O societate in trei tablouri
Sărăcia
Cu mâini întinse, spre o viață mai bună,
Visând la averi, sub cerul cenușiu,
Fără a munci, așteptând daruri de sus,
În timp ce foamea, le roade sufletul.
Fariseii
Cu cruce-n mână, judecând pe oricine,
Se cred sfinți, în ochii lumii întunecate,
Cu vorbe de oțel, împart dreptate,
Uitate fiind, faptele lor păcătoase.
Libertinii
Cu pântece-nclinat spre plăcere,
Un soi de zei, în propria lor măsură,
Cu pași de sfidare, prin viață-și croiesc drum,
Cu râs de dispreț, pe cei slabi îi condamnă.
Un tablou trist
Într-o societate, divizată și crudă,
Unde fiecare, își alege o rudă,
A urii și a disprețului, a luptei pentru putere,
Unde moralitatea, e doar o iluzie.
Iată-ne, oameni, în acest teatru absurd,
Unde adevărul, e adesea ascuns,
Unde valorile, sunt mereu pervertite,
Și unde sufletele, sunt chinuite.
Oare vom reuși, să schimbăm această lume?
Sau vom rămâne, în acest haos întunecat?
P.S.
Poate, într-o zi, vom înțelege,
Că doar împreună, putem să ne schimbăm.
Стихи из этой категории
Frați din altă mamă
viața ma învățat mereu
sa nu aștept nimic , de la nimeni
și la bine și dar la greu
dar totuși suntem , oameni
avem opiniile diferite
e și normal pentru noi
inimile sa ne fie iubite
pe dinăuntru suntem goi
unii fara de milă
alții mai rai și întunecați
fii o persoana stabilă
fraților, suntem frați
frați din altă mamă
dar cu același sânge
pentru asta nu am teamă
acum te rog, numai plânge
hai sa dăm mână, cu mână
să cântăm imnul dreptății
cei cu inima cea bună
versurile realității
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu...mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce îl port de-un an
Iarasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el ... nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă..
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
Însă iubirea
mai nou sunt prieten cu urșii
strâng toate „suvenirurile”de pe Masa Tăcerrii
( la care s-au ospătat oamenii cavernelor
mileniului trei!)
pentru toți moșii-martinii cu principii și gusturi estetice
nonconformiști însă din naștere
prietenii mei
afectuoși până la ruperea oaselor
pe care te poți sprijini la nevoie
fără să investești alceva decât dragoste
la naiba
de ce-mi vorbiți urșii de rău
când dau buzna în casele oamenilor
știți și voi că foamea e crâncenă
le-a luat mințile
iar uneori e foarte greu să deosebești un om
de celelalte viețuitoare ale Pământului
ca să fiu sincer până la capăt, în afara urșilor, iubesc florile, toate florile, singurele făpturi ingenuue, care-mi fac sufletul pasăre, cântec, într-o lume însângerată până la gât a lupilor, homo homini lupus est, și pe artistul din spatele acestei Capele Sixtine, pictată cu vii și cu morți, la propriu, frumusețea adevărată a lumii se ascunde dincolo de lungimea de undă a ochiului, întrece în emoții viteza lumini, cuanta egoistă și fragilă de timp, uneori chiar și spiritul
.
însă iubirea le-ntrece pe toate…
Frați din altă mamă
viața ma învățat mereu
sa nu aștept nimic , de la nimeni
și la bine și dar la greu
dar totuși suntem , oameni
avem opiniile diferite
e și normal pentru noi
inimile sa ne fie iubite
pe dinăuntru suntem goi
unii fara de milă
alții mai rai și întunecați
fii o persoana stabilă
fraților, suntem frați
frați din altă mamă
dar cu același sânge
pentru asta nu am teamă
acum te rog, numai plânge
hai sa dăm mână, cu mână
să cântăm imnul dreptății
cei cu inima cea bună
versurile realității
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu...mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce îl port de-un an
Iarasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el ... nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă..
