Nehotărâtul
În adâncul serii cu umbre tulburi,
Se nasc dileme, ca vise suri.
În colțuri de timp, gânduri se ivește,
Dorința de pace, privirea se prinde.
Sub umbra gândurilor, pasul se oprește,
Pe cărarea vieții, întrebarea se naște.
Dilema apasă, în liniștea serii,
Retragerea cheamă, cu glas de mister.
În cărțile vremii, cu pagini palide,
Se scrie povestea, a vieții străbătând grădini.
Dar ochii obosiți, privind în urmă,
Descoperă amintiri și clipe ce curg ca râul.
O, dilemă adâncă, cu sentimente grele,
Când sufletul cântă un cântec cu ele.
Retragerea bate, ca un clopot de dor,
Dar viața strigă încă, cu glas de izvor.
Și-n fiecare pas, în fiecare clipă,
Se simte cugetul, în suflet ce țipă.
Să te retragi sau să lupți mai departe?
Această dilemă, în minte o poarte.
Călătoria e lungă, dar serile sunt scurte,
Retragerea, o alegere ce-aduce tăcere.
Dar în inimă ecoul trecutului răsună,
În dilema adâncă, viața își croiește calea.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: PINTILIE Maricel
Дата публикации: 1 февраля 2024
Просмотры: 556
Стихи из этой категории
Noapte bună, suflet târziu!
Te iubeam.
Gânduri ascunse sub pleoapa norilor
pătau irisul cerului.
Tu plângeai timpul în stropi.
Erai tânăr.
Eu îţi culegeam apele.
M-am cununat cu sudoarea ta,
ţi-ai împrăştiat anii peste nevrozele mele.
Păcat.
Zadarnic te chem în zorii zilei,
revii odată cu amurgul
să-ţi astâmperi nefiinţa
sorbind picături de amintiri.
Sunt pustiită de tine.
Noapte bună!
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
14 Februarie
Stateam in stand citind o carte
Ma simteam ca-n pustietate
Cuvintele purtandu-ma departe:
"Singur, n-ai succes, barbate!"
Citind desprea asta, am zis tare:
"Houston, avem o problema mare!
Atatea femei am pus la incercare
Niciuna nu a putut insasi fi in stare
Sa fie langa mine cand ceva ma doare."
Hocus, pocus, de nicaieri
Imi amintesc asta, de parca ar fi ieri,
In fata mea, ca inceputul unei primaveri
O fata s-a infatisat cu placeri!
Ca sa vezi si sa nu crezi
Privirea blanda a unor ochi verzi
Te face uneori sa te panichezi
Dar in acelasi timp sa te minunezi.
Blonda tunsa scurt si scunda
Am ramas blocat o secunda
Cand am auzit o voce blanda
Mangaindu-ma precum o oda.
Sufletul mi-a inghetat
Cand afara am realizat
Ca ea e ce cautam cu adevarat
Si tocmai astazi s-a aratat.
Timpul trece si inca cum
Tot ma intreb daca-s nebun
Fiindca sunt singur si acum
Poate nu sunt suficient de bun?
Tot cu timpul e problema
Munca multa, vorba nema
Ne uitam ca la cinema
Cand si cum cunoastem tema?
Tot in naufragiul asta stam
In insulele noastre ne bagam
Si cu treaba ne aglomeram
Pana cand ne epuizam.
Tot ce vreau e sa ne imbarcam
Intr-o croaziera ca sa incercam
Sa vedem cum putem sa o dam
Noi doi, undeva, sa ancoram.
Stiu ca esti fata desteapta
Mi-am dat seama de prima data
Ca tu ai minte cat toate dintr-o ceata
Fiind unica si minunata.
Chit ca ai coarne si eu sageata
Suntem directi, nu vrem cearta
Muncim mult, vorbim cateodata
Dar nu conteaza, timpul asteapta.
Ce vreau ca tu sa intelegi
Este ca vreau sa ma alegi
Nu doar sa fim colegi
Ci sa fim iubiti, pe veci!
