Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: T.A.D.
Дата публикации: 27 декабря 2024
Просмотры: 151
Стихи из этой категории
O NOAPTE ROMANTICĂ-continuare-
--Uite Cacul Mare,Steaua,Polară,Luceafărul de zi, toate își au locul precis, unde le vei găsi
când sufletul îți va cere,îmi zice Robert,întorcând-și privirea spre mine. O privire ce îmi
îmi străbate toată ființa.
--Tu de ce fugi de dragoste Ana
--Nu fug,doar aștept s-o întâlnesc,până atunci mă opresc la prietenie.Și mai este ceva:
Orice dragoște începpe frumos cu vorbe calde gesturi pline de tandrețe,atingeri de mână, flori.
Dar dragostea are și partea ei vulgară.Dacă partea frumoasă se consumă ,cu ce rămâi?
Îndiferența celui care pleacă ,care părăsește corabia,cum se zice.Cel trădat rămâne cu suferința,
el știe ce înseamnă dragostea și trădarea.Atunci ,mai puterea să-ți cauți altă dragoste?
--Îmi place cum gândești deși ești foarte tânără.De-unde știi toate astea,de unde ai învățat?
--Din lumea în care trăiesc. Sunt atâtea drame și atâta durere.Tu ai mai multă experiență de viață.
Care este părereata?
--Dragostea este de mai multe feluri și nu tote au un sfârșit dureros Atunci când dragostea e împărtășită
și gășești la persoana pe care o iubești și înțelegere,comunicare dragostea e dulce e o binecuvântare.
Te iubesc e prea putin sa scriu
Nu pot ca sa descriu iubirea
Din infinitele cuvinte ce le stiu
Nu pot gasi cuvintul mai puternic
Caci te iubesc e prea putin sa scriu.
Nu pot sa te descriu cum esti
Caci esti atit de gingasa si dulce
Nu imi ajung idei ca sa termin un gind
Caci ce nas face gindul iar la tine fuge
Nu pot sa iti descriu zimbetul
Caci e ceva ce nu exista-n infinit
Nu pot sa fiu mai bun ca sa te merit
Dar te iubesc cum nimeni inca na iubit
Nu pot sa iti descriu sarutul
Caci altceva mai dulce nui ca sa compar
Nu e nimic mai bun in lumea asta
Caci totul in viata e amar
Nu pot sa iti decriu privirea
Caci eu traiesc in ochii tai
Nu sunt ochi mai dulci in lume
Decit cei ce tu traiesti in ei
Nu pot sa iti descriu infatisarea
Caci ea ma face cel mai fericit
Nu pot sa iti descriu inima
Caci doar pe mine ma iubit
Știai...
Știai prea bine ca nu o să te pot uita
Știai și totuși ai plecat... nu ti-a păsat
Și mi-am croit singură cer din lipsa ta
Atât de mult să te întorci sufletul a sperat
Si-am tot visat că intr-o zi o să te întâlnesc
Că-n brațe mă primești, cald să mă îmbrățișezi
Cu vinul dulce dorul să mi-l sting
Să uit cum de durere am învățat să plâng.
Și-am tot sperat în timp ce încercam să uit
Privirea ta din ziua când ultima dată ne-am văzut
Tu mă certai cum ceartă un copil un urs de pluș
Eu ascultam și să te privesc nu știam cum să mă satur....
Și-am tot gândit că timpul va mai trece
Și stând un pic cu tine o să îți amintești
Că am uitat pe buzele tale dulceața și parfumul
Unui ultim vin, în doi, îmbrățișați ca în povești.
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
O NOAPTE ROMANTICĂ-continuare-
--Uite Cacul Mare,Steaua,Polară,Luceafărul de zi, toate își au locul precis, unde le vei găsi
când sufletul îți va cere,îmi zice Robert,întorcând-și privirea spre mine. O privire ce îmi
îmi străbate toată ființa.
--Tu de ce fugi de dragoste Ana
--Nu fug,doar aștept s-o întâlnesc,până atunci mă opresc la prietenie.Și mai este ceva:
Orice dragoște începpe frumos cu vorbe calde gesturi pline de tandrețe,atingeri de mână, flori.
