Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 31 декабря 2024
Просмотры: 192
Стихи из этой категории
Sunt singur...
Sunt singur iar în goala casă,
Iar liniștea se-ascunde sub podea,
Și noaptea pleoapa mi-o apasă,
Dar ochiul treaz privește înspre ea.
Și îmi atârn de grindă ștreangul,
Călău fiindu-mi chiar absența sa,
O ploaie rece îmi susține hangul,
Iar ușa scârțâie plângând pe cineva.
Exact ca urșii nu-mi văd umbra,
Și simt că sufletul mi-e mort demult,
Iar demonii se dau de-a tumba,
Și-n urma lor doar vaiete se-aud.
Ți-am scris scrisori cu multe pagini,
Dar mesagerii îmi pare că-s ologi,
Și trist mai caut pierdutele imagini,
Cu lungi lunete ca vechii astrologi.
Dar asta a fost dorința cea mai mare,
Ca pasul tău să-l simt în urma mea,
Cât mersul meu trăi-va sub picioare,
Și pasul tău să calce veșnic dâra sa.
Dar singur merg și urma-n spate-i goală,
Și nu mai am nici cale, nici destin,
Pășesc agonic cu pasul plin de boală,
Și nu mai știu dacă mă duc ori dacă vin.
Absența ta-mi întunecă treptat privirea,
Nici nu mai știu de-i ziuă sau e noapte,
Și pipăi zorii și amurgul să-ți simt firea,
Și simt mirosu-ți crud de mere coapte.
Nici nu mai știu de-s tânăr ori bătrân,
La câtă așteptare mi s-a scurs prin vene,
Sub ștreang un gând mă paște să amân,
Iar viața-mi plânge-n hohote sub gene.
Sunt singur iar în goala casă,
Iar liniștea se-ascunde sub podea,
Și noaptea pleoapa mi-o apasă,
Iar ochiu-mi doarme liniștit sub ea.
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Necuvinte
Ce șanse aveam să te revăd
Întâmplător, în trafic, pe stradă
A fost lăsat de Univers, cred..
Căci ochii mi-au zâmbit sa te revadă
Inima nu mi-a zâmbit la fel
Si-a amintit momentele trăite
De data asta a fost altfel
Emotii ciudate, de lacrimi însotite.
Mintea nu vrea să creadă că e imposibil
Și inima mai speră un final fericit,
Se încăpățânează să creadă că-i posibil
C-o sa revii de-un vin și-o-mbratisare de sfârșit.
Sunt multe de scris și totuşi mai nimic
Incerc ades să uit totul, să nu mă mai complic
Dar cum să renunț dacă tot ce voiam
Sa-ti privesc ochii ce-odata la mine zâmbeau.
Te las a nu știu câta oară...te las să fii
Rămâne o-ntrebare random "oare mai vii?"
Nu plec, nici nu rămân, dar simt că-s pierdută
Intr-un vis frumos, intr-o poveste nesfârșită
Căci atât cât mai există suflet, dor si versul meu
Prin tot ce simt și scriu îmi vei trăi mereu...
Rămas bun tataie
Rămas bun tataie
Să îți fie drumul luminat dragă tataie,
Căci tu numai asta ai meritat
Îți mulțumesc pentru ce ai fost
Vei fi și vei rămâne bunicul nostru minunat
La El te-a luat al nostru Dumnezeu
Te-a ascultat și te-a cruțat
Drumul ușor ți l-a creat
Mergi în pace ,în lumea ce te așteaptă
Fără dureri și fără griji
Căci noi te vom purta mereu
În inimă și-n gând pe viitor
Îți spun cu regret în suflet
Mergi cu bine tataia al meu iubit
Căci ne vom revedea cu siguranță
Și vom râde împreună ca în trecut .
Tell me sweet little lies
The leaking mind of a lover, an ambitious perpetrator, a strategic confectioner...
Tell me sweet little lies,
Fulfill my heart with deceitfulness,
Make me wish for an abstract portrait of emotions.
Take my heart as evidence,
Of the things I'm doing and I'll do,
A stolen dance of nothing to write about,
The surge of a caring person.
And you, my dearest,
A mushroom left in the dark to grow,
But as a surveyor of the black shroud, I observe...
The night lights are low, and you my dear, you cannot grow.
"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Sunt singur...
Sunt singur iar în goala casă,
Iar liniștea se-ascunde sub podea,
Și noaptea pleoapa mi-o apasă,
Dar ochiul treaz privește înspre ea.
Și îmi atârn de grindă ștreangul,
Călău fiindu-mi chiar absența sa,
O ploaie rece îmi susține hangul,
Iar ușa scârțâie plângând pe cineva.
