Neiubirea
Veștejit de neiubire
Sufletul meu plânge
Scoica aparențelor
Ascunde perla esenței mele.
Strălucirea spiritului meu
E umbrită de imaginea mea,
Sunt o lira veche pe lângă care oamenii trec nepăsători
Neștiind că dacă îi ating coardele
Va canta minunat,
O frunza care cade nebăgată in seama,
Frumusețea ei pierzandu-se in Neamț..
Sufletul meu plânge și strigă:
Sunt aici,de ce nu mă vezi?
E târziu,dar mai lupt prin cuvânt sa strălucesc..
Mă vezi?..
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Monica BP
Дата публикации: 18 сентября 2023
Просмотры: 619
Стихи из этой категории
Despărțirea
Prin volbura de fum
Doi ochi alunecau
Pe marginea de drum,
O veste năzuiau..
Chemau din depărtări
Ființa tare dragă,
O strigau din zări
Lacrima s o șteargă ..
Căci dorul mistuia
Trupul pustiit
Și vântul bântuia
De jale chinuit.
Norii triști apasă
Pe obraz curgând,
Despărțirea nemiloasă
Amorțise -n gand...
Sub cerul prăbușit
Făptura se frământă
Într-un plâns înăbușit
De-o inimă frântă..
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
CUVINTE...
Ce dacă-n ceasul umbrelor pictate în tăceri,
M-am destăinuit târziu și l-am pierdut pe "ieri",
M-am așternut cinstit, în pagini, fără teamă,
Să mă destram cuvinte, precum o mare calmă...
Așa că pentr-o clipă m-am străduit să iau aminte,
M-am răsucit tăcut, în sute de cuvinte,
Și-am tors din mine-un dor, o lacrimă, o stare,
N-a fost nimic grăbit, nimic supus sub soare...
Căci m-am pierdut și regăsit de-atâtea ori,
Eu, prin cuvinte am ars și înălțat la nori,
Și-am coborât în mine, în propria-mi genune,
Să luminez cuvinte, pe-a frunții leziune...
Cuvinte fluide care nasc, trăiesc și apoi mor,
Cuvinte, care ard alte cuvinte în calea lor,
Cuvinte, care mă ridică sau care mă coboară,
La început îs grele și-apoi, ușoare, zboară...
Et si tu n'existais pas în română
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Iar dacă tu n-ai exista
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând.
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
Dorul
Frunzele stau vestejite,
Norii plâng tot de tristețe,
Vântu-ncepe să se agite
Străbătând cu acuratețe.
Pasările nu mai ciripesc,
Nu se-aud nici ciocăniri,
Urșii nu mai mormăiesc
Cum ar fi la-lor meniri...
Totu-i trist și melancolic
Cât mai stăm așa nostalgici
Sentimentul nostru toxic
Devenind tot mai magmatic.
Muzica-i cam fără sens,
Dansu-i făr’ de înțeles,
Timpul stă în contrasens
Trecând totul în exces...
12.10.24
Despărțirea
Prin volbura de fum
Doi ochi alunecau
Pe marginea de drum,
O veste năzuiau..
Chemau din depărtări
Ființa tare dragă,
O strigau din zări
Lacrima s o șteargă ..
Căci dorul mistuia
Trupul pustiit
Și vântul bântuia
De jale chinuit.
Norii triști apasă
Pe obraz curgând,
Despărțirea nemiloasă
Amorțise -n gand...
Sub cerul prăbușit
Făptura se frământă
Într-un plâns înăbușit
De-o inimă frântă..
Iubire de neajuns
Trist cu inima franta
Suferind incet dupa putina iubire
Singur si parasit in lumea mea
Fara nicio speranta de iubire
Ignorat si neiubit de ea
Ea de o frumusete
Atat de rara
Atat de uimitoare
Luna se intoarce dupa ea
Soarele ii admira zambetele
Pamantul se invarte doar pentru ea
Toate gandurile se invart dupa a ei privire
CUVINTE...
Ce dacă-n ceasul umbrelor pictate în tăceri,
M-am destăinuit târziu și l-am pierdut pe "ieri",
M-am așternut cinstit, în pagini, fără teamă,
Să mă destram cuvinte, precum o mare calmă...
Așa că pentr-o clipă m-am străduit să iau aminte,
M-am răsucit tăcut, în sute de cuvinte,
Și-am tors din mine-un dor, o lacrimă, o stare,
N-a fost nimic grăbit, nimic supus sub soare...
Căci m-am pierdut și regăsit de-atâtea ori,
Eu, prin cuvinte am ars și înălțat la nori,
Și-am coborât în mine, în propria-mi genune,
Să luminez cuvinte, pe-a frunții leziune...
Cuvinte fluide care nasc, trăiesc și apoi mor,
Cuvinte, care ard alte cuvinte în calea lor,
Cuvinte, care mă ridică sau care mă coboară,
La început îs grele și-apoi, ușoare, zboară...
Et si tu n'existais pas în română
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Iar dacă tu n-ai exista
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Aventuri trecătoare adormite în braţele mele
Pe care nu le-aş putea iubi niciodată
Şi dacă tu n-ai exista
N-aş fi decât un punct în plus
În această lume care vine şi pleacă
M-aş simţi pierdut
Aş avea nevoie de tine
Şi dacă tu n-ai exista
Spune-mi cum aş putea eu să exist
Aş putea să mă prefac că sunt eu
Dar n-aş fi real
Şi dacă tu n-ai exista
Cred că aş putea găsi
Secretul vieţii, întrebările
Doar pentru a te crea
Şi pentru a te privi
Dacă tu n-ai exista
Spune-mi, eu de ce aş exista
Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine
Fără speranţă, fără regrete
Şi dacă tu n-ai exista
Aş încerca să inventez dragostea
Ca un pictor ce vede cum din degetele sale
Se nasc culorile zilei
Şi cum nu mai revin nicicând.
🎤 Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
Dorul
Frunzele stau vestejite,
Norii plâng tot de tristețe,
Vântu-ncepe să se agite
Străbătând cu acuratețe.
Pasările nu mai ciripesc,
Nu se-aud nici ciocăniri,
Urșii nu mai mormăiesc
Cum ar fi la-lor meniri...
Totu-i trist și melancolic
Cât mai stăm așa nostalgici
Sentimentul nostru toxic
Devenind tot mai magmatic.
Muzica-i cam fără sens,
Dansu-i făr’ de înțeles,
Timpul stă în contrasens
Trecând totul în exces...
12.10.24
Другие стихотворения автора
Dimineața din suflet
Deschid ochii și gândul senin îmi mângâie sufletul ..
E prima raza de soare,speranța,visare,
E cântec de privighetoare,fulg de nea,
Stea,aripa alba,cer albastru,mare..
E zeul ce-mi luminează existența..
Fara el s-ar așterne întunericul,
As fi un copac pustiit și singur,
Un vuiet trist în noapte,
Un cânt de jale,o ofilită floare..
Abia când în inima e soare incepe dimineața..
Steaua
Se spune că fără lumină nu am putea trăi,
Avem nevoie de o stea,
Sincer,prefer întunericul
Decât să nu am lumina ta.
Îți iubesc inima,,surâsul,glasul,
Ochii mei strălucesc odată cu ai tai,
Inima mea plânge când a ta e tristă,
As putea să străbat multe căi,
Dar singura care mă ajută să trăiesc
E calea pe care mergi tu..
Atâția oameni as putea sa iubesc,
Dar doar pe tine suprem..
In fiecare gând te chem,
Amintirile cu tine sunt sfinte,
Ți-aș dărui cele mai frumoase cuvinte,
Dar mai presus de toate,nemurirea...
Mă ucide gândul că te vei stinge cândva,
Mă cert cu Dumnezeu,
Inima mea e un clopot ce bate trist
Știind că odată tu nu vei mai exista...
Desertul
Înainta prin desert,însetat,
Dar speranța îi dădea putere,
Zile in șir,neîncetat,a mers,
Un supraom in trup sleit,
Si-ntr-un final,ca-o dulce adiere,
Văzu în zare casa sa,
In ochi i-au răsărit aprinse stele,
Deschide ușa,dar ființă pe care-o iubea,
Nu mai era.
Îi căzu o lacrimă nespus de grea,
Cu och pierduți privi spre desertul întins..
Abia acum acesta l-a învins..
