Автор PINTILIE Maricel
Итого
72 публикацииСлучайные публикации :)
TE VOI VISA
Se făcea că noi doi ne plimbam pe vreme bună,
Pășeam pe stele, către-o margine de lună,
Și-ntruchipați într-o lumină sacră, albă,
Am întregit cu încă două stele a bolții salbă…
Tu m-ai privit așa cum mă priveai ades:
Senin și fără umbre, sau alt subînțeles.
Iar eu, cu mine, te-am cuprins încă odată,
Timid, nedându-ți drumul niciodată...
Și când zburam înalt, prin stolul de egrete,
Dansând un cosmic dans fără regrete,
Pe-o muzică nepământească și divină,
Ne minunam de aripile noastre de lumină...
Și-am rătăcit prin cerul fără margini,
Lăsând în urmă nescrise, albe pagini,
Ținându-ne de mâini, pășeam tăcuți pe nori,
Pe drumuri de lumină, spre veșnicie-n zori...
(Partea a lll-a, Ciclul „Căutări”)
Regina mea cu părul argintiu
Ai încărunţit, buna mea,
Dar aşa îmi eşti şi mai dragă,
Îmi aminteşti de bunătate, de copilărie,
Şi aşa va fi viaţa-ntreagă.
Când greu mi-era la tine alergam
Şi-ţi povesteam necazurile mele,
Care-mi păreau atunci atât de mari
Şi viaţa o vedeam doar în probleme.
Mi-era de-ajuns, bunico, doar o vorbă,
Şi toat-a mea durere dispărea...
Aş vrea să mai adorm la tine-n poală
Cum adormeam în prunci mea.
Vremurile, însă, au trecut grăbite,
În goană mare anii au fugit
Aş vrea să te mai întâlnesc în cale
Şi să-ţi şoptesc "mi-e dor" necontenit.
Tu eşti Regina mea cu părul argintiu
Eu te sărut şi ţie mă închin
Abia aştept clipa
La tine să revin...
Ceai
(Doi oameni stau la masa cu pahare pregatite)
Om!: Tu de ce nu iti pui ceai? Nu vrei?
Om2: O ba da, eu vreau. Dar nu pot
Om1: Dar de ce nu poti?
Om2: Nu stiu.
Om1: Adica? Pur si simplu ia ceainicul si toarne-ti ceai in cana.
Om2: NU POT!
Om1: Vrei sa iti pun eu? Te ajut daca vrei!
Om2: Nu se poate. Trebuie eu sa fiu cel care toarna in paharul meu.
Om1: Atunci...???
Om2: Atunci.... Nu stiu. nu pot
Om1: Incearca.
Om2: DAR NU INTELEGI CA - (ofteaza) Bine
(Om2 incearca sa isi toarne ceai din sticla dar pentru el este un efort asa de mare incat abea reuseste sa toare un strop)
Om1: Mi-ar placea foarte mult sa gust ceaiul.
Om2: Vrei?
Om1: Te rog!
(Om2 apuca ceainicul si toarna ceaiul in paharul lui Om1 si umple tot paharul)
Om1:Mersi! (apuca paharul si incepe sa bea ceaiul)
Om1: VAI! frige! Nu puteai sa mai astepti?
Om2: Scuze!
Bacoviană
Plouă mărunt iar pasul mi-e strâmb,
Și lasă-n noroi o urmă de plumb,
Frigul mă mușcă de lacrima udă,
Iar luna pustie o simt ca pe-o rudă.
Luminile tremură-n sticla murdară,
Pe ziduri bătrâne scârțâie-o scară,
Dar nimeni nu urcă, doar umbre pustii,
Și spaima se-ntinde pe străzi cenușii.
În mine se frânge o clipă din neant,
Iar morții îi sunt doar o seară amant,
Pe cer e doar plumb și-un nor răstignit,
Ce picură sânge într-un ritm obosit.
Se-aud pași străini pe trepte de vată,
În ziduri uscate suspină o piatră,
Dar nimeni nu vine, doar vântul adie,
Și foșnetul frunzei îmi pare-o stafie.
Mi-e frig până-n os, mi-e plumb în artere,
Pământul e ud și în jur simt durere,
Iar strada se pierde în ceața de humă,
Și nu mai e nimeni, nimic nu mai sună.
Se lasă tăcerea și cerul se cerne,
Iar stelele-mi par infinite lanterne,
Pasul mi-e greu, și pe ultima treaptă,
Cu-n surâs plumburiu, Bacovia m-așteaptă.
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
De ce eu,Doamne...
Mă visam in Paradis,
Când Cerul l am atins.
De la o veste neașteptată
Mă prăbușisem toată...
N are leac de vindecare,
Iar sufletul Mă doare,
Că mă zbat în neputință,
Să scap de a mea sentință.
Spune mi ,Doamne, de ce eu,
De ce mă părăsești la greu,
Nu m auzi,la tine strig!
Încălzește mă ,mi e frig...
Dă mi o rază de credință,
Mă vezi plină de căință;
Fă o Minune pt mine,
Nu mă lăsa n suspine...
Bătută de soartă sunt,
De mă pierd în amănunt
Căte vrei să mai îndur?!
De ce n aș răde ,să mă bucur!,!?
Îți călcasem strâmb .
Ia mă pe mine-n schimb!!
Și vindecă mi băiatul,
Rogu te,iartă mi Păcatul...
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Încerc să scriu…
un-pahar-de-poezie
5 ноября
Superba!
Vers însângerat
anca_nistor
5 ноября
Poezie testament! Pătrunzătoare versuri!
Doi pași greșiți distanță de prăpastie
Silvia Mihalachi
5 ноября
Sunt un cititor care și el soarbe din ,, un – pahar – de – poezie,, apa vie a versurilor limpede și frumoase încărcate de subiecte deosebit de f...
Gustul durerii
un-pahar-de-poezie
3 ноября
Multumesc❤️
Pentru fericire tastati unu
A.N.
3 ноября
tasta doi va rog
Ultima discuție
Laura Maria
1 ноября
Atâta neputință și adevăr adunate la un loc... E nevoie de mult curaj să așezi o asemenea rană pe hârtie fără ocolișuri. Felicitări pentru vulnerabili...
Gustul durerii
Deea
31 октября
superb poem :*
Gustul durerii
Monica P
31 октября
Frumos,melancolic,adânc... Felicitări!!!:)
Yin-Yang
anca_nistor
25 октября
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 октября
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...