan? nu mai conteaza, sunt rime simple pline de emfaza,
sau tipat simplu, doar de om ranit, cuvintele l nu s de ajuns,
credinta, visul doar au suferit, speranta? doar un mit ranit,
pictat pe ziduri de palat si apreciat doar de profani,
dispusi sa dea un sac de bani in neant...nebanuiti c ar crede in ceva.
...sau chiar de ar spera ceva, se- asterne dogma , non concept...
dar acceptat de toti, sperat, in noapte, final?
prozaic
o ciorba de legume ce in centru, doar se descompune...
sa fim seriosi, nu i epicentru de emotii,
ce i drept un pic tardiv,,,descompunere fara motiv . ciorba nu crede n ea\
doar eu credeam
ca ea zambea
si ma gandesc la ea, si sper in ea, si cred in ea,,, si....
Psalmi - LXIX - Dorul de cer
Când îmi ridic ochii către cer,
nu văd doar stele —
ci durerea unei lumi ce tânjește.
Ochii mei sunt plini de dorul de Tine, Doamne,
un dor care mă arde
și mă înalță către mângâierea necunoscută,
Fiindcă Tu nu ceri jertfe din mâini tremurătoare,
ci o inimă smerită,
care caută lumina Ta, chiar și când n-o vede.
Sufletele noastre sunt o candelă mică,
dar Tu ai făgăduit că o vei aprinde
și nu o vei lăsa să se stingă.
În pustiu, am căutat apa,
dar am găsit doar nisip.
În noapte, am căutat lumina,
dar am găsit doar umbrele proprii.
Și totuși, în fiecare pas,
mi-am amintit de cerul pe care l-am pierdut.
Nu mă întreba ce-i cerul,
Doamne,
căci cerul este dorul de Tine
și chemarea care vine dinlăuntru.
Dă-mi, Doamne, o clipă de răgaz
pentru a putea simți iarăși pacea cerului,
și un dor adânc ce mă va purta
dincolo de orice durere.
toate parcurile din cartierul tău
e seară
și mângâi iarba din toate parcurile
cartierului tău
sunt morminte
pentru ceea ce nu s-a spus.
luna se reflectă în lacrimi
noaptea
crește monștri pe pielea mea.
deschid jurnalul, trec mâna prin foi
le miros
doar liste de cumpărături.
aici, odată
eram doar noi
când luna se dădea în leagăn
pe pieptul tău.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Sufletul
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o floare care nu a fost nicicând udată.
E un pom ce-oferă roade cu un gust dumnezeiesc,
Dar care nu sunt culese și-n uitare putrezesc.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E ca o pășune verde, de gândaci contaminată
Nu hrănește și n-adapă decât hâdul parazit,
Cam acesta e tabloul unui suflet neiubit.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Greu rămâne cald și vesel într-o lume necurată.
Se căznește, și se-ncruntă, și se-nvolbură un pic
Ca să afle-apoi că, singur, nu poate schimba nimic.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată,
Este ca o brigantină pe o mare agitată
Când speranțele-s pierdute și când totul pare mort,
Doar vântul cald al credinței o aduce-ntreagă-n port.
Sufletul ce n-are parte de iubire niciodată
E un suflet cu o boală care greu va fi tratată
Nu-s remedii, nu-s pastile, nu se poate opera,
Nu-s transplanturi, doar alt suflet îl mai poate vindeca.