Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 31 decembrie 2024
Vizualizări: 185
Poezii din aceiaşi categorie
Suflet ranit BV
Ah! atit de dor âmi e de tine.
Îmi pare rau ca team perdud.
Ai fost tu prima mea iubire .
Si vreau sa stii ,ca team iubit.
Am multe amintiri cu tine .
Care din cap nu sau perdut .
As vrea atit de mult ,sa vin la tine .
Si sati spun cit ma durut!
Dar stim ca asa ,a fost sa fie .
Si Nu putem face nimik.
Doream eu sa mai fiu cu tine .
Sa o luam dela inceput.
Cu bune si cu rele in tine .
Îmi pare bine ca ai fost .
Imi pare bine ca existi .
Sii mulțumesk lui Dumnezeu .
Ca mai apari la mine-n vis.
Dar au trecut multi ani de-a tunci,
Si stiu ca mai-e doar posibil.
Sa te mai vad eu doar aici,
Sa te mai vad la mine -n vis.
Tu vii cind vrei si pleci cind vrei ,
Dar cu tine nu ma ei!
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Lipește-mi inima…
Lipește-mi inima la loc,
Și dă-mi-o înapoi întreagă.
Să pot și eu să mai iubesc,
O altă inima vreodată.
Să pot și eu să mai cuprind,
Un alt trup, în viața asta.
Să te las pe tine-n trecut,
Să trăiesc doar cu speranța.
Să pot si eu să mai sărut
Un alt chip, dimineața
Să uit de ochii tăi de lut
Care îmi înseninau viața..
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
Inimă vs Minte
Și uite așa încă o dată
Se-ntâmplă ca mai mereu,
Încă o lacrimă cedată
Și de vină sunt doar eu.
Poate vina de a ierta
Sau frica de singurătate vine,
Dar felul în care se purta
Știam că mult nu va mai ține.
Ca pe un fir de ață subțire
Toată „dragostea” stătea,
Nu găseam calea spre ieșire
Minciunile iar le rostea.
„Îmi pare rău” „Mă voi schimba”
Poate cele mai des primite,
Inima din nou îl aproba
Pentru minte, de mult auzite.
„Te iubesc” „O știi deja”
A mia oară iar rostite,
Inima nu se mai proteja
Iar mintea a început să țipe.
Măcar o dată lasă eu să decid!
La început poate o să doară
Iubirea trebuie s-o ucid,
Că altfel ea, azi ne omoară.
Inima trebuie s-o opresc
Până nu e prea târziu,
Poate nu asta doresc
Dar înțeleg, bine o să fiu.
E o lecție pentru toți
Când inima din nou cedează,
Să nu crezi că n-o să poți
Știi că mintea nu trădează.
Poate maine
Rochia de dantela sta abandonata pe umeras,
Ascunzand in ea amintirea acelei nopti,
Inca prea vie, inca neslefuita de timp.
Ma tai in cioburile ei in incercarea absurda
De a reconstrui-o pe fata cu galaxii-n zambet.
N-o mai incap pantofii, rochia,
Nici macar propriul corp, propriul zambet
Ma inghesui intre cuvinte nerostite
Care-mi zgarie iar disperate obrazul
"Cuvinte naive, nu ne va asculta nimeni!"
Le amagesc promitandu-le ca "poate maine"
Le voi lasa sa tipe, poate le aude cineva.
Ele inca nu stiu cat de usor sunt de ignorat
Inchid usa dulapului fara sa scot rochia
Repetandu-mi nonstop ca "poate maine",
Poate maine o voi purta din nou.
Ma invelesc si-mi dau brusc seama
Ca sunt una cu rochia si cuvintele.
Toate asteptam acea zi de maine,
O zi de maine a vazut anotimpuri nascandu-se.
"Poate maine" voi fi o noua eu,
Ciobirile vor deveni doar sclipici
De aplicat la finalul machiajului
Si rochia roz imi va imbratisa trupul
Stergand atingerile si amintirea asta
Cu miros insomnii si poezia asta
Pe care o voi da uitarii odata cu tine
Sau, "poate maine",oricand va fi maine
In sfarsit nu va mai fi: "prea personala"
Suflet ranit BV
Ah! atit de dor âmi e de tine.
Îmi pare rau ca team perdud.
Ai fost tu prima mea iubire .
Si vreau sa stii ,ca team iubit.
Am multe amintiri cu tine .
Care din cap nu sau perdut .
As vrea atit de mult ,sa vin la tine .
Si sati spun cit ma durut!
Dar stim ca asa ,a fost sa fie .
Si Nu putem face nimik.
Doream eu sa mai fiu cu tine .
Sa o luam dela inceput.
Cu bune si cu rele in tine .
Îmi pare bine ca ai fost .
Imi pare bine ca existi .
Sii mulțumesk lui Dumnezeu .
Ca mai apari la mine-n vis.
Dar au trecut multi ani de-a tunci,
Si stiu ca mai-e doar posibil.
Sa te mai vad eu doar aici,
Sa te mai vad la mine -n vis.
Tu vii cind vrei si pleci cind vrei ,
Dar cu tine nu ma ei!
Tăcerea de după
Mă aflu-n mintea mea spurcată,
Mă uit la marea necurată
Și mă gândesc cu gând amar
La cea de peste hotar.
Privesc la valurile tulburate,
Nu pot să dorm,cât sunt pe moarte
Și chiar de mâine voi muri,
Noi într-o zi ne vom găsi.
Mă aflu în mijlocul unui cuvânt,
Departe sunt de tine,
Aștept să vii la al meu mormânt
Sau măcar să-mi spui “Iubire”.
