5  

Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

poezii.online Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în aceşti ani şi de acum încolo este şi va fi marcată de „post-truth”. Iraţionalul înregistrează o inflaţie în mediul politic şi social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

Comandă cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gândurile cu aceeaşi atenţie cu care urmărim datele tonometrului sau ale cântarului la piaţă. Să apreciem critic vorbele, intenţiile şi acţiunile altora, mai ales ale celor suspuşi, expuşi public sau puşi să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cât mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; şi în părerile noastre, şi în ideile celorlalţi. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoţii şi în afirmaţii, urmăresc să ne influenţeze. Şi de câte ori in viaţa ta ai fost influenţat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toţi vor să ne manipuleze. Începând cu părinţii. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămâne.

Politicienii de partea cărora eşti te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupţi. Iar religia în care ai crescut îţi cultivă la fel de multe prejudecăţi şi poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca şi acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

Vezi toate cărțile autorului Dorian Furtună.

În epoca „post-truth” manipularea este globalizată şi omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfăşoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Aşa a fost şi mai devreme, numai că acum spaţiile şi mediile private sunt penetrate ca niciodată.

Propaganda are la îndemână tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic şi influenţabil ca acum câteva milenii. Tu ai fost, eşti şi vei fi ţinta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanţa argumentelor pro şi contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sunt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluţiile nu sunt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic şi un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de iacest nivel de înţelegere a realităţii din jurul nostru.

Şi, dacă suntem cu bun-simţ, să încercăm să fim şi noi echilibraţi în vorbele şi opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decât a ne apăra de manipularea altora…

Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Cartea va fi lansată la Biblioteca Națională din Chișinău pe 14 iunie, ora 18:00. Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

 


Preluat de la: Agora.md
Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

La usa ta

La usa sufletului tău

E Domnul ce te cheamă

Te îngrijește sa I deschizi

Ca El ni I Tată mamă

 

E călătorul ce în noapte 

Câtă sa poposească 

Deci usa sufletului sa-i deschidem

Sa îl primim în casă

 

 

Sa nu-l lasam s-aștepte mult 

Să plece supărat

El e stăpânul noii legi 

Ce mult l-am așteptat

 

L-om aștepta în veșnicie

Cât pe pământ vom fi

Că El e sprijinul cel tare 

El ne va păstori

 

Ne-a păstorit din totdeauna

Cu dragoste curată

În El s-avem nădejde toți

Ca grija noastr-o poartă

 

El nu e scump în daruri

Și nici nu-i este greu

Ci ne supraveghează pururi 

C-așa e Dumnezeu

 

Noi mulțumiri de-aducem

Pentru-ndurarea-i mare

Ca să-l avem de-a pururi 

Intru a noastră cale

 

Să ne-ngrinim de cele

Ce-n viață am greșit

Că mult îl supărarea

Aceasta știu și simt

 

Și vrednici nu suntem

De darurile Tale

Dar ne-nputernicește

Să ne-ndreptăm pe cale

 

Când vom putea noi oare

Ție să-ți mulțumim

Îndeajuns vreodată

Că mult asta voim

 

Cântare rugi de toate 

Datori îți suntem noi

Slăbirii mărire Ție 

La bine și-n nevoi

 

Te rog ne-nțelepțește

Cu dragostea ce-o ai

Și întru stricăciune 

Te rog să nu ne dai

 

De-a noastră viață Doamne 

Ye-ai îngrijit mereu

Ne-ai scos dintru necazuri

Atunci când a fost greu

 

Deci și la mine vino

Părinte-al meu te-aștept

Și mie Tu ajută-mi 

Ca viață Să mi-o-ndrept

 

Să îmi îndrept gândirea 

Și inima de-ar fi

Că pentru Tine Doamne 

Mai trezesc le-aș voi

 

O cerescule-mpărate

Bun Mângâietor ne ești

Mulțumire-Ți vom aduce

Că pe noi ne pastorești

Mai mult...