Frica
Rece trece
tu nu intelegi ca poate sate lege,
ia te trezeste si nu te adoarme
iti tremura si gindul dar si carnea.
Te sapa te zideste,te doboara
chiar si ruinele nu inceteza
sa mai doara.
Apasa si te ineaca in punoi
apoi iti tine rana in noroi,
tu intelegi ca poti sate dezlegi
ramii cu frica singur tu alegi.
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
Însă iubirea
mai nou sunt prieten cu urșii
strâng toate „suvenirurile”de pe Masa Tăcerrii
( la care s-au ospătat oamenii cavernelor
mileniului trei!)
pentru toți moșii-martinii cu principii și gusturi estetice
nonconformiști însă din naștere
prietenii mei
afectuoși până la ruperea oaselor
pe care te poți sprijini la nevoie
fără să investești alceva decât dragoste
la naiba
de ce-mi vorbiți urșii de rău
când dau buzna în casele oamenilor
știți și voi că foamea e crâncenă
le-a luat mințile
iar uneori e foarte greu să deosebești un om
de celelalte viețuitoare ale Pământului
ca să fiu sincer până la capăt, în afara urșilor, iubesc florile, toate florile, singurele făpturi ingenuue, care-mi fac sufletul pasăre, cântec, într-o lume însângerată până la gât a lupilor, homo homini lupus est, și pe artistul din spatele acestei Capele Sixtine, pictată cu vii și cu morți, la propriu, frumusețea adevărată a lumii se ascunde dincolo de lungimea de undă a ochiului, întrece în emoții viteza lumini, cuanta egoistă și fragilă de timp, uneori chiar și spiritul
.
însă iubirea le-ntrece pe toate…
Другие стихотворения автора
Martie trist
Martie, luna capricioasă,
Cu ploaie rece și furtunoasă,
Soarele stins, cerul plumburiu,
Un peisaj trist, pustiu.
Fără o rază de lumină,
Doar lacrimi reci ce cad din cer,
Natura pare adormită,
Tristețea plutește în aer.
Gândurile zboară spre trecut,
Spre amintiri cu soare și dor,
Spre zile calde și senine,
Când sufletul era plin de speranță.
Acum, doar ploaia îmi ține companie,
Și tăcerea asurzitoare,
O singură dorință mă cuprinde,
Să vină soarele și să aducă splendoare.
Dar martie e o lună schimbătoare,
Poate mâine va fi mai bine,
Soarele va străluci din nou,
Și tristețea va dispărea ca un fum.
Până atunci, am răbdare și speranță,
Știu că primăvara va veni,
Aducând cu ea viață și lumină,
Și sufletul meu va fi din nou fericit.
Andreea
Frumoasa mea, ce drum frumos ai ales
În viața ta, acum către stele pornești
O nouă carieră strălucește în fața ta
Și eu sunt mândru să te văd cum uiți de greutate.
Cu pasiune îți urmezi visul cu flacără
Și în inima mea, dragostea pentru tine e-ncreștinată
Sper că fiecare zi să-ți aducă bucurie și izbânzi
Ca tu să fii mereu fericită și împlinită.
Drumul poate fi lung și uneori anevoios,
Dar știu că vei reuși cu puterea ta,
Fiindcă iubirea mea te va purta mereu în brațe,
Chiar și când zorul se ivește în calea ta.
Hugo
În zori de zi, când soarele se trezește,
Hugo, ciobănescul meu de Bucovina, strălucește.
Cu blana-i albă ca zăpada de pe munte,
El veghează liniștea, un gardian înfrunte.
Prin pădurea de brazi, cu pași măiestri,
Hugo păzește, e stăpânul misteriilor.
Ochii săi adânci, ca două stele lucitoare,
Străbat noaptea în tăcere, fără de oboseală.
La stânga, la dreapta, el umblă cu hotărâre,
Ciobănescul meu, suflet de lup și de căprioară.