Poate par impertinent
Si, stiu, da, sunt insistent
Dar cand vad un pur talent
Nu am cum sa fiu absent!
Langa tine as fi un rege
Fiindca regina mea ar fi lege
Nimeni si nimic de aici nu o sa ma lege
Cum au facut-o ochii tai sufletul sa-mi inchege.
Uite, noi doi nu prea ne cunoastem
Dar, usor, usor, cand ne vedem
Vreau sa fim precum un ghem
Impletiti, in brate, sa ne strangem.
Zi de zi, pe galeria din Baneasa
Simt cum ma trazneste sansa
Sa ne vedem cum ne luam revansa
In fata cruzii sorti: nesansa.
Secretos, de felul meu
Sa ma deschid imi e tare greu
Dar acum secretul l-ai aflat
Sunt poetul consacrat!
Tot ce sper cat am "cantat"
Tu sa nu te fi combinat
Iar noi doi sa fim cu ceva legat
Pentru ca destinul ne-a prezentat!
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Ciobăniţa
Pe dealul din sat,
Sub pădure aşezat,
Un pâlc de mioare,
Paşte-n răzoare.
Oiţe ţurcane,
Cu iarbă în coarne,
Miei ne-nţărcaţi,
Şi-n piele pătaţi,
Straşnic vegheaţi,
De câinii grupaţi,
Sub fagul bătrân,
Lângă stăpân.
În a vântului şuier,
Se aude un fluier,
O doină de astru,
Cu sunet măiastru.
Pădurea străbate,
Iar păsări mirate,
Se-ntrec a cânta,
Şi-n zbor a dansa.
Mioarele pasc,
Sub doine de basm,
Încet le îngână,
Câinii din stână.
Întreci tu stăpână,
Şi cântul de zână,
Doineşti ciobăniţă,
Precum o crăiţă.
Cu părul de soare,
Dă turmei ocoale,
La miei le doineşte,
Cu triluri celeste.
A lor ciobăniţă,
Cu trup de zeiţă,
Cu chip îngeresc,
Şi mers nelumesc,
Cu pielea de lapte,
Cu buzele coapte,
Ochii safire,
Sclipind de iubire,
Îi poartă în braţe,
Le pune şi moaţe,
Roşii ca focul,
Să pască norocul.
Amurgul se-arată,
Câinii iar latră,
Ciobăniţa tresare,
În stâna apare.
Dinspre pădure,
Încep iarăşi să urle,
Lupii flămânzi,
Cu ochii bolânzi.
Din cingătoare,
Ia fluierul mare,
Şi începe uşor,
O doină de dor.
Lupii tot urlă,
Ciobăniţa din surlă,
Mai tare doineşte,
Pe lupi îmblânzeşte.
Se văd luminiţe,
În poieniţe,
Sunt ochii de lup,
Cum stau şi ascult.
Până în zori,
În câmp cu mohori,
Ciobăniţa doiniră,
Pe lupi îmblânziră.
A doua zi iar,
Un cântec bizar,
Doineşte cu foc,
Şi prinse în joc,
Oiţe cu lupi,
Miei cu căţei,
Lupi cu căţei,
Oiţe cu miei.
Ciobăniţa doineşte,
Pădurea huieşte,
Iarba mult creşte,
Stâna domneşte.
"I love Paris" în germană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Ich liebe Paris
Ich liebe Paris im Frühling,
ich liebe Paris im Herbst
ich liebe Paris im Winter, wenn es nieselt
ich liebe Paris im Sommer, wenn es kocht.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris im Frühling,
ich liebe Paris im Herbst
ich liebe Paris im Winter, wenn es nieselt
ich liebe Paris im Sommer, wenn es kocht.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment, in jedem Moment, in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment, in jedem Moment, in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Noapte bună, suflet târziu!
Te iubeam.
Gânduri ascunse sub pleoapa norilor
pătau irisul cerului.
Tu plângeai timpul în stropi.
Erai tânăr.