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Doua trairi
Pulsul vieții,gândul la moarte-doua trăiri,aceeași carte,
Zambet și lacrima,îngemănate,
Zbor spre fericire,apoi,prăbușire,
Apusul negru,in zare,departe,
Azi,răsăritul strălucind,
Lumina și întuneric,în aceeași privire,
Tristețea,ca un glas de clopot,
Viața,te rog,canta asurzitor sa acoperi acest glas
Tulburător,,obsedant,atât de gol...
Am obosit,mi-e greu sa zbor,
Aripile îmi sunt apasate de gândul morții,
Viața,ia-ma-n vârtejul tau,orbeste-ma cu strălucirea ta,
Sa uit de ultima filă din cartea mea,
De finalul atât de trist al sorții..
Dimineața din suflet
Deschid ochii și gândul senin îmi mângâie sufletul ..
E prima raza de soare,speranța,visare,
E cântec de privighetoare,fulg de nea,
Stea,aripa alba,cer albastru,mare..
E zeul ce-mi luminează existența..
Fara el s-ar așterne întunericul,
As fi un copac pustiit și singur,
Un vuiet trist în noapte,
Un cânt de jale,o ofilită floare..
Abia când în inima e soare incepe dimineața..
Steaua
Se spune că fără lumină nu am putea trăi,
Avem nevoie de o stea,
Sincer,prefer întunericul
Decât să nu am lumina ta.
Îți iubesc inima,,surâsul,glasul,
Ochii mei strălucesc odată cu ai tai,
Inima mea plânge când a ta e tristă,
As putea să străbat multe căi,
Dar singura care mă ajută să trăiesc
E calea pe care mergi tu..
Atâția oameni as putea sa iubesc,
Dar doar pe tine suprem..
In fiecare gând te chem,
Amintirile cu tine sunt sfinte,
Ți-aș dărui cele mai frumoase cuvinte,
Dar mai presus de toate,nemurirea...
Mă ucide gândul că te vei stinge cândva,
Mă cert cu Dumnezeu,
Inima mea e un clopot ce bate trist
Știind că odată tu nu vei mai exista...
Desertul
Înainta prin desert,însetat,
Dar speranța îi dădea putere,
Zile in șir,neîncetat,a mers,
Un supraom in trup sleit,
Si-ntr-un final,ca-o dulce adiere,
Văzu în zare casa sa,
In ochi i-au răsărit aprinse stele,
Deschide ușa,dar ființă pe care-o iubea,
Nu mai era.
Îi căzu o lacrimă nespus de grea,
Cu och pierduți privi spre desertul întins..
Abia acum acesta l-a învins..
Tu
Tu ești corabia ce mă poartă pe valurile vieții,
Ești raza născută în zorii dimineții,
Ești aripa ce mă ridica-n zbor,
Ești steaua ce-mi hrănește visul,
Mantia ce-mi încălzește inima,
Daca te-ai pierde,cuprinde-m-ar abisul,
Și viața mea s-ar transforma în nor..
Ramai,te rog,pan' la finala clipa,
Când eu,sau tu,ne-om ridica în zbor,
Spre cerul ce ascunde necuprinsul..
Puntea
Puntea dintre inimile noastre nu poate fi distrusa de nimic
Căci între noi e ceva mai presus de iubire,
Curgi prin sângele meu,
Îmi cunoști gândurile nerostite și îmi simți sentimentele..
Oamenii nu cred in telepatie,
Așadar,n-ar înțelege simbioza dintre noi.
Chipul tău sunt sufletul și mintea ta,
Mai presus de iubire e îmbrățișarea spiritelor.
Nu mă vor crede,tu știi..
Dar e real,e magnific.
Nu mă vor crede,nici eu n-am crezut,
Dar e real,mai real decât tot ce ochii mei pot privi..
Doua trairi
Pulsul vieții,gândul la moarte-doua trăiri,aceeași carte,
Zambet și lacrima,îngemănate,
Zbor spre fericire,apoi,prăbușire,
Apusul negru,in zare,departe,
Azi,răsăritul strălucind,
Lumina și întuneric,în aceeași privire,
Tristețea,ca un glas de clopot,
Viața,te rog,canta asurzitor sa acoperi acest glas
Tulburător,,obsedant,atât de gol...
Am obosit,mi-e greu sa zbor,
Aripile îmi sunt apasate de gândul morții,
Viața,ia-ma-n vârtejul tau,orbeste-ma cu strălucirea ta,
Sa uit de ultima filă din cartea mea,
De finalul atât de trist al sorții..