Privire și simțire

Cuprinde cu privirea

Incandescent, patetic

Tot ce-ți dictează firea

De nu, disperi haotic.

 

Atinge cu suflarea

Din farmec și simțire,

Nemuritor ca marea

Ce plăsmuie-n gândire.

 

Schițarea unui zâmbet

Îmbătător, sortit

Să-mpodobească un zumzet

De gura ta șoptit.

 

O stea o poți culege

Ce căi să-ți lumineze.

Dar nu ai a alege

Ea cum să te urmeze.

 

 

Mai mult...

Mămica mea

Mama e zeița mea,

Noaptea stau mai mult cu ea, 

Îmi vorbește doar de bine, 

Mă iubește mult pe mine. 

 

Autor: Nicoleta Postovan 

Mai mult...

De ce?

De ce n-ar fi şi mâine-o zi
lăsată-n drum de ursitoare,
când noaptea zorii vor păzi
să-mi fii alături ca o floare?

 

De ce prin clipe te grăbeşti
să prinzi doar zboruri ostenite,
când an de an mai dăltuieşti
un vis de drumuri înverzite?

 

O viaţă rog să-ţi facă-n dar
un şir de zile în lumină
şi vinul vechi să-l bem cu har,
din doruri să ne facem vină.

 

Făcut eu sunt iubiri să-ţi port,
ca-n ziua scrisă de-ntâmplare
s-aştearnă dragostei suport
o poză prinsă-ntr-o scrisoare.

 

O zi se prinde-n răsărit
pe firul razelor de soare,
o zi mai rog la asfinţit
să pună cerului culoare.

Mai mult...

Tăcere

 

Tăcere, tu ești blestem!

Să pleci degrabă de la mine

Și să nu stai vreodată-n preajma iubitei mele!

Mai bine mor decât să fiu cuprins de tine,

De a iubitei mele groaznică tăcere!

Iubito ,de-ai știi ce groaznică e a iubirii neagră tăcere,

Ai tot cânta sau ai striga la mine,

Știind că poți blestema de moarte pe oricine,

Doar cu tăcere!

Vai Doamne ce blestem este tăcerea

Când vrei să pedepsești Tu Însuți Doamne,

Nu dai răspuns la rugăciuni decât tăcere...

Iar bietul muritor primește dureroasa pedeapsă fără leac,

Tăcerea!

Piei blestemato,arzi in zgomote și vorbe,

Fie și șoapte sau o blândă adiere!

(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

Mai mult...

Vis în zori

Trăiam astă dimineață clipe magice, divine
Când, privind în pat, alături, erai dragă, lângă mine:
Minunată, uimitoare, cum ști tu să fi mereu,
Ca o floare de gingașă tu, dormeai pe pieptul meu.

Îmi păreai un înger care, dup-un lung zbor, obosit,
Ca o binecuvântare, un răgaz și-a dăruit
Și, în dulcea așteptare-a unei zile noi, senine,
A dorit să poposească astă noapte lângă mine.

Eu, privindu-te cu teamă, îmi doream atât de mult
Îndelung să-ți mângâi chipul, ochi-nchiși să ți-i sărut
Dar, vrăjit de al tău farmec, nu-ndrăzneam să te ating,
Nu vruiam ca din greșeală, somnul, c-un sărut să-ți stric.

Dar, precum în întuneric, falnic fulger se-nfiripă
Și frumoasa-i strălucire se și pierde într-o clipă,
Astfel și-a mea bucurie ce-mi pică din paradis,
A pierit deodată. Totul, a fost doar un simplu vis.

.............................................................................

Trecu visul dar, aievea, ca să vezi minuni cerești,
Bate-n ușă, deschid, tu ești, tu, în mâini cu două cești.
Parc-a fost o prevestire ce-ai trimis din mintea ta,
Ai venit să-mplinești visul: mă trezești cu o cafea...

Mai mult...