Eu îţi culegeam apele.
M-am cununat cu sudoarea ta,
ţi-ai împrăştiat anii peste nevrozele mele.
Păcat.
Zadarnic te chem în zorii zilei,
revii odată cu amurgul
să-ţi astâmperi nefiinţa
sorbind picături de amintiri.
Sunt pustiită de tine.
Noapte bună!
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Tu nu-mi poti spune niciodata-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata.
As renunta la tine,dar vezi tu...
E ca si cum,as renunta la Viata.
Tanjesc mereu sa ma doresti
Si-s dependenta de-a ta-mbratisare,
De a ta soapta, cand spui ca ma iubesti
Si imi zambesti,cand dragostea te doare.
Eu te voi tine-aproape,langa pieptu-mi
Departe de tradare si minciuna
Iubindu-te cum dragostea tu simti
Frumoasa,patimasa si nebuna.
Si sa-mi saruti in fiecare seara ochii,
Ingreunati de-atata plans
Caci numai sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul greu ce i-a cuprins.
Sa-i umpli de iubire si de soare.
Si gura sa-mi saruti
Si buzele-nclestate,
Ce vorba si surasul si-au pierdut
Si-ti vor zambi din nou,inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.
Saruta-mi fruntea,gandurile grele,
Ca toate indoielile sa moara
Si-n loc,sa nasti doar Tu in visurile mele
Doar tu...cel ce mirosi a primavara.
Caci niciodata tu nu-mi poti spune-Nu-
Mereu ma ierti,zambind pe sub mustata,
Cum sa renunt la tine,caci vezi tu?...
E ca si cum,as renunta la Viata...
14 Februarie
Stateam in stand citind o carte
Ma simteam ca-n pustietate
Cuvintele purtandu-ma departe:
"Singur, n-ai succes, barbate!"
Citind desprea asta, am zis tare:
"Houston, avem o problema mare!
Atatea femei am pus la incercare
Niciuna nu a putut insasi fi in stare
Sa fie langa mine cand ceva ma doare."
Hocus, pocus, de nicaieri
Imi amintesc asta, de parca ar fi ieri,
In fata mea, ca inceputul unei primaveri
O fata s-a infatisat cu placeri!
Ca sa vezi si sa nu crezi
Privirea blanda a unor ochi verzi
Te face uneori sa te panichezi
Dar in acelasi timp sa te minunezi.
Blonda tunsa scurt si scunda
Am ramas blocat o secunda
Cand am auzit o voce blanda
Mangaindu-ma precum o oda.
Sufletul mi-a inghetat
Cand afara am realizat
Ca ea e ce cautam cu adevarat
Si tocmai astazi s-a aratat.
Timpul trece si inca cum
Tot ma intreb daca-s nebun
Fiindca sunt singur si acum
Poate nu sunt suficient de bun?
Tot cu timpul e problema
Munca multa, vorba nema
Ne uitam ca la cinema
Cand si cum cunoastem tema?
Tot in naufragiul asta stam
In insulele noastre ne bagam
Si cu treaba ne aglomeram
Pana cand ne epuizam.
Tot ce vreau e sa ne imbarcam
Intr-o croaziera ca sa incercam
Sa vedem cum putem sa o dam
Noi doi, undeva, sa ancoram.
Stiu ca esti fata desteapta
Mi-am dat seama de prima data
Ca tu ai minte cat toate dintr-o ceata
Fiind unica si minunata.
Chit ca ai coarne si eu sageata
Suntem directi, nu vrem cearta
Muncim mult, vorbim cateodata
Dar nu conteaza, timpul asteapta.
Ce vreau ca tu sa intelegi
Este ca vreau sa ma alegi
Nu doar sa fim colegi
Ci sa fim iubiti, pe veci!
Poate par impertinent
Si, stiu, da, sunt insistent
Dar cand vad un pur talent
Nu am cum sa fiu absent!
