Автор PINTILIE Maricel
Итого
72 публикацииСлучайные публикации :)
Om deștept
Între cei patru pereți
Negru gând, taie prin fum,
"Ce sunt oameni deștepți?
De ce ne fac scrum?"
Prin fum, durere și țipete-n amurg
Scriu pe aste foi murdare,
Stihuri ce din inimă-mi curg
Stihuri negre, oarecare.
Bate agale-n al meu piept
O suspiciune arzătoare,
"De ce e omul deștept,
O dezamăgire care doare?"
Arhitectura unui dor
Te-ai întrebat vreodată cum se construiește un dor?
Din ce fibre invizibile se țese un suflet,
Cum fiecare absență devine mortar,
Iar amintirile – cărămizi din lut ars,
Aruncate la întâmplare într-un labirint?
Eu te-am zidit pe tine în mine.
Ai devenit coloana vertebrală a cerului meu,
O catedrală de sunete mute
Unde rugăciunile sunt doar șoapte
Pe care le murmur când toți își întorc privirea.
Dar iubirea asta nu e un templu.
E un pod suspendat,
Fragil, arcuit peste haos.
Lemn putred de regrete,
Lanțuri din tăceri ruginite,
Un pod pe care merg desculță
Căutându-te.
Mâinile tale erau arhitecți.
Cu ele ai modelat o lume,
Dar ai lăsat zidurile nefinisate,
Ferestrele deschise către un nicăieri,
Și m-ai lăsat să privesc,
De pe marginea golului,
Cum pleci.
Acum stau pe dărâmături,
Reconstruind fiecare clipă.
Pereți din dorințe,
Acoperiș din promisiuni frânte,
Și o poartă prin care tu n-ai să treci.
Te-ai întrebat vreodată cum se demolează un dor?
Eu nu știu.
Dar fiecare piatră pe care o ating
Mă lovește din nou
Cu absența ta.
Am zis..Da!
Ce mult a mai trecut iubito
De la al nostru legământ,
Când am jurat să ne iubim
Cât om trăi pe ăst pământ.
A fost pe la sfârșit de an
Zi însorită, în decembrie,
Când am zis Da, la primărie
Semnând, actul de cununie.
Ne-au însoțit părinți și rude
Zicându-ne ,,Casă de piatră ",
Urmând urări și-o ,,sindrofie "
În cinstea și fericirea noastră.
Atunci, am devenit perechea
Pornind în doi pe drumul vieții,
Iar dragostea ne-a dat..feciorul
Un ajutor..la ceasul..bătrâneții.
Am profesat, muncind din greu
Uitând că ziua, s-a dus în noapte,
Ne-am bucurat și uneori am plâns
Și-am refuzat să zicem...nu se poate.
Anii s-au scurs, lăsând doar amintiri
Și urme-adânci pe ale noastre chipuri,
Suntem... doi tineri... bătrânei, soție
Dar fericiți că ne iubim...și-n aste timpuri!
Rezoluţie
Am hotărât să spun lucrurilor pe nume
Şi atunci ochilor mei le-am spus ochi
Şi părului păr,
Şi trup i-am spus trupului meu,
Şi inimă inimii mele,
Şi le-am spus buzelor buze,
Şi zâmbetului zâmbet,
Braţelor braţe
Şi îmbrăţişare îmbrăţişării mele,
Iar mie mi-am spus mie.
Am hotărât să spun lucrurilor pe nume
Şi atunci ochilor tăi le-am spus stele
Şi părului val,
Şi amforă i-am spus trupului tău,
Şi liră inimii tale,
Şi le-am spus buzelor jar,
Şi zâmbetului zi însorită,
Braţelor alinare
Şi abis îmbrăţişării tale,
Iar ţie ţi-am spus iubită.
Pictură în zăpadă
Pâza albă
E un panel invizibil
Zăpada nu-i decât o oglindă spartă,
În care-ți văd chipul
În bucăți
Vista spart in stele moarte
Copacii goi
Au foarte crengi moarte
Linii negre
Trasate de un pictor orb
Ce știe că mai adevărată e umbra
Decât lumina.
Fulgii lenți
Sunt literele unei scrisori
Ce nu va fi citită vreodată
De mine
De tine
De nimeni.
După un copac
O pată roșie:
Sânge
Sau un bob de măceș.
Nu contează.
Vântul bate
Ștergând conturul
Si tabloul se dizolvă
Într-un alb și mai mare.
Rămâne doar ecoul
Unei pensuli care încă picură
Într-o camera goală.
Un strop negru într-un colț.
Semnătura
Pictorului care a plecat
Demult.
Lansând doar acea rană,
În trupul zăpezii...
Trandafirul ars
Am pregătit pentru ea, un trandafir,
Roșu și pufos,cu spini lucioși.
Trandafirul cela îmi părea foarte perfect pentru ea,
Am luat după muncă trandafirul,
Și cu pași repezi
Am plecat la ea.
Când m-a văzut pe mine,
Ea nu s-a bucurat,
Eu i-am întins trandafirul,
Ea la luat, și a plecat cu el în bucătărie,
A luat un chibrit,
A venit spre mine,
Și în fața mea a ars trandafirul.
Cu ochii înlăcrimați, am plecat din casa ei.
Și eu tot mă întreb,
Pentru ce a ars ea trandafirul?
Atât de frumos,și parfumat,
Care a fost pentru ea?
Autor Alina Zamurca 🎀
Poezie compusă pe 18.10.2024
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
p.o.e.m
Deea
3 сентября
Mulțumesc
Dor tainic
Vlad VIDA
3 сентября
poezia asta m-a atins pentru că vorbește despre sentimente prin care mulți dintre noi trecem, dar pe care puțini reușim să le punem în cuvinte atât de...
SĂRUTĂ-MĂ...
edi petecuță
3 сентября
Cea mai superba poezie pe care am vazut o in ultima vreme!Felicitări👏
Balanța sufletului
Emanuelle
2 сентября
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 сентября
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 сентября
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 сентября
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 сентября
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 сентября
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 августа
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 августа
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 августа
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 августа
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 августа
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 августа
Impecabil scrisă!👏