Dar dragostea are și partea ei vulgară.Dacă partea frumoasă se consumă ,cu ce rămâi?
Îndiferența celui care pleacă ,care părăsește corabia,cum se zice.Cel trădat rămâne cu suferința,
el știe ce înseamnă dragostea și trădarea.Atunci ,mai puterea să-ți cauți altă dragoste?
--Îmi place cum gândești deși ești foarte tânără.De-unde știi toate astea,de unde ai învățat?
--Din lumea în care trăiesc. Sunt atâtea drame și atâta durere.Tu ai mai multă experiență de viață.
Care este părereata?
--Dragostea este de mai multe feluri și nu tote au un sfârșit dureros Atunci când dragostea e împărtășită
și gășești la persoana pe care o iubești și înțelegere,comunicare dragostea e dulce e o binecuvântare.
Te iubesc e prea putin sa scriu
Nu pot ca sa descriu iubirea
Din infinitele cuvinte ce le stiu
Nu pot gasi cuvintul mai puternic
Caci te iubesc e prea putin sa scriu.
Nu pot sa te descriu cum esti
Caci esti atit de gingasa si dulce
Nu imi ajung idei ca sa termin un gind
Caci ce nas face gindul iar la tine fuge
Nu pot sa iti descriu zimbetul
Caci e ceva ce nu exista-n infinit
Nu pot sa fiu mai bun ca sa te merit
Dar te iubesc cum nimeni inca na iubit
Nu pot sa iti descriu sarutul
Caci altceva mai dulce nui ca sa compar
Nu e nimic mai bun in lumea asta
Caci totul in viata e amar
Nu pot sa iti decriu privirea
Caci eu traiesc in ochii tai
Nu sunt ochi mai dulci in lume
Decit cei ce tu traiesti in ei
Nu pot sa iti descriu infatisarea
Caci ea ma face cel mai fericit
Nu pot sa iti descriu inima
Caci doar pe mine ma iubit
Știai...
Știai prea bine ca nu o să te pot uita
Știai și totuși ai plecat... nu ti-a păsat
Și mi-am croit singură cer din lipsa ta
Atât de mult să te întorci sufletul a sperat
Si-am tot visat că intr-o zi o să te întâlnesc
Că-n brațe mă primești, cald să mă îmbrățișezi
Cu vinul dulce dorul să mi-l sting
Să uit cum de durere am învățat să plâng.
Și-am tot sperat în timp ce încercam să uit
Privirea ta din ziua când ultima dată ne-am văzut
Tu mă certai cum ceartă un copil un urs de pluș
Eu ascultam și să te privesc nu știam cum să mă satur....
Și-am tot gândit că timpul va mai trece
Și stând un pic cu tine o să îți amintești
Că am uitat pe buzele tale dulceața și parfumul
Unui ultim vin, în doi, îmbrățișați ca în povești.
O altă zi
De nu-ți voi spune ale amorului cuvinte,
De voi lăsa ziua să zboare iar Precum suratele ei fac mereu,
Să nu bag clipele în seamă,
Iar timpului să nu-i mai recunosc valoarea,
Nici calendarului să-i dau vreun ban,
Să nu-mi mai pese de nimic în lumea asta rece, trecătoare
Să mă prefac precum un bolovan,
Ei bine eu aleg să fiu o ființă vie,
Să-ți spun într-una Te iubesc
Și iar și iar același infinit rostogolit,
Știind la fel de bine ca și tine,
Că doar amorul sincer
Nu vrea s-audă de sfârșit,
Aleg o altă zi,adică astăzi
Să te iubesc declarativ!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Apocalips
Și brusc s-a lăsat noaptea,
Ca-ntr-un leșin cosmogonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Fântânile au secat și ele deodată,
Iar marea își culcă valul în larg,
E mai întuneric ca niciodată,
Corăbii se frâng catarg de catarg.
Copacii buimaci freamătă întruna,
Caută un fir nesperat de lumină,
Ce bună ar fi acum măcar Luna,
Ori bruma de rouă pe rădăcină.
Șuieră agonic și vântul turbat,
Prin negre vârtejuri atacă natura,
Rugi înălțăm spre un cer cianozat,
Dar încleștată ne este și gura.