Pe cărările abrupte, printre stânci și fântâni,
El își face drum, răspunzând chemărilor de lângă stână.
Hugo, prieten credincios, mereu alături,
Când vântul adie sau când fulgii dansează în hohote.
În miez de noapte, la lumina argintie a lunii,
El veghează liniștea, mă ocrotește și mă învăluie în armonii.
Când soarele apune și cerul devine purpuriu,
Hugo se așază lângă mine, cu privirea plină de iubire.
Ciobănesc de Bucovina, simbol al curajului și nobleții,
Tu ești lumina ce strălucește în noapte, în inima mea nobilă prietenie.
Prin văi și dealuri, Hugo călătorește cu mine,
Povestind povești în liniștea serii senine.
Ciobănescul meu, în inima ta găsesc încredere,
Ești mai mult decât un companion - ești comoara mea, Hugo, plină de iubire și putere.
Iubire
O simfonie de sentimente,
Un dans al inimilor,
O poveste cu un infinit de momente,
Un foc ce arde cu mii de culori.
Dragostea e o floare delicată,
Ce înflorește în sufletul tău,
O lumină caldă și minunată,
Ce te ghidează prin orice greu.
E un zâmbet pe buze și o lacrimă de bucurie,
Un fior ce te străbate din cap până-n picioare,
O dorință arzătoare de a fi mereu alături,
O promisiune de a dărui și a ierta.
Dragostea e un mister ce nu poate fi explicat,
O taină ce se dezvăluie treptat,
O călătorie magică pe un drum neexplorat,
O aventură ce te face să te simți complet.
E un ocean de emoții ce te cuprinde,
Un cer senin ce se deschide deasupra ta,
Un soare arzător ce te încălzește,
O lună magică ce te veghează.
Dragostea e un dar neprețuit,
O comoară ce trebuie apreciată,
O forță ce te face să te simți învingător,
O speranță ce te ține în viață.
E un sentiment ce te face să te simți liber,
Să te înalți deasupra lumii,
Să zbori spre un cer senin și pur,
Să descoperi frumusețea vieții.
Dragostea e o poezie ce se scrie cu inima,
Un cântec ce se cântă cu sufletul,
Un tablou ce se pictează cu emoții,
Un vis ce se împlinește cu dăruire.
E o forță ce ne unește și ne face mai buni,
O lumină ce ne călăuzește spre fericire,
O speranță ce ne dă curaj să trăim,
O șansă de a ne găsi împlinirea.
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.
Martie trist
Martie, luna capricioasă,
Cu ploaie rece și furtunoasă,
Soarele stins, cerul plumburiu,
Un peisaj trist, pustiu.
Fără o rază de lumină,
Doar lacrimi reci ce cad din cer,
Natura pare adormită,
Tristețea plutește în aer.
Gândurile zboară spre trecut,
Spre amintiri cu soare și dor,
Spre zile calde și senine,
Când sufletul era plin de speranță.
Acum, doar ploaia îmi ține companie,
Și tăcerea asurzitoare,
O singură dorință mă cuprinde,
Să vină soarele și să aducă splendoare.
Dar martie e o lună schimbătoare,
Poate mâine va fi mai bine,
Soarele va străluci din nou,
Și tristețea va dispărea ca un fum.
Până atunci, am răbdare și speranță,
Știu că primăvara va veni,
Aducând cu ea viață și lumină,
Și sufletul meu va fi din nou fericit.
Andreea
Frumoasa mea, ce drum frumos ai ales
În viața ta, acum către stele pornești
O nouă carieră strălucește în fața ta
Și eu sunt mândru să te văd cum uiți de greutate.
Cu pasiune îți urmezi visul cu flacără
Și în inima mea, dragostea pentru tine e-ncreștinată
Sper că fiecare zi să-ți aducă bucurie și izbânzi
Ca tu să fii mereu fericită și împlinită.
Drumul poate fi lung și uneori anevoios,
Dar știu că vei reuși cu puterea ta,
Fiindcă iubirea mea te va purta mereu în brațe,
Chiar și când zorul se ivește în calea ta.
