🎦 Ganduri cu multumire
Gânduri cu mulțumire
Am scris în taina nopților de cele mai multe ori cu sufletul și gândul strâns în palme...
Și sub privirea voastră, a celor ce mă urmăresc am prins curaj să le dau drumul în lume.
Fiecare apreciere, fiecare gând lăsat,
e ca o raza pe hârtia unui suflet visător.
Nu am scris să fiu văzută sau recunoscută, am scris ca să fiu înțeleasă, să mă înțeleg...și daca rândurile mele au ajuns la voi și au atins ceva acolo, în tăcerea fiecăruia, atunci înseamnă că nu am scris în zadar.
Din motive personale de sănătate o perioadă, voi înceta să mai scriu...
Vă multumesc că ați fost aici, prezența voastră mi-a demonstrat că poezia încă are loc în inimile care simt.
Multă sănătate tuturor și multe 🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗🤗
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 2 iunie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 147
Poezii din aceiaşi categorie
Poliția e cu noi!
M-am sculat de dimineață
Și-am plecat întins la piață,
Vreau spanac de la băbuțe
Dar spanacu-i...în dubițe!
Intră polițistu-n clasă
Să descopere drogați,
Insă conștiința-l lasă
Că sunt fiii...de bogați!
Sunt copoi comunitar
Și vă fac la toți dosar,
Care vindeți doar verdețuri
Fără a avea pe ele...prețuri!
cad
cad în gol și mă prinde o pânză de păianjen
dacă a legănat atâția elefanți, nu mă poate legăna și pe mine?
mi-ar prinde bine puțină odihnă și să-mi simt inima mai ușoară
dar pânza a legănat elefanți, nu oameni cu inima grea
și se rupe.
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
(N. N. pentru L. B.)
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
[22:42 trădarea condamnării…
nuanțe de dor ți-am adăugat,
pe foile acestui caiet murdar
murdar și pătat de vorbe ,
vorbe puțin cam prea acerbe.
lacrimi cu suspine mi se scurg pe obraji,
mi-a dispărut toată starea de extaz,
toată fericirea-ntr-o clipă,
când am văzut acea aripă.
o aripă tu ți-ai rupt,
ca să i-o oferi unui alt trup,
un trup mult înstrăinat,
de tot ce-nseamnă condamnat.
condamnat la un vârtej,
de idei și păreri construite p-un grej.
un grej așa de fin,
de-ți vine să suspini.
Contraste
O clipă ai crede ca e grea
Și cruntă și amară viața
Dar poate dacă acum ai sta
Să cântărești atent balanța
Într-o o clipă ai vedea,
Ca nu-i așa de grea povața.
Azi m-am trezit, sunt fericit!
Chiar dacă nu-s în pat de stele,
Căci sunt oameni ce nu apucă
Să-și ia măcar la revedere …
Și masa mea, acum e plină
Nu-i tot ce vreau ..
Dar mi-e de ajuns .
Pentru că stiu că alte case,
Pe mese, n-au nimic de pus…
In ale mele ghete noi,
Parcă mai greu se face rece.
Când mă gândesc că sunt persoane ,
La care gerul nu mai trece ...
La mine-n casă-i cald și bine,
Dar nu observ că-n exterior,
Sunt copilași ce se-ncălzesc
Cu aburii din gura lor…
Poliția e cu noi!
M-am sculat de dimineață
Și-am plecat întins la piață,
Vreau spanac de la băbuțe
Dar spanacu-i...în dubițe!
Intră polițistu-n clasă
Să descopere drogați,
Insă conștiința-l lasă
Că sunt fiii...de bogați!
Sunt copoi comunitar
Și vă fac la toți dosar,
Care vindeți doar verdețuri
Fără a avea pe ele...prețuri!
cad
cad în gol și mă prinde o pânză de păianjen
dacă a legănat atâția elefanți, nu mă poate legăna și pe mine?
mi-ar prinde bine puțină odihnă și să-mi simt inima mai ușoară
dar pânza a legănat elefanți, nu oameni cu inima grea
și se rupe.
Propti
S-au stins gîndurile Propti
În ale tale semne, șoptii
Și-n tălâmul tău voios
Împestat adînc reproș.
S-au stins temelii senine,
Fost-au amăgite visuri
Și cu aporie aspră
Mergi în timp neîncetată.
Și prin ale tale lacrimi,
Ce râurau necontenite,
Treceau timpuri neuitate
Ce erau cândva iubite.
În a stelelor stafie
Se aud trecând acolea
Ale vânturilor șoptii
S-au stins gândurile Propti.
(N. N. pentru L. B.)
Toate îmi merg pe dos..
Viața mea-i precum un vis
Tot ce iubesc imposibil de atins
Precum într-un blestemat coșmar
Tot ce-i dulce-mi las-un gust amar
Tot ce iubesc se-ndepărtează
Tot ce trăiesc sufletu-mi pătează
Încerc să mă mișc dar sunt blocat
Pentru tot ce se-ntâmplă sunt vinovat
Sunt la pământ cu moralul și mai jos
De ceva vreme toate îmi merg pe dos ...
[22:42 trădarea condamnării…
nuanțe de dor ți-am adăugat,
pe foile acestui caiet murdar
murdar și pătat de vorbe ,
vorbe puțin cam prea acerbe.
lacrimi cu suspine mi se scurg pe obraji,
mi-a dispărut toată starea de extaz,
toată fericirea-ntr-o clipă,
când am văzut acea aripă.
o aripă tu ți-ai rupt,
ca să i-o oferi unui alt trup,
un trup mult înstrăinat,
de tot ce-nseamnă condamnat.
condamnat la un vârtej,
de idei și păreri construite p-un grej.
un grej așa de fin,
de-ți vine să suspini.
Contraste
O clipă ai crede ca e grea
Și cruntă și amară viața
Dar poate dacă acum ai sta
Să cântărești atent balanța
Într-o o clipă ai vedea,
Ca nu-i așa de grea povața.
Azi m-am trezit, sunt fericit!
Chiar dacă nu-s în pat de stele,
Căci sunt oameni ce nu apucă
Să-și ia măcar la revedere …
Și masa mea, acum e plină
Nu-i tot ce vreau ..
Dar mi-e de ajuns .
Pentru că stiu că alte case,
Pe mese, n-au nimic de pus…
In ale mele ghete noi,
Parcă mai greu se face rece.
Când mă gândesc că sunt persoane ,
La care gerul nu mai trece ...
La mine-n casă-i cald și bine,
Dar nu observ că-n exterior,
Sunt copilași ce se-ncălzesc
Cu aburii din gura lor…
Alte poezii ale autorului
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
La umbra teiului bătrân
Si dintr-o dată m-am simțit altfel
Așteptându-te la umbra teiului bătrân
O liniște ce n-am simțit de fel
De când te port in suflet si in gând
Scriind câteva rânduri... Așteptând,
Brusc m-am gândit la mine
Și n-am mai văzut sensul sa rămân
...sa mai sper la o comunicare sănătoasă cu tine.
Pentru prima dată după mult timp
Mi-e dor, dar să îți spun nu mai simt
Am incercat de bună credință o ultimă oară
Dar n-ai făcut decât din nou, sufletul să doară.
Ceva s-a rupt... n-as sti acum sa explic
Dar pur și simplu m-am trezit ca ma ridic
Si nu de teamă pentru cum ai reacționa
Mai degraba de oboseala de-a mai încerca.
Îmi fugea gândul numai la mine
Scrisul așeza cuvinte in neștire
N-as sti sentimentul să îl numesc
Dar am simțit cum ușor mă eliberez.
Si am plecat... am evitat să ma frângi in două
Să îmi spui vorbe doar ca să mă doară
... poate fără sa vreau am învățat sa țin la mine
Sa inăbuș dorul... fără rost să mai ardă...
A fost ca o eliberare... nu știu sa explic
Ce mi-a trecut sufletul pe silențios,
Si inimii modul avion i-am aprins
Am simțit pentru prima dată că nimic nu mai rost.
Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Haosul nopții
În taina nopții te simt cel mai tare
Când lumea tace și nimic nu-mi cere
În liniștea ei adâncă te aud
Nu în cuvinte... in piele...
E locul din mine unde nu ajunge nimeni
Unde tu te-ai plimbat atât de frumos
Ai rămas acolo atât de dorit
Mă gândesc și în suflet stârnesc haos.
Haos frumos, ce nu mai cere prezență
Care n-are nevoie de promisiuni uitate
Care nu mai plânge, nu face zgomot, nu strigă
Dar arde dând foc viselor, liniștii, gândurilor înalte.
Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
La umbra teiului bătrân
Si dintr-o dată m-am simțit altfel
Așteptându-te la umbra teiului bătrân
O liniște ce n-am simțit de fel
De când te port in suflet si in gând
Scriind câteva rânduri... Așteptând,
Brusc m-am gândit la mine
Și n-am mai văzut sensul sa rămân
...sa mai sper la o comunicare sănătoasă cu tine.
Pentru prima dată după mult timp
Mi-e dor, dar să îți spun nu mai simt
Am incercat de bună credință o ultimă oară
Dar n-ai făcut decât din nou, sufletul să doară.
Ceva s-a rupt... n-as sti acum sa explic
Dar pur și simplu m-am trezit ca ma ridic
Si nu de teamă pentru cum ai reacționa
Mai degraba de oboseala de-a mai încerca.
Îmi fugea gândul numai la mine
Scrisul așeza cuvinte in neștire
N-as sti sentimentul să îl numesc
Dar am simțit cum ușor mă eliberez.
Si am plecat... am evitat să ma frângi in două
Să îmi spui vorbe doar ca să mă doară
... poate fără sa vreau am învățat sa țin la mine
Sa inăbuș dorul... fără rost să mai ardă...
A fost ca o eliberare... nu știu sa explic
Ce mi-a trecut sufletul pe silențios,
Si inimii modul avion i-am aprins
Am simțit pentru prima dată că nimic nu mai rost.
Regăsire
Vino sa ne regăsim...focul este nestins,
Dorul încă îmi arde adânc în piept!
Într-o îmbrățișare să zburăm spre paradis
Între noi sa nu mai stea al tăcerii deșert...
Buzele înmuiate de vin să ne spună povești fără cuvinte
Pe piele să m-atingi, să-mi desenezi dorințe vii
Să ne lăsăm purtați de-un vint fierbinte
Să ne adie-n jur parfum de vin și.. fantezii.
Cu tine să mă pierd, apoi să mă găsesc
Visul în sfârșit să simt că-l trăiesc
Într-un extaz ce n-ar putea fi descris
Decât la un pahar... din vinul promis...