Îngerii nopții apar croncănind,
Geme pământul secționat în artere,
Soborul de preoți ca-ntr-un colind,
Vestește mântuirea venită din stele.
Încet, sucombând planeta tăcea,
Urmând un îndemn antagonic,
Pe cer doar o singură stea,
Sclipește întruna demonic.
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
Другие стихотворения автора
SUGESTII
Dragii mei cititori ,vă sugerez ,să vă imaginați câ
sunteți în fața unei cești de cafea ,într-o locație ce
vă face fericit,câ aveți alături persoane dragi și
foarte dragi,că de undeva vine o muzică care vă
vrăjește și vă pune pe gânduri trezându-vă amintiri
parcă uitate .Gustul acelei cafele va fi unic ,când la masă
se așează tocmai persoana la care visai!...
DANIEL PAR. 2
Nu toate lucrurile de care aveam nevoie le-am putut lua cu noi.Oprim pe cele necesare celelante
vor fi vândute.Așa că am mai făcut rost de ceva bani ,de care aveam mare nevoie.Casa s-a golit de ce era
mai bun și-l așteptăm pe nenea Alexandru vecinul nostru ,el avea mașină mare în care încape tot bagajul
nostru .Ne-am luat rămas bun ,de la vecini,de la colegi,de la prietenii de joacă ,de la blocul copilăriei noastre,
cu strângere de inimă .
În drum spre necunoscut ,am trecut și pe lângă cimitirul unde își doarme somnul de veci iubitul nostru
tată .Mama l-a rugat pe nenea Alexandru să oprească și ne-am dus toți la mormânt Mai ardeau încă lumănări
pe mormânt semn că mama fusese mai devreme .Mama nu mai plângea..Ne-a adunat lângă ea și a jurat în
fața crucii ,pe care chipul tatei părea să zâmbească:-Ștefane ,acești copii ai noștri sunt toată avera mea .Îți jur
că am să-i cresc așa cum se cuvine, să nu ne facă de rușine .Noi începem o nouă viață .Ne va fi foarte greu ,dar
nu greu decât despărțirea de tine.Vom veni mai rar să aprindem o lumânare,dar te luăm cu noi .Te vom purta
mereu în sufletele noastre. Ne va fi greu ,foarte greu ,fără tine ,dar trebuie să reușim .Știu că am copii buni ,nu mă
îndoiesc ,doar seamănă cu tine.Adio ,dragul nostru-.
Eram hotărât să nu plâng ,dar nu am reușit ,când toți ceilanți au izbucnit în lacrimi am plâns cu durere .Așa
ne-am luat rămas bun de la iubitul meu tată.Neam urcat în mașină și am pornit mai departe.Străzile rămâneau in
urmâ una câte una ,până am ajuns în câmp deschis .În stânga și în dreapta ,holde bogate de porumb verde și
galbenul grâului aproape copt ne însoțeau.Șoseaua ne chema la drum ,înainte.
Mă întrebam :Mai este mult pănă la căsuța noastră de la țară?.
Ajungem la un pod pe care nenea Alexandru îl trece cu grijă ,i se pare că se clatină și o ia la dreapta .
Ne îndreptăm către un sat mai mult ascuns înrr-o pădure de salcâm.Întrăm în sat ,vâd căsuțe mici,garduri căzute,,
curți năpădite de buruieni ,semn că sunt părăsite .Într-o ulicioară mai dosnică ,mama spune că am ajuns.
noi copii ,ne grăbim să coborâm .Caut cu ochii în jur să-mi dau seama care este căsuța noastră.În dreapta,
casă nouă modernă nu poate fi a noastră ,doar cea din stânga proaspăt văruită cu var alb-siniliu,învelită cu
stuf ,cu geamuri mici și gardul din plasă de sârmă .Poarta era larg deschisă și o aleie cimentuită ne dirija spre
întrare..Lăngă o cușcă mică ,un câine legat în lanț își pierduse curajul .Mama a cumpărat casa cu căine cu tot
de la vechiul propietar.