Langa tine as fi un rege
Fiindca regina mea ar fi lege
Nimeni si nimic de aici nu o sa ma lege
Cum au facut-o ochii tai sufletul sa-mi inchege.
Uite, noi doi nu prea ne cunoastem
Dar, usor, usor, cand ne vedem
Vreau sa fim precum un ghem
Impletiti, in brate, sa ne strangem.
Zi de zi, pe galeria din Baneasa
Simt cum ma trazneste sansa
Sa ne vedem cum ne luam revansa
In fata cruzii sorti: nesansa.
Secretos, de felul meu
Sa ma deschid imi e tare greu
Dar acum secretul l-ai aflat
Sunt poetul consacrat!
Tot ce sper cat am "cantat"
Tu sa nu te fi combinat
Iar noi doi sa fim cu ceva legat
Pentru ca destinul ne-a prezentat!
În lumina dimineți
În lumina dimineții, răsare soarele,
Cu raze calde și zâmbet luminos.
În sufletul meu, se naște bucuria,
Și viața prinde contur în culori frumoase.
Prin câmpii verzi și dealuri înflorite,
Pasul meu ușor pășește cu dragoste.
În fiecare floare și fir de iarbă,
Simt că natura îmi șoptește poveste.
Pe aripile vântului mă ridic în zbor,
Spre cerul albastru și nori pufoși.
Libertatea mă îmbrățișează tandru,
Iar visurile mele devin mai frumoase.
În liniștea nopții, stelele strălucesc,
Ca diamante pe cerul întunecat.
Misterul universului mă fascinează,
Iar inima mea bate în ritm neîncetat.
Ciobăniţa
Pe dealul din sat,
Sub pădure aşezat,
Un pâlc de mioare,
Paşte-n răzoare.
Oiţe ţurcane,
Cu iarbă în coarne,
Miei ne-nţărcaţi,
Şi-n piele pătaţi,
Straşnic vegheaţi,
De câinii grupaţi,
Sub fagul bătrân,
Lângă stăpân.
În a vântului şuier,
Se aude un fluier,
O doină de astru,
Cu sunet măiastru.
Pădurea străbate,
Iar păsări mirate,
Se-ntrec a cânta,
Şi-n zbor a dansa.
Mioarele pasc,
Sub doine de basm,
Încet le îngână,
Câinii din stână.
Întreci tu stăpână,
Şi cântul de zână,
Doineşti ciobăniţă,
Precum o crăiţă.
Cu părul de soare,
Dă turmei ocoale,
La miei le doineşte,
Cu triluri celeste.
A lor ciobăniţă,
Cu trup de zeiţă,
Cu chip îngeresc,
Şi mers nelumesc,
Cu pielea de lapte,
Cu buzele coapte,
Ochii safire,
Sclipind de iubire,
Îi poartă în braţe,
Le pune şi moaţe,
Roşii ca focul,
Să pască norocul.
Amurgul se-arată,
Câinii iar latră,
Ciobăniţa tresare,
În stâna apare.
Dinspre pădure,
Încep iarăşi să urle,
Lupii flămânzi,
Cu ochii bolânzi.
Din cingătoare,
Ia fluierul mare,
Şi începe uşor,
O doină de dor.
Lupii tot urlă,
Ciobăniţa din surlă,
Mai tare doineşte,
Pe lupi îmblânzeşte.
Se văd luminiţe,
În poieniţe,
Sunt ochii de lup,
Cum stau şi ascult.
Până în zori,
În câmp cu mohori,
Ciobăniţa doiniră,
Pe lupi îmblânziră.
A doua zi iar,
Un cântec bizar,
Doineşte cu foc,
Şi prinse în joc,
Oiţe cu lupi,
Miei cu căţei,
Lupi cu căţei,
Oiţe cu miei.
Ciobăniţa doineşte,
Pădurea huieşte,
Iarba mult creşte,
Stâna domneşte.