Exact ca urșii nu-mi văd umbra,
Și simt că sufletul mi-e mort demult,
Iar demonii se dau de-a tumba,
Și-n urma lor doar vaiete se-aud.
Ți-am scris scrisori cu multe pagini,
Dar mesagerii îmi pare că-s ologi,
Și trist mai caut pierdutele imagini,
Cu lungi lunete ca vechii astrologi.
Dar asta a fost dorința cea mai mare,
Ca pasul tău să-l simt în urma mea,
Cât mersul meu trăi-va sub picioare,
Și pasul tău să calce veșnic dâra sa.
Dar singur merg și urma-n spate-i goală,
Și nu mai am nici cale, nici destin,
Pășesc agonic cu pasul plin de boală,
Și nu mai știu dacă mă duc ori dacă vin.
Absența ta-mi întunecă treptat privirea,
Nici nu mai știu de-i ziuă sau e noapte,
Și pipăi zorii și amurgul să-ți simt firea,
Și simt mirosu-ți crud de mere coapte.
Nici nu mai știu de-s tânăr ori bătrân,
La câtă așteptare mi s-a scurs prin vene,
Sub ștreang un gând mă paște să amân,
Iar viața-mi plânge-n hohote sub gene.
Sunt singur iar în goala casă,
Iar liniștea se-ascunde sub podea,
Și noaptea pleoapa mi-o apasă,
Iar ochiu-mi doarme liniștit sub ea.
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Necuvinte
Ce șanse aveam să te revăd
Întâmplător, în trafic, pe stradă
A fost lăsat de Univers, cred..
Căci ochii mi-au zâmbit sa te revadă
Inima nu mi-a zâmbit la fel
Si-a amintit momentele trăite
De data asta a fost altfel
Emotii ciudate, de lacrimi însotite.
Mintea nu vrea să creadă că e imposibil
Și inima mai speră un final fericit,
Se încăpățânează să creadă că-i posibil
C-o sa revii de-un vin și-o-mbratisare de sfârșit.
Sunt multe de scris și totuşi mai nimic
Incerc ades să uit totul, să nu mă mai complic
Dar cum să renunț dacă tot ce voiam
Sa-ti privesc ochii ce-odata la mine zâmbeau.
Te las a nu știu câta oară...te las să fii
Rămâne o-ntrebare random "oare mai vii?"
Nu plec, nici nu rămân, dar simt că-s pierdută
Intr-un vis frumos, intr-o poveste nesfârșită
Căci atât cât mai există suflet, dor si versul meu
Prin tot ce simt și scriu îmi vei trăi mereu...
Rămas bun tataie
Rămas bun tataie
Să îți fie drumul luminat dragă tataie,
Căci tu numai asta ai meritat
Îți mulțumesc pentru ce ai fost
Vei fi și vei rămâne bunicul nostru minunat
La El te-a luat al nostru Dumnezeu
Te-a ascultat și te-a cruțat
Drumul ușor ți l-a creat
Mergi în pace ,în lumea ce te așteaptă
Fără dureri și fără griji
Căci noi te vom purta mereu
În inimă și-n gând pe viitor
Îți spun cu regret în suflet
Mergi cu bine tataia al meu iubit
Căci ne vom revedea cu siguranță
Și vom râde împreună ca în trecut .
Tell me sweet little lies
The leaking mind of a lover, an ambitious perpetrator, a strategic confectioner...
Tell me sweet little lies,
Fulfill my heart with deceitfulness,
Make me wish for an abstract portrait of emotions.
Take my heart as evidence,
Of the things I'm doing and I'll do,
A stolen dance of nothing to write about,
The surge of a caring person.
And you, my dearest,
A mushroom left in the dark to grow,
But as a surveyor of the black shroud, I observe...
The night lights are low, and you my dear, you cannot grow.
"From "Volumul Floare de piatră/Stone Flower""
La o vorbă cu bunicii
Plec în spre seară la cimitir,
Să stau de vorbă
Cu scumpii ai mei bunici
Măcar un picuț.
Nu am nevoie de mai multe,
Doar să mă asculte ce doresc eu să le spun.
Lacrimile îmi curg deodată,
Când mă îndrept spre mormântul lor,
Și mi este foarte jale că nu mai sunt ei cu noi,
Când mă scufund în amintiri,
Le povestesc lor despre tot,
Cum ne jucam noi împreună
și cum ei iubeau,
Și tot rar, în visuri îmi apar ei,
Și acolo tot nu reușesc tot eu să le spun ce doresc.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Другие стихотворения автора
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
De ce Viață!?
Nu stiu de ce te scoate-n cale viața
Eu pentru tine oricum nu mai exist!
De ce tot vrea să-noade ața
Dacă povestea noastră s-a sfârșit!?
Nu vreau să te mai văd...
Eu tot încerc să uit!
M-am săturat să am prăpăd
În suflet și în gând!
De ce te scoate-n cale viața asta
Dacă n-a mai rămas nici de un zâmbet?
Dacă nu-ntorci privirea, să umpli paharul
Ce l-ai lăsat gol... fără regret!?
Nu vreau să te mai văd...
Dorul destul mă doare!
Mă obișnuisem cu tine,
Să-mi fii, doar în poezioare...
Nu știe viața asta, de mi te scoate-n cale
Că-mi ești om drag pe-acest pământ?
Nu știe cât de mult mă doare
Că ne-am pierdut... atât de crunt!?
Nu vreau să te mai văd...
Privirea ta de azi... e rană
Nimic n-a mai rămas de fel
Doar o durere... colosală!
Viața asta... nu stiu de ce te scoate-n cale
Când între noi nu mai e loc de împăcare!
Poate că... ambii i-am rămas datori
Cu un final,un vin, o-mbrățisare...cu noi...
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.
Vinul tău
Îmi era vinul tău...a inimii culoare
Ca cerul senin după câte-o ploaie,
Tot ce-n viață am avut mai pur
Azi mi-e doar dor...un dor prea dur.
Și pentru asta am fost nedemnă
M-ai frânt fără să-mi dai un semn.
Cât mi-aș dori să pot să șterg
Tot ce-a durut... înainte să pot să merg.
Azi încă îl mai caut printre ploi
Cu buzele pline de-a lui amintire.
Îl strig, să ne aducă înapoi
Măcar în vis înainte de-a zorilor ivire.
Mâine, nu stiu... poate vei reveni
În asfințitul blând, pe-o aripă de șoaptă
Si-n brațe iar te voi simți
Si iar va adia parfum de vin, cum adia odată.
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
De ce Viață!?
Nu stiu de ce te scoate-n cale viața
Eu pentru tine oricum nu mai exist!
De ce tot vrea să-noade ața
Dacă povestea noastră s-a sfârșit!?
Nu vreau să te mai văd...
Eu tot încerc să uit!
M-am săturat să am prăpăd
În suflet și în gând!
De ce te scoate-n cale viața asta
Dacă n-a mai rămas nici de un zâmbet?
Dacă nu-ntorci privirea, să umpli paharul
Ce l-ai lăsat gol... fără regret!?
Nu vreau să te mai văd...
Dorul destul mă doare!
Mă obișnuisem cu tine,
Să-mi fii, doar în poezioare...
Nu știe viața asta, de mi te scoate-n cale
Că-mi ești om drag pe-acest pământ?
Nu știe cât de mult mă doare
Că ne-am pierdut... atât de crunt!?
Nu vreau să te mai văd...
Privirea ta de azi... e rană
Nimic n-a mai rămas de fel
Doar o durere... colosală!
Viața asta... nu stiu de ce te scoate-n cale
Când între noi nu mai e loc de împăcare!
Poate că... ambii i-am rămas datori
Cu un final,un vin, o-mbrățisare...cu noi...
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
Si iar e luna plină...
E lună plină iar... am vrut să-ți dau un semn
Să o privești și tu cât este de frumoasă
Dar cred c-am început să îți iubesc tăcerea
Și-n gând mi-am spus..."mai bine lasă"...
Dar am.rugat-o, de ochii o să-ți întâlnească
O amintire cu noi, ușor să îți șoptească
Să-ți spună că te-aștept, cum nu am așteptat vreodată
Că tu ești al meu vis dintr-o poveste neuitată...
Dar cine știe...prin intuneric razele îi zărești
Și pentru o clipă o să îți amintești
Că iți vorbeam de ea cu-atâta drag
În vara când vinul tău, umplea al meu pahar...
VINURILOR TALE
Primul meu vin... Merlot!
Cu el a început tot...
Aș vrea să-i mai simt puțin
Mirosul și gustul fin..
Al doilea Sauvignon Blanc
Gustul verii într-un pahar
L-am savurat o vară întreagă
Vara când, îti eram dragă.
Barbera .. cel de-al treilea vin
Martor că-n brațe m-ai tinut!
Nu-i voi uita gustul didivin
Il plâng ades.. dulce tribut!
Ultimul ce mi l-ai dat
Cupaj....merlot cu Pinot Noir ?
Cu el dorul mi-am alinat
Când ai plecat și m-ai uitat.
Cabernet .. vinul promis
În gânduri I-am purtat,
Gustul I-am făurit în vis
Un an I-am tot așteptat..
Bordeaux...un vin simţit
Fin ca o mină de creion,
Roșul soarelui în asfințit
În versurile poeţilor.
Azi vinul de buze mi-e străin
Goale îmi sunt paharele de vin,
Il am în suflet..il scriu pe hârtie
Îmi umplu paharul cu poezie.