Era început de vară .Grădina și curtea fuseseră îngrijite .Florile străjuiau întreaga alee: stânjineii ,liliac,crini,
iasomie ,bujori și mulră verdeață ...În spatele casei ,loc penrtu animale și păsări .Casa ,grădina.curtea și cușca cu
cățel mi-au plăcut de la început .Era și loc de joacă destul .În timp ce lucrurile erau așezate la locul lor ,pentru că
nu eram de mare ajutor ,am făcut cunoștință cu câțiva copii curioși ce ne priveau cu interes .Erau mai mari decât
mine și au început să-mi arate tot ce este de văzut în mahala .În vârful unui stâlp de curent electric își avea cuib o
pereche de berze ,care tocmai își reparau cuibul .Puțin mai jos ,copii mi-au arătat lunca Prutului unde ei merg la
scăldat ,precum Nică a lui Creangă în apa Ozanei .Îmi spuneau că ei știu multe jocuri frumoase pentru vacanță.
.
PAȘI MĂRUNȚI
O bătrânică ,firavă și mică
Î-și numără pașii în cale
Poate fi orcărui bunică,
E frumoasă și blândă
Fulgi de zăpadă îi croiesc
Diademă,în părul albit de povară.
Pașii o duc undeva
Cine știe cărui gând
Îi adresează un zâmbet.
E senină și tăcută
Pare a fi fericită.1...
Domnul e cu noi !
De câte ori durerea se răzbună ,
Și dările -s mari ,fără de măsură ,
Când în guvern ,minciuna -i suverană
Și sărăcia doare ca o rană ,
Oricâte forțe o să aveți cu voi ,
Un Dumnezeu e în ceruri ,
Și dânsul e cu noi !...
SUGESTII
Dragii mei cititori ,vă sugerez ,să vă imaginați câ
sunteți în fața unei cești de cafea ,într-o locație ce
vă face fericit,câ aveți alături persoane dragi și
foarte dragi,că de undeva vine o muzică care vă
vrăjește și vă pune pe gânduri trezându-vă amintiri
parcă uitate .Gustul acelei cafele va fi unic ,când la masă
se așează tocmai persoana la care visai!...
DANIEL PAR. 2
Nu toate lucrurile de care aveam nevoie le-am putut lua cu noi.Oprim pe cele necesare celelante
vor fi vândute.Așa că am mai făcut rost de ceva bani ,de care aveam mare nevoie.Casa s-a golit de ce era
mai bun și-l așteptăm pe nenea Alexandru vecinul nostru ,el avea mașină mare în care încape tot bagajul
nostru .Ne-am luat rămas bun ,de la vecini,de la colegi,de la prietenii de joacă ,de la blocul copilăriei noastre,
cu strângere de inimă .
În drum spre necunoscut ,am trecut și pe lângă cimitirul unde își doarme somnul de veci iubitul nostru
tată .Mama l-a rugat pe nenea Alexandru să oprească și ne-am dus toți la mormânt Mai ardeau încă lumănări
pe mormânt semn că mama fusese mai devreme .Mama nu mai plângea..Ne-a adunat lângă ea și a jurat în
fața crucii ,pe care chipul tatei părea să zâmbească:-Ștefane ,acești copii ai noștri sunt toată avera mea .Îți jur
că am să-i cresc așa cum se cuvine, să nu ne facă de rușine .Noi începem o nouă viață .Ne va fi foarte greu ,dar
nu greu decât despărțirea de tine.Vom veni mai rar să aprindem o lumânare,dar te luăm cu noi .Te vom purta
mereu în sufletele noastre. Ne va fi greu ,foarte greu ,fără tine ,dar trebuie să reușim .Știu că am copii buni ,nu mă
îndoiesc ,doar seamănă cu tine.Adio ,dragul nostru-.
Eram hotărât să nu plâng ,dar nu am reușit ,când toți ceilanți au izbucnit în lacrimi am plâns cu durere .Așa
ne-am luat rămas bun de la iubitul meu tată.Neam urcat în mașină și am pornit mai departe.Străzile rămâneau in
urmâ una câte una ,până am ajuns în câmp deschis .În stânga și în dreapta ,holde bogate de porumb verde și
galbenul grâului aproape copt ne însoțeau.Șoseaