Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

poezii.online Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în aceşti ani şi de acum încolo este şi va fi marcată de „post-truth”. Iraţionalul înregistrează o inflaţie în mediul politic şi social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

Comandă cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gândurile cu aceeaşi atenţie cu care urmărim datele tonometrului sau ale cântarului la piaţă. Să apreciem critic vorbele, intenţiile şi acţiunile altora, mai ales ale celor suspuşi, expuşi public sau puşi să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cât mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; şi în părerile noastre, şi în ideile celorlalţi. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoţii şi în afirmaţii, urmăresc să ne influenţeze. Şi de câte ori in viaţa ta ai fost influenţat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toţi vor să ne manipuleze. Începând cu părinţii. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămâne.

Politicienii de partea cărora eşti te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupţi. Iar religia în care ai crescut îţi cultivă la fel de multe prejudecăţi şi poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca şi acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

Vezi toate cărțile autorului Dorian Furtună.

În epoca „post-truth” manipularea este globalizată şi omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfăşoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Aşa a fost şi mai devreme, numai că acum spaţiile şi mediile private sunt penetrate ca niciodată.

Propaganda are la îndemână tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic şi influenţabil ca acum câteva milenii. Tu ai fost, eşti şi vei fi ţinta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanţa argumentelor pro şi contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sunt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluţiile nu sunt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic şi un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de iacest nivel de înţelegere a realităţii din jurul nostru.

Şi, dacă suntem cu bun-simţ, să încercăm să fim şi noi echilibraţi în vorbele şi opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decât a ne apăra de manipularea altora…

Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Cartea va fi lansată la Biblioteca Națională din Chișinău pe 14 iunie, ora 18:00. Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

 


Preluat de la: Agora.md
Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

Candela vieții

Pe chipul ei aștri sau stins.

În părul ei ninsori au nins. 

Iar ochii ei și-acum păstrează, 

Sclipirea care radiază.

 

În sufletu-i sunt adunate,

tristeți și bucurii de-o viață.

Iar mâinile mici și ridate,

ne mângâie în fiecare dimineață.

 

Azi ninge nu știu a câta oară...

Din cer în părul ei fulgii coboară.

Sunt binecuvântări cerești,

Ea este icoana vieții pământești.

 

Trec anii necruțători peste tine,

puterile ți se știrbesc ușor.

Aștepți cu dor copilul ce nu vine

iar sufletu-ți e mistuit de dor.

 

Vocea caldă și blajină

iarăși icoanelor se închină.

În ruga ta către Dumnezeu

ceri binele copilului tău.

 

Pictat rămâne chipu-i sfânt

acolo, printre îngeri ești o minune. 

Aici, prin viața pe pământ

icoana pentru închinăciune.

 

Pe chipul ei mereu vor arde

noi aștrii luminoși și vii.

Ea este călăuza pentru mai departe

pentru al omenirii neam, pentru copii.

 

Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.

Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.

Cât mama ne mai este în viața, 

pleacă urechea la a ei povață.

Mai mult...

Doar un gând

Plimbări nocturne mă trezesc
Caut răspunsuri ce mă neliniștesc
Te caut în minte, și sper să-mi răspunzi
Căci timpul e scurt, și noi muribunzi.
Am lupte în cap ce mă bântuie-ntruna
Lupte, ce dor, și sunt dulci, mi-e tot una,
Când tu ești subiectul furtunii din minte,
E un gănd bun sau nu, tot la fel se simte.
Am trageri spre infinit, și infinitu-i spre sfârșit
În iubire timpul e relativ, sentimentul, facultativ,
Îmi trece prin sânge gândul final...
Nu vreau să te pierd, e un gând banal.
Dar timpul e relativ, sentimentul facultativ,
Pot să te am, și pot să nu...
Asta nu știu eu, dar poate știi tu.
Dar nu vreau să te pierd, e un gand banal
Te am în minte, lângă un sentiment primar.

Mai mult...

Tărână și morminte

După mâna mea și pază.

Nu las eu drept avere.

În morminte țărâna e neagră,

Iar sufletul  ți-e alb.

Sufletul e alb ca negru,

tot în proprii,sacre cuvinte.

Luminii galbene și tinere,

Albul îi încurcă.

Servesc tot drept avere:

Cântarea spre apus,

Și în mâna ta domnie! 

în stare și cuvinte.

Mai mult...

Ceia ce simt

Mă simt ca o pasăre fără lumină, 

O pasăre mică în lumea străină

Nu am eu ieșire, nu am nici scăpare,

Mănghesuie lumea în această închisoare.

 

Nu văd eu lalele după gratii de fier,

Nu simt eu nici aer fără miros de oțel 

Nu vreau să respir, nu vreau să privesc,

Vreu doar să-nchid ochii, nu vreu să trăiesc.

