4  

Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

poezii.online Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în aceşti ani şi de acum încolo este şi va fi marcată de „post-truth”. Iraţionalul înregistrează o inflaţie în mediul politic şi social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

Comandă cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gândurile cu aceeaşi atenţie cu care urmărim datele tonometrului sau ale cântarului la piaţă. Să apreciem critic vorbele, intenţiile şi acţiunile altora, mai ales ale celor suspuşi, expuşi public sau puşi să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cât mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; şi în părerile noastre, şi în ideile celorlalţi. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoţii şi în afirmaţii, urmăresc să ne influenţeze. Şi de câte ori in viaţa ta ai fost influenţat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toţi vor să ne manipuleze. Începând cu părinţii. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămâne.

Politicienii de partea cărora eşti te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupţi. Iar religia în care ai crescut îţi cultivă la fel de multe prejudecăţi şi poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca şi acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

Vezi toate cărțile autorului Dorian Furtună.

În epoca „post-truth” manipularea este globalizată şi omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfăşoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Aşa a fost şi mai devreme, numai că acum spaţiile şi mediile private sunt penetrate ca niciodată.

Propaganda are la îndemână tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic şi influenţabil ca acum câteva milenii. Tu ai fost, eşti şi vei fi ţinta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanţa argumentelor pro şi contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sunt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluţiile nu sunt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic şi un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de iacest nivel de înţelegere a realităţii din jurul nostru.

Şi, dacă suntem cu bun-simţ, să încercăm să fim şi noi echilibraţi în vorbele şi opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decât a ne apăra de manipularea altora…

Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Cartea va fi lansată la Biblioteca Națională din Chișinău pe 14 iunie, ora 18:00. Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

 


Preluat de la: Agora.md
Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

Epilog

Viața e o carte pe care n-o citim,
Căutăm răspunsuri în întuneric, dar nu le simțim,
Ne pierdem în gânduri ce nu se regăsesc,
Iar răul și binele în noi se întrepătrund, mereu rătăcesc.

Mai mult...

VIS

Dragul meu pirdut în umbră

Te regăsesc numai în vis

Același glas bătut în salbe

Cu un destin ce te-a ucis. 

 

Din  umbra ta , tu strălucești 

În  nopțile  pline de dor

Te  întorci mereu n-ai , nici-o vină

În noptea mea tu faci lumină.

Mai mult...

Geneza iubirii care a fost

În umbra timpului, unde cuvintele apun,

Te caut în doruri ce-n mine răspund.

Eram începutul, o lume-nflorită,

Tu zeu al privirii, eu stea adormită.

 

Îți mai amintești cum râdeau nopțile goale,

Cum tăcerile noastre prindeau aripi de soare?

Din fragilul "te iubesc" se năștea universul,

Un haos frumos, un cântec, reversul.

 

Dar timpul, hainul sculptor al vieții,

A rupt din noi bucuria dimineții.

Am devenit străini în propria poveste,

Un labirint tăcut, cu uși fără ferestre.

 

Și totuși te chem, o, dor al trecutului,

Să m-atingi ca la începutul începutului.

Nu pentru că lipsa ta mă sfâșie,

Ci pentru că eram o lume fără granițe, vie.

 

Să uităm ce-am pierdut, să devenim ce-am fost,

Suflete flamânde, dansând fără rost.

Îți dau acest strigăt, un cântec nescris,

Iubirea e geneza unui paradis.

 

 

Mai mult...

Tăcut

Îmi spuneai că-s prea emotivă

Atunci când scrisori îți scriam,

Realizând acum ca-m fost naivă

Și că prea mult mă chinuiam.

Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori

Sau doar voiai să mă ignori?

Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...

Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.

Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,

Fiind aceea ce numai ea vorbea...

Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,

Fiind aceea ce numai ea iubea.

Mai mult...

Fotografiile

Mi-se pare că-s închise,

Amintirile-n  imagini,

Stau acolo ele prinse,

Nemișcate, amorțite.

Mi-se pare că-s lipite,

Din lumea ceia pe-un perete,

Oare e o lume, fără viață?

Înghețați, ca într-un cub de gheață...

 

Autor: Nicoleta Postovan 

Mai mult...