Hugo
În zori de zi, când soarele se trezește,
Hugo, ciobănescul meu de Bucovina, strălucește.
Cu blana-i albă ca zăpada de pe munte,
El veghează liniștea, un gardian înfrunte.
Prin pădurea de brazi, cu pași măiestri,
Hugo păzește, e stăpânul misteriilor.
Ochii săi adânci, ca două stele lucitoare,
Străbat noaptea în tăcere, fără de oboseală.
La stânga, la dreapta, el umblă cu hotărâre,
Ciobănescul meu, suflet de lup și de căprioară.
Pe cărările abrupte, printre stânci și fântâni,
El își face drum, răspunzând chemărilor de lângă stână.
Hugo, prieten credincios, mereu alături,
Când vântul adie sau când fulgii dansează în hohote.
În miez de noapte, la lumina argintie a lunii,
El veghează liniștea, mă ocrotește și mă învăluie în armonii.
Când soarele apune și cerul devine purpuriu,
Hugo se așază lângă mine, cu privirea plină de iubire.
Ciobănesc de Bucovina, simbol al curajului și nobleții,
Tu ești lumina ce strălucește în noapte, în inima mea nobilă prietenie.
Prin văi și dealuri, Hugo călătorește cu mine,
Povestind povești în liniștea serii senine.
Ciobănescul meu, în inima ta găsesc încredere,
Ești mai mult decât un companion - ești comoara mea, Hugo, plină de iubire și putere.
Iubire
O simfonie de sentimente,
Un dans al inimilor,
O poveste cu un infinit de momente,
Un foc ce arde cu mii de culori.
Dragostea e o floare delicată,
Ce înflorește în sufletul tău,
O lumină caldă și minunată,
Ce te ghidează prin orice greu.
E un zâmbet pe buze și o lacrimă de bucurie,
Un fior ce te străbate din cap până-n picioare,
O dorință arzătoare de a fi mereu alături,
O promisiune de a dărui și a ierta.
Dragostea e un mister ce nu poate fi explicat,
O taină ce se dezvăluie treptat,
O călătorie magică pe un drum neexplorat,
O aventură ce te face să te simți complet.
E un ocean de emoții ce te cuprinde,
Un cer senin ce se deschide deasupra ta,
Un soare arzător ce te încălzește,
O lună magică ce te veghează.
Dragostea e un dar neprețuit,
O comoară ce trebuie apreciată,
O forță ce te face să te simți învingător,
O speranță ce te ține în viață.
E un sentiment ce te face să te simți liber,
Să te înalți deasupra lumii,
Să zbori spre un cer senin și pur,
Să descoperi frumusețea vieții.
Dragostea e o poezie ce se scrie cu inima,
Un cântec ce se cântă cu sufletul,
Un tablou ce se pictează cu emoții,
Un vis ce se împlinește cu dăruire.
E o forță ce ne unește și ne face mai buni,
O lumină ce ne călăuzește spre fericire,
O speranță ce ne dă curaj să trăim,
O șansă de a ne găsi împlinirea.
O Martie de Vis
Opt martie, zi de soare,
Femeia e-n sărbătoare.
Flori parfumate, multicolore,
Un zâmbet larg, cu ochi sclipitori.
Mama, fiica, sora, prietena,
Toate azi sunt regine, lumini de lună.
Respect și admirație le dăm,
Pentru tot ce fac, cu drag le mulțumim.
Curajul lor ne inspiră,
Frumusețea ne fascinează,
Dragostea lor ne înconjoară,
O lume mai bună ele o creează.
Fie ca această zi să fie magică,
Plină de bucurie și lumină,
Să le arătăm cât de mult le iubim,
Și respectul nostru să le dăruim.
La mulți ani, femei minunate,
Fiți mereu fericite și iubite!
Fie ca primăvara vieții voastre
Să fie veșnic înflorită!
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.