Mai mult...

,,Ne cunoaștem din vedere" în suedeză

Ne cunoaştem din vedere

câte clipe efemere

niciodată-n drumul lor

nu şi-au oprit

mersul sigur şi grăbit

 

Ne cunoaştem din vedere

numai ochii în tăcere

au rostit de-atâtea ori

tot ce doreau

când lumina şi-o întâlneau...

 

Nici măcar din întâmplare

vreun cuvânt nu am rostit

În atâtea întâlniri,

jocul ăsta de priviri

pe-amândoi ne-a amuzat.

 

Ne cunoaştem din vedere

dar oricând e o plăcere

amintirea s-o păstrezi

şi să revezi

ochii ce îi ştii de-o viaţă

întâlniţi de dimineaţă

şi când ninge, şi când plouă

în maşina 179.

Ne cunoaştem din vedere...

Şi-atât!

 

Ne cunoaştem din vedere

câte clipe efemere

niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit

mersul sigur şi grăbit

 

Ne cunoaştem din vedere

numai ochii în tăcere

au rostit de-atâtea ori

tot ce doreau

când lumina şi-o întâlneau...

 

Nici măcar din întâmplare

vreun cuvânt nu am rostit

În atâtea întâlniri,

jocul ăsta de priviri

pe-amândoi ne-a amuzat.

 

Ne cunoaştem din vedere

dar oricând e o plăcere

amintirea s-o păstrezi

şi să revezi

ochii ce îi ştii de-o viaţă

întâlniţi de dimineaţă

şi când ninge, şi când plouă

în maşina 179.

Ne cunoaştem din vedere...

Şi-atât!

 

Vi känner varandra av synen

hur många flyktiga ögonblick

aldrig i deras väg

de slutade inte

säker och snabb promenad

 

Vi känner varandra av synen

bara ögonen i tysthet

sa de så många gånger

allt de ville ha

när de mötte sitt ljus...

 

Inte ens av en slump

Jag sa inte ett ord

På så många möten,

detta stirrande spel

det roade oss båda.

 

Vi känner varandra av synen

men det är alltid ett nöje

minnet att behålla

och granska

ögonen du har känt i en livstid

träffas på morgonen

och när det snöar och när det regnar

i bil 179.

Vi känner varandra av synen...

Och så!

 

Vi känner varandra av synen

hur många flyktiga ögonblick

vi stannade aldrig på vägen

säker och snabb promenad

 

Vi känner varandra av synen

bara ögonen i tysthet

sa de så många gånger

allt de ville ha

när de mötte sitt ljus...

 

Inte ens av en slump

Jag sa inte ett ord

På så många möten,

detta stirrande spel

det roade oss båda.

 

Vi känner varandra av synen

men det är alltid ett nöje

minnet att behålla

och granska

ögonen du har känt i en livstid

träffas på morgonen

och när det snöar och när det regnar

i bil 179.

Vi känner varandra av synen...

Och så!

Mai mult...

Români, sub drapelul sfânt al țării adunați-vă cu toții!

Popor fără demnitate care te comporți slugarnic,

Cum maimuțărești prostia care supurează-afară,

Ți-ai ales un președinte ce stă pe post de paharnic

 Unui Bruxelles căzut în groapă, ce trage deja să moară!

...

Cum vine la noi vreo loază cum sari să-i faci plecăciunea,

Te-ngămădești la măscărici de parcă ar fi sfinte moaște,

În timp ce-l slujim, Bruxelles-ul ne pregătește-ngropăciunea,

Noi zâmbim spre toată lumea dar nimeni nu ne cunoaște!

...

Cum de-ai ajuns așa de iute slugarnic și fără demnitate,

Ce demon ți-a intrat în creier și te-a lăsat fără minte?

Cum de ți-ai pierdut curajul de a lupta până la moarte

Să-ți păstrezi țara din străbuni și tradițiile ei sfinte?!

...

Ce-ți mai trebuie popor, să te deștepți din somnul morții?

Cât mai rabzi jugul robiei până-ți iei soarta în mâini?

Români, sub drapelul sfânt al țării adunați-vă cu toții,

Și dați afară trădătorii ce ne-au dat țara la străini!

...

Nu mai ieșiți români în fața măscăricilor de-afară,

Vedetelor simandicoase care ne privesc de sus,

Popor fără demnitate, când ai ajuns așa supus,

Nepăsător de țara ta, care acum trage să moară?

...

E-adevărat că doar răbdarea îți poate-aduce mântuirea,

O, popor mult prea slugarnic, dar răbdarea are-un rost,

Ieși din casă și te-adună și schimbă orânduirea,

Nu mai fi așa slugarnic, nu te lăsa prostit de-un prost!

Mai mult...