"I love Paris" în germană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Ich liebe Paris
Ich liebe Paris im Frühling,
ich liebe Paris im Herbst
ich liebe Paris im Winter, wenn es nieselt
ich liebe Paris im Sommer, wenn es kocht.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris im Frühling,
ich liebe Paris im Herbst
ich liebe Paris im Winter, wenn es nieselt
ich liebe Paris im Sommer, wenn es kocht.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment, in jedem Moment, in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Ich liebe Paris zu jedem Augenblick,
in jedem Moment, in jedem Moment, in jedem Moment des Jahres,
Ich liebe Paris, warum liebe, oh, warum liebe ich Paris?
Weil meine Liebe hier ist.
Другие стихотворения автора
Singuratate
În lumea surdă a tăcerii, singurătatea mă-nfășoară,
Ca un văl de tristețe, în umbre mă coboară.
Printre ecouri de pasăre fără glas,
Îmi pierd gândurile în labirintul unei clipe fără sfârșit.
Prin străzi pustii și inimi abandonate,
Umblu singur, sub cerul stelar ce mă privește.
Ochii nopții mă privesc rece, distanți,
Ca o oglindă a sufletului meu, plină de regrete.
În lumina palidă a amintirilor, rămân singur,
Ca o umbră fără margini, în căutarea unui răspuns.
Cu gândurile mele ca stelele pierdute pe cer,
Simt cum timpul trece, dar singurătatea rămâne.
Frunzele căzute mă îmbrățișează cu melancolia lor,
Șoptind secretele vântului într-un dans al regrețelor.
Prin peisajul gol, cu sufletul pustiu,
Simt cum singurătatea devine o poezie, scrisă pe filele inimii mele.
În inima nopții, când stelele își țes poveștile,
Aud o șoaptă de departe, o chemare a singurătății.
Dar în fiecare cuvânt, în fiecare suspin,
Descopăr că, în cele din urmă, singurătatea devine un tovarăș al meu.
Mihai Eminescu
În veacul luminii și umbrelor grele,
Mihai, în suflet, luminezi mereu,
Eminescu, cântăreț al nopții ele,
Cu stele de gânduri în minte și zeu.
Cu ochi de azur, înțelepciune stinsă,
Privirea ta străbate veacuri de timp,
Poezia ta, ca o floare sfințită,
În inimi, cu dulce-amărui șoptind.
Cu versuri pline de pasiune și vise,
Ai pictat cerul cu farmec sublim,
Iar luna, în visuri, pe tine te cheamă,
Să dansezi cu stele, în jocul lor prim.
Pe câmpii de gânduri, cu pași de mister,
Ai rătăcit, poetul înălțat,
Prin lumea cuvintelor, ca un călător,
Cu inima fragilă, dar nespus de sfânt.
Iubirea ta, Mihai, luminează cerul,
Ca un far în noapte, strălucind cald,
Cu versuri etern îmbrățișând pământul,
Azi, în veacul nostru, și-n veci viitorul să-l vadă.
Cu glas de inger, în cântul de stele,
Eminescu, rămâi veșnic nemuritor,
Prin cuvinte sfinte și zbor de priviri,
Ca un vis binecuvântat, veșnic poet adorat.
Valori globale
Un vânt suflă peste mări și țări,
Un val aduce schimbări și-nvățări.
O rețea nevăzută se întinde,
Lumi diferite, acum se prind.
Credințe vechi, în fața noilor zei,
Caută sens în aceste vremi grele.
E luptă între tradiții și modern,
Între sacru și profan, un etern semn.
Dar poate-n valul globalizării,
Se află și-o șansă de împăcare,
Un dialog între culturi și credințe,
O punte spre înțelegere și iubire.
Dor
În inima mea răsare un dor,
Ca o stea strălucind în amurgul ușor.
Un cântec subtil, un freamăt de vânt,
Dorul îmi șoptește, ca un dulce cânt.
Prin văile sufletului meu, el plutește,
Ca un râu lin, în care visul se ivește.
În adâncul privirii, în zâmbetul tău,
Dorul se prelinge, ca un licăr al răsăritului.
