Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

poezii.online Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”

E vorba de o epocă nouă, când populismul triumfă asupra mesajelor politice pertinente, pseudoştiinţa recucereşte minţile celor mulţi, iar fundamentalismul religios are mai mulţi adepţi decât scepticismul sănătos.

Toată lumea noastră în aceşti ani şi de acum încolo este şi va fi marcată de „post-truth”. Iraţionalul înregistrează o inflaţie în mediul politic şi social. Mesajele radicale devin la fel de percutante ca în vremurile de tristă faimă.

Comandă cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună.

În asemenea momente, este cu minte să ne îngrijim de cugetarea noastră, să ne evaluăm gândurile cu aceeaşi atenţie cu care urmărim datele tonometrului sau ale cântarului la piaţă. Să apreciem critic vorbele, intenţiile şi acţiunile altora, mai ales ale celor suspuşi, expuşi public sau puşi să ne informeze.

Să ne calibrăm mintea în limite largi, dar cu focalizare cât mai precisă. Să căutăm mereu echilibrul; şi în părerile noastre, şi în ideile celorlalţi. Fiindcă vorbele spuse cu patos, cele care nu respectă un echilibru în emoţii şi în afirmaţii, urmăresc să ne influenţeze. Şi de câte ori in viaţa ta ai fost influenţat în favoarea intereselor tale?

În lumea asta, toţi vor să ne manipuleze. Începând cu părinţii. Chiar dacă ei ne vor binele pur. Dar manipularea lor manipulare rămâne.

Politicienii de partea cărora eşti te manipulează la fel de abil, ca cei împotriva cărora lupţi. Iar religia în care ai crescut îţi cultivă la fel de multe prejudecăţi şi poate avea ritualuri la fel de ridicole, ca şi acele religii asupra cărora, probabil, ironizezi cu aere de superioritate.

Vezi toate cărțile autorului Dorian Furtună.

În epoca „post-truth” manipularea este globalizată şi omniprezentă. Ca să parafrazez în stil hobbesian, se desfăşoară o manipulare a tuturor împotriva tuturor. Aşa a fost şi mai devreme, numai că acum spaţiile şi mediile private sunt penetrate ca niciodată.

Propaganda are la îndemână tehnologii ultraperformante, iar psihicul uman e la fel de arhaic şi influenţabil ca acum câteva milenii. Tu ai fost, eşti şi vei fi ţinta. Una din multele milioane.

Ceea ce este exprimat într-o formă radicală, cu maximă certitudine, ceea ce nu este pus la îndoială, în balanţa argumentelor pro şi contra, ar trebui să ne dea de bănuit. Fiindcă adevărurile nu sunt declamate, ci descoperite prin cercetare. Soluţiile nu sunt absolute, ci relative.

„Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea”, spunea Marc Aureliu, un stoic şi un sceptic. Să încercăm să ne apropiem de iacest nivel de înţelegere a realităţii din jurul nostru.

Şi, dacă suntem cu bun-simţ, să încercăm să fim şi noi echilibraţi în vorbele şi opiniile noastre. Or, asta e chiar mai greu decât a ne apăra de manipularea altora…

Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut” de Dorian Furtună. Cartea va fi lansată la Biblioteca Națională din Chișinău pe 14 iunie, ora 18:00. Mai multe detalii pe pagina de Facebook a evenimentului.

 


Preluat de la: Agora.md
Postat 13 iunie 2017

Creaţii aleatorii :)

O poveste de Crăciun

N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins 

 

Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande 
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte

 

Nu purta cu ea desagi 
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul

 

N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'

 

Era timp de sărbătoare 
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge

 

Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi

 

Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul

 

Voiam să știe și el nenea 
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada

 

N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case

 

Și de-atunci micuț mi-am zis 
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren 
Să-i aduc în dar Crăciunul

 

Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama

Mai mult...

Liberă ca pasarea!

Privesc ades amurgul 
și mă minunez copilăros 
de amalgamul de culori, pe care 
îl reflectă soarele în nori... 
Si-atunci tot ce-mi doresc 
e să fiu o pasăre albastră! 
Să zbor, strigând de fericire 
și să mă scald în libertate 
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând 
și să privesc în jos spre tine, 
să-mi amintesc de noi, cântând... 
Să-mi amintesc de ochii tăi 
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea, 
ce mă-ncalzeau, mă protejau, 
și-mi demonstrau iubirea.. 
De pieptul tău să-mi amintesc 
ce cald pe-obraz simțeam, 
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea, 
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani... 

Acum că nu mai ești 
și nu te voi vedea vreodată-așa, 
aș vrea să pot zbura, 
că să împărtășesc cu cerul 
Dragostea ta.

Mai mult...

Era să fim

Era să fim

 

Era să fim lumină pe drum,

O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,

Un dans printre stele, o vară fierbinte,

Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.

 

Era să fim izvor de-nceput,

Un glas ce răsună din ce-am petrecut,

O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,

Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.

 

Era să fim povestea din noi,

Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.

Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,

În inimi va sta mereu: era să fim.

 

Mai mult...

Mersul Edenului, Izolarea Bolii

Amărâta-i a noastră inima

Cea care mângâie conștiința

Și-și exprimă concepțiile necoapte,

Că și orologiul ce se roade ușor

Că să spună melos cântecul neastâmpărat și

Transcendent asupra trăirilor pământeșți.

Tu, cel cu îndemnarea divină de a compune

Pricepi să-ți pătrunzi în tegumente

Ce timp bovinele zbieră

Și te închini suveranului ceresc

Pentru încă un prilej.

Încăperea ornată cu specul vestit care răsfrânge înfățișarea unei ființe lipsită de caracteristici corporale, un trup ce este sprijinit de pardoseală ce se frământă domol asupra ale ei membrane. Aceeași pardoseală ce Îi glăsuiește o compoziție separată de argoul sărac spânzurat de a ei limba.

Anatomia lor se desface înrăutățit de oasele care mai de mult se cuprindeau că și cum erau chiar acelasi neam. Ultima lor bucătură este suspendată de ai ei dinți, prevezi dulcea salvare și ca o dorința ce s-a amestecat cu trupul Domnului Ceresc încăperea strălucește și reflectoarele se prefac în ochi. Înainte de a te scapă, cel divin îți rostește

-De ai fi știut că o barieră nu e evidențierea stingerii, ai fi mai avut al tău craniu.

Mai mult...

Trec anii!

Am ajuns la anii vieții

Când pot spune am de toate,

Și te rog pe Tine Doamne,

Dă-mi mai multă sănătate

 

Am și casă și nevastă,

Puțini bani puși deoparte,

Mândru sunt de fiu și noră,

Că au studii și știu carte. 

 

Sigur,  mai am o dorința 

Să  fiu bunic, s-am nepoți, 

Iar de Domnul se îndura

Poate cresc și-un strănepot .

 

Încă sunt în câmpul muncii,

Mă îndrept spre pensionare,

Ziua o încep cu Tatăl Nostru,

Și nu uit s-aprind o lumânare.

 

Simt cum timpul trece iute,

Și îmi ia cu el din viață anii,

Doar câțiva am vrut să cumpăr,

Mi s-a spus...păstrează banii!

 

Mai mult...

Scrisoare către tine partea 14

Oare simți și tu că mă gândesc la tine?

Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,

Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,

Te simt fericit când despre mine vorbești,

Și știu că vrei să mă vezi.

 

Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?

Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,

Și m-am emoționat toată,

În ochi mi-a picat un strop de ploaie,

Până am intrat în casă zâmbind.

 

Aș vrea să putem comunica amândoi,

Să știu despre tine că ești bine,

Și să vorbim ore in șir,

Până adormim.

Mai mult...