1  

Autorul PINTILIE Maricel

poezii.online PINTILIE Maricel
Inregistrat pe: 15 ianuarie 2024 72 creaţii Autor de top 4 2

Total

72 creaţii
1 1,086 27 ianuarie
1 980 2 aprilie 2025
1,016 14 martie 2025
1,130 10 martie 2025
885 28 februarie 2025
970 23 februarie 2025
978 18 februarie 2025
1,147 11 februarie 2025
1,155 5 februarie 2025
1,002 2 februarie 2025
1,121 26 ianuarie 2025
1,055 21 ianuarie 2025
1,011 31 decembrie 2024
992 26 decembrie 2024
1,316 25 decembrie 2024
1,059 24 decembrie 2024
963 20 decembrie 2024
1,044 17 decembrie 2024
915 12 decembrie 2024
1,014 11 decembrie 2024
877 4 decembrie 2024
1,016 2 decembrie 2024
1,036 26 noiembrie 2024
1,147 5 noiembrie 2024
1,040 13 octombrie 2024
1,160 27 august 2024
1,189 23 august 2024
1 1,453 2 iunie 2024
1 1,202 25 aprilie 2024
1,335 2 aprilie 2024
1,160 31 martie 2024
1,180 25 martie 2024
1,256 24 martie 2024
1,200 15 martie 2024
1,568 8 martie 2024
1,211 24 februarie 2024
1,353 20 februarie 2024
1 1,211 14 februarie 2024
1,335 12 februarie 2024
1,304 11 februarie 2024
1,240 11 februarie 2024
1 1,292 11 februarie 2024
1,187 11 februarie 2024
1,376 1 februarie 2024
1,416 31 ianuarie 2024
1,234 30 ianuarie 2024
1,198 28 ianuarie 2024
1,386 27 ianuarie 2024
1,673 26 ianuarie 2024
1,291 25 ianuarie 2024
1,426 24 ianuarie 2024
1,458 23 ianuarie 2024
1,438 20 ianuarie 2024
1,251 19 ianuarie 2024
1,246 19 ianuarie 2024
1,370 18 ianuarie 2024
1,323 17 ianuarie 2024
1,291 17 ianuarie 2024
1,327 16 ianuarie 2024
1,356 16 ianuarie 2024
1,248 15 ianuarie 2024
1,344 15 ianuarie 2024
1,975 15 ianuarie 2024
1,384 15 ianuarie 2024
1,461 15 ianuarie 2024
1,370 15 ianuarie 2024
1,396 15 ianuarie 2024
1,365 15 ianuarie 2024
1,272 15 ianuarie 2024
1,380 15 ianuarie 2024

Creaţii aleatorii :)

Când sufletele nu se pierd

Te-am întâlnit când sufletul meu tăcea,

și-ai pus lumină-n locuri fără nume,

de parcă inima mea te știa,

dintr-o poveste rătăcită-n lume.

 

N-ai promis eternul și poate de-asta

te-am crezut mai mult decât pe oricine,

că uneori iubirea nu cere „rămâi”,

ci doar o clipă-n care să fie bine

 

Ai fost fereastra mea spre dimineață,

când nopțile păreau fără sfârșit,

și încă îți aud pașii prin viață,

deși, de mult, în urmă ai pornit.

 

Iar dacă într-o zi ne vom uita,

să nu regreți că ne-am iubit prea tare,

că unele suflete nu se pierd,

ci doar învață să se poarte-n depărtare.

Mai mult...

La Casa Irina

Aseară, mă gândeam cum luna, deplină, luminează lumea

Și-n armonia de poveste, o bufniţă se răzvrătește,

La țârâiala ce cosește un repertoriu-n firul ierbii,

Și-un câine care latră-n poartă fără veste.

 

Acum în revărsarea soarelui de dimineață,

Când zorii zilei despletesc a nopții vrajă,

Mă regăsesc hipnotic pe terasă

Ín fortul munților de pe acasă.

 

Muntele Păr mă reazemă solemn,

Cu mantia-i de verde și mister,

Desfătător cu triluri, zumzet și forfotă ierboasă,

Își bate veseli pintenii în Bistrița idilică și răcoroasă.

 

De dincolo de feeria lacustră și duioasă,

Goșmanul, geamăn, parcă-ntr-o rână, își desfată

Splendoarea-i crudă, păduroasă, acoperindu-și coapsa c-o pătură noroasă

Jonglând în susul cerului valea soroasă.

 

O bună dimineața,

  din Pângărați,

      pe coastă.

Mai mult...

Adio

În sala de clasă, tăcută și pustie,

Stă singură doamna, cu ochii în pământ.

Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,

Cuvinte de dor, în limba ei plângând.

 

Și vântul poartă-al meu strigăt departe,

Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .

"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,

Din caietul meu plin de însemnări. 

Mai mult...

Toamna

Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate

Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață

Toamna își culege frunzele, ei căzute

Le pune într-un album cu amintiri

Copacii dezbrăcați de verde

Își pierd ultimele frunze palide

Le îngroapă,

într-un cimitir al frunzelor.

Mai mult...

Noi, rătăciți în vânt.

Am vrut mereu să-ți spun

că mi-a fost dor –

de tine, de noi,

de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.

 

Am vrut mereu să-ți arăt

cât de desăvârșită era viața

când ochii tăi luminau apusurile,

când sufletul tău, fragil și nestins,

mă îmbrățișa fără cuvinte.

 

Ți-am scris odată o scrisoare,

dar vântul, nemilos și rătăcitor,

a furat-o în zbor spre nicăieri.

Cum să-l învinovățesc pe el?

Când noi înșine am fost doar vânt

rătăcind unul pe

lângă celălalt.

Mai mult...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live