În amintiri se țese firul dorului,
Ca o pânză fină, plină de misterul tău.
Așteptarea devine un dans al gândurilor,
Dorul vibrează în mine, ca un ecou.
Prin pădurea amintirilor pierdute,
Dorul mă cheamă cu glasul lui tăcut.
În lumina lunii, în noaptea senină,
Îmi răsare dorul, ca o floare divină.
În fiecare stea ce strălucește sus,
În fiecare răsărit al soarelui adus,
Dorul mă învăluie, mă leagă de tine,
Ca o poveste nescrisă, dar mereu senină.
Așa că în pieptul meu, mereu va cânta,
Melodia dulce a dorului, subtilă și sfântă.
În fiecare bătaie de inimă, în fiecare pas,
Dorul va fi etern, ca un veșnic compas.
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.
Martie-n suflet, primăvară-n zâmbet
În martie, când soarele răsare,
Natura-ntreagă prinde iar culoare.
Mărțișorul, simbol de primăvară,
În inimile noastre bucurie-adună iară.
Femei, mame, fiice, flori gingașe,
Sunteți lumina ce ne-nconjoară casele.
Cu dragoste și blândețe ne-ați crescut,
Și-n fiecare zi ne-ați oferit un scut.
Mame, voi sunteți izvor de înțelepciune,
Cu brațele deschise, ne-ați dat tărie-ntotdeauna.
Fiice, voi sunteți speranța ce ne-nflorește,
Cu visuri mari, ce-n viitor se-mplinesc.
Flori delicate, simbol al frumuseții,
Ne încântați privirea cu ale voastre fețe.
Lalele, ghiocei, narcise și zambile,
Vă dăruim cu drag, în aceste zile.
În martie, când natura se trezește,
Să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-nfrumusețește.
Să prețuim femeile din viața noastră,
Și să le oferim iubire, zi de zi, fără de-a se mai opri vreo dată.
Singuratate
În lumea surdă a tăcerii, singurătatea mă-nfășoară,
Ca un văl de tristețe, în umbre mă coboară.
Printre ecouri de pasăre fără glas,
Îmi pierd gândurile în labirintul unei clipe fără sfârșit.
Prin străzi pustii și inimi abandonate,
Umblu singur, sub cerul stelar ce mă privește.
Ochii nopții mă privesc rece, distanți,
Ca o oglindă a sufletului meu, plină de regrete.
În lumina palidă a amintirilor, rămân singur,
Ca o umbră fără margini, în căutarea unui răspuns.
Cu gândurile mele ca stelele pierdute pe cer,
Simt cum timpul trece, dar singurătatea rămâne.
Frunzele căzute mă îmbrățișează cu melancolia lor,
Șoptind secretele vântului într-un dans al regrețelor.
Prin peisajul gol, cu sufletul pustiu,
Simt cum singurătatea devine o poezie, scrisă pe filele inimii mele.
În inima nopții, când stelele își țes poveștile,
Aud o șoaptă de departe, o chemare a singurătății.
Dar în fiecare cuvânt, în fiecare suspin,
Descopăr că, în cele din urmă, singurătatea devine un tovarăș al meu.
Mihai Eminescu
În veacul luminii și umbrelor grele,
Mihai, în suflet, luminezi mereu,
Eminescu, cântăreț al nopții ele,
Cu stele de gânduri în minte și zeu.
Cu ochi de azur, înțelepciune stinsă,
Privirea ta străbate veacuri de timp,
Poezia ta, ca o floare sfințită,
În inimi, cu dulce-amărui șoptind.
Cu versuri pline de pasiune și vise,
Ai pictat cerul cu farmec sublim,
Iar luna, în visuri, pe tine te cheamă,
Să dansezi cu stele, în jocul lor prim.
Pe câmpii de gânduri, cu pași de mister,
Ai rătăcit, poetul înălțat,
Prin lumea cuvintelor, ca un călător,
Cu inima fragilă, dar nespus de sfânt.
Iubirea ta, Mihai, luminează cerul,
Ca un far în noapte, strălucind cald,
Cu versuri etern îmbrățișând pământul,
Azi, în veacul nostru, și-n veci viitorul să-l vadă.
Cu glas de inger, în cântul de stele,
Eminescu, rămâi veșnic nemuritor,
Prin cuvinte sfinte și zbor de priviri,
Ca un vis binecuvântat, veșnic poet adorat.
Valori globale
Un vânt suflă peste mări și țări,
Un val aduce schimbări și-nvățări.
O rețea nevăzută se întinde,
Lumi diferite, acum se prind.
Credințe vechi, în fața noilor zei,
Caută sens în aceste vremi grele.
E luptă între tradiții și modern,
Între sacru și profan, un etern semn.
Dar poate-n valul globalizării,
Se află și-o șansă de împăcare,
Un dialog între culturi și credințe,
O punte spre înțelegere și iubire.
Dor
În inima mea răsare un dor,
Ca o stea strălucind în amurgul ușor.
Un cântec subtil, un freamăt de vânt,
Dorul îmi șoptește, ca un dulce cânt.
Prin văile sufletului meu, el plutește,
Ca un râu lin, în care visul se ivește.
În adâncul privirii, în zâmbetul tău,
Dorul se prelinge, ca un licăr al răsăritului.
În amintiri se țese firul dorului,
Ca o pânză fină, plină de misterul tău.
Așteptarea devine un dans al gândurilor,
Dorul vibrează în mine, ca un ecou.
Prin pădurea amintirilor pierdute,
Dorul mă cheamă cu glasul lui tăcut.
În lumina lunii, în noaptea senină,
Îmi răsare dorul, ca o floare divină.
În fiecare stea ce strălucește sus,
În fiecare răsărit al soarelui adus,
Dorul mă învăluie, mă leagă de tine,
Ca o poveste nescrisă, dar mereu senină.
Așa că în pieptul meu, mereu va cânta,
Melodia dulce a dorului, subtilă și sfântă.
În fiecare bătaie de inimă, în fiecare pas,
Dorul va fi etern, ca un veșnic compas.
In gradina vietii
În grădina vieții noastre,
Cu flori de speranțe și dor,
În fiecare răsărit de soare,
Descoperim un nou izvor.
În colțuri ascunse de taină,
Cu umbre blânde și senine,
Gândurile ca fluturii dansează,
Peste aripi de vise subtile.
Prin noaptea adâncă și veche,
Stelele cântă în hore divine,
Iar luna, un surâs de argint,
Pe cerul nopții îl deschide.
În fiecare pas pe calea timpului,
Culegem fructe din roada zilei,
Și în fiecare clipă trecătoare,
Simțim că iubirea ne învăluie.
Așa că hoinărim prin grădina vieții,
Cu inimile pline de bucurie,
Culegând zâmbete și clipe frumoase,
În povestea noastră, fără sfârșit să fie.
Martie-n suflet, primăvară-n zâmbet
În martie, când soarele răsare,
Natura-ntreagă prinde iar culoare.
Mărțișorul, simbol de primăvară,
În inimile noastre bucurie-adună iară.
Femei, mame, fiice, flori gingașe,
Sunteți lumina ce ne-nconjoară casele.
Cu dragoste și blândețe ne-ați crescut,
Și-n fiecare zi ne-ați oferit un scut.
Mame, voi sunteți izvor de înțelepciune,
Cu brațele deschise, ne-ați dat tărie-ntotdeauna.
Fiice, voi sunteți speranța ce ne-nflorește,
Cu visuri mari, ce-n viitor se-mplinesc.
Flori delicate, simbol al frumuseții,
Ne încântați privirea cu ale voastre fețe.
Lalele, ghiocei, narcise și zambile,
Vă dăruim cu drag, în aceste zile.
În martie, când natura se trezește,
Să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-nfrumusețește.
Să prețuim femeile din viața noastră,
Și să le oferim iubire, zi de zi, fără de-a se mai opri vreo dată.