Cartea bunelor maniere

Cartea bunelor maniere,

Aș face-o abecedar,

Să se dea înspre studiere,

Omului rudimentar.

 

Bunul simț nu se învață,

Din nimic, ori din neant,

Stă doar atârnat de-o ață,

Al respectului liant.

 

Dacă toți am fi cu stimă,

Și-am avea discernământ,

Lumea n-ar mai fi infimă,

Mintea ar avea cuvânt.

 

Respectul e reciproc,

Se simte și se câștigă,

Și fără de echivoc,

La bun simț el ne instigă.

 

Dar e mai facil să treci,

Indiferent, prin lumea rece,

Gura cu lacăt să fereci,

Căci oricum viața ne trece.

Mai mult...

Epilog

Viața e o carte pe care n-o citim,
Căutăm răspunsuri în întuneric, dar nu le simțim,
Ne pierdem în gânduri ce nu se regăsesc,
Iar răul și binele în noi se întrepătrund, mereu rătăcesc.

Mai mult...

VIS

Dragul meu pirdut în umbră

Te regăsesc numai în vis

Același glas bătut în salbe

Cu un destin ce te-a ucis. 

 

Din  umbra ta , tu strălucești 

În  nopțile  pline de dor

Te  întorci mereu n-ai , nici-o vină

În noptea mea tu faci lumină.

Mai mult...

Geneza iubirii care a fost

În umbra timpului, unde cuvintele apun,

Te caut în doruri ce-n mine răspund.

Eram începutul, o lume-nflorită,

Tu zeu al privirii, eu stea adormită.

 

Îți mai amintești cum râdeau nopțile goale,

Cum tăcerile noastre prindeau aripi de soare?

Din fragilul "te iubesc" se năștea universul,

Un haos frumos, un cântec, reversul.

 

Dar timpul, hainul sculptor al vieții,

A rupt din noi bucuria dimineții.

Am devenit străini în propria poveste,

Un labirint tăcut, cu uși fără ferestre.

 

Și totuși te chem, o, dor al trecutului,

Să m-atingi ca la începutul începutului.

Nu pentru că lipsa ta mă sfâșie,

Ci pentru că eram o lume fără granițe, vie.

 

Să uităm ce-am pierdut, să devenim ce-am fost,

Suflete flamânde, dansând fără rost.

Îți dau acest strigăt, un cântec nescris,

Iubirea e geneza unui paradis.

 

 

Mai mult...

Tăcut

Îmi spuneai că-s prea emotivă

Atunci când scrisori îți scriam,

Realizând acum ca-m fost naivă

Și că prea mult mă chinuiam.

Îmi spuneai că nu ai timp adesea ori

Sau doar voiai să mă ignori?

Atunci am înțeles ce nu puteai să-mi spui...

Ceea că efort în "asta" nu mai vrei să pui.

Tăceai în momente când nu trebuia de tăcut,

Fiind aceea ce numai ea vorbea...

Cuvinte din tine, să scot, nu am putut,

Fiind aceea ce numai ea iubea.

Mai mult...

Fotografiile

Mi-se pare că-s închise,

Amintirile-n  imagini,

Stau acolo ele prinse,

Nemișcate, amorțite.

Mi-se pare că-s lipite,

Din lumea ceia pe-un perete,

Oare e o lume, fără viață?

Înghețați, ca într-un cub de gheață...

 

Autor: Nicoleta Postovan 

Mai mult...

Cartea bunelor maniere

Cartea bunelor maniere,

Aș face-o abecedar,

Să se dea înspre studiere,

Omului rudimentar.

 

Bunul simț nu se învață,

Din nimic, ori din neant,

Stă doar atârnat de-o ață,

Al respectului liant.

 

Dacă toți am fi cu stimă,

Și-am avea discernământ,

Lumea n-ar mai fi infimă,

Mintea ar avea cuvânt.

 

Respectul e reciproc,

Se simte și se câștigă,

Și fără de echivoc,

La bun simț el ne instigă.

 

Dar e mai facil să treci,

Indiferent, prin lumea rece,

Gura cu lacăt să fereci,

Căci oricum viața ne trece.

Mai mult...
prev
next