Și poate cerul va-ngheța
Căci vocea ta n-o pot uita,
Mă-nvăluie liniștea târzie,
Trupul tău aș vrea să fie lângă mine.
Sub valul rece și tăcut
Te-aștept, tu dorul meu pierdut,
Și-n noaptea care vine,
Te strig pe nume,a mea iubire.
Lipește-mi inima…
Lipește-mi inima la loc,
Și dă-mi-o înapoi întreagă.
Să pot și eu să mai iubesc,
O altă inima vreodată.
Să pot și eu să mai cuprind,
Un alt trup, în viața asta.
Să te las pe tine-n trecut,
Să trăiesc doar cu speranța.
Să pot si eu să mai sărut
Un alt chip, dimineața
Să uit de ochii tăi de lut
Care îmi înseninau viața..
Final de zi
Când ziua ultimă va veni
Ce oare va conta pentru noi toți
Lumina de la capătul tunelului
Sau întunericul de la sfârșitul drumului.?
Ce luam oare cu noi ..
Ce vom căra în buzunare
Sufletul va fi măcar pe jumătate plin
Idei ce mă inunda cu miile
Și va veni cu siguranță
Această zi pentru noi toți
Ne vom revedea cu siguranță..
Asta rămâne de aflat .
Inimă vs Minte
Și uite așa încă o dată
Se-ntâmplă ca mai mereu,
Încă o lacrimă cedată
Și de vină sunt doar eu.
Poate vina de a ierta
Sau frica de singurătate vine,
Dar felul în care se purta
Știam că mult nu va mai ține.
Ca pe un fir de ață subțire
Toată „dragostea” stătea,
Nu găseam calea spre ieșire
Minciunile iar le rostea.
„Îmi pare rău” „Mă voi schimba”
Poate cele mai des primite,
Inima din nou îl aproba
Pentru minte, de mult auzite.
„Te iubesc” „O știi deja”
A mia oară iar rostite,
Inima nu se mai proteja
Iar mintea a început să țipe.
Măcar o dată lasă eu să decid!
La început poate o să doară
Iubirea trebuie s-o ucid,
Că altfel ea, azi ne omoară.
Inima trebuie s-o opresc
Până nu e prea târziu,
Poate nu asta doresc
Dar înțeleg, bine o să fiu.
E o lecție pentru toți
Când inima din nou cedează,
Să nu crezi că n-o să poți
Știi că mintea nu trădează.
Poate maine
Rochia de dantela sta abandonata pe umeras,
Ascunzand in ea amintirea acelei nopti,
Inca prea vie, inca neslefuita de timp.
Ma tai in cioburile ei in incercarea absurda
De a reconstrui-o pe fata cu galaxii-n zambet.
N-o mai incap pantofii, rochia,
Nici macar propriul corp, propriul zambet
Ma inghesui intre cuvinte nerostite
Care-mi zgarie iar disperate obrazul
"Cuvinte naive, nu ne va asculta nimeni!"
Le amagesc promitandu-le ca "poate maine"
Le voi lasa sa tipe, poate le aude cineva.
Ele inca nu stiu cat de usor sunt de ignorat
Inchid usa dulapului fara sa scot rochia
Repetandu-mi nonstop ca "poate maine",
Poate maine o voi purta din nou.
Ma invelesc si-mi dau brusc seama
Ca sunt una cu rochia si cuvintele.
Toate asteptam acea zi de maine,
O zi de maine a vazut anotimpuri nascandu-se.
"Poate maine" voi fi o noua eu,
Ciobirile vor deveni doar sclipici
De aplicat la finalul machiajului
Si rochia roz imi va imbratisa trupul
Stergand atingerile si amintirea asta
Cu miros insomnii si poezia asta
Pe care o voi da uitarii odata cu tine
Sau, "poate maine",oricand va fi maine
In sfarsit nu va mai fi: "prea personala"
Alte poezii ale autorului
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Si plouă...
Și plouă... și plouă... și plouă
De mi se rupe poezia în două,
Dorul de noi în gând se afundă
Cerneala curge și foaia inundă.
Și plouă... plouă mărunt și des,
Din picături vise plăpânde îmi țes
Le strâng pe toate în același pahar,
Plin cândva cu al strugurilor nectar.
Și plouă... și plouă cu vânt
Și gândurile își iau avânt
În inimă imi bat ecouri mute
De dorul, ce nu vrea să te uite...
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Mi-ai lăsat
Mi-ai lăsat în păr o mângâiere
Pe buze aroma vinului tău dulce
Dar și o lacrimă de dor în ochi
Ce-n poezii, în noapte... curge.
Mi-ai lăsat pe piele tatuaj
Cu degetele tale blânde
Dar și pe retină privirea ta
Ce a rupt sufletul in mine.
Mi-ai "dăruit" cuvinte ce m-au ars
Când fluturi mă purtau în visare
Când trebuia să ne cuprindă în miraj
Un vin și-o ultimă îmbratișare.
Pod din rime
Rimele-mi fac pod către tine mereu, pe
nimic sprijinite, doar pe sufletul meu...
Nu imi e frig, dar imi e frica
In fiecare zi ma pierd putin
Mă răzbun, si ii port pica
Sticlei din dulap.de vin.
Zi ce trece sunt mai rece,
Insensibila si cruda...
O racoare ce nu-mi trece..
sticla goala-mi face-n ciuda.
Nu E e frig...parca mi-i mila
E un tremurat subtil de nervi..
Ma simt ca vremea....instabila.
Tu cel ce stai la distanta
Altceva, ce mai observi?.
Extremităţi mai reci?tipice mie
Scriu si plang cu-n nod în gat
Ma răzbun pe poezie,
Ma-ntelege ea..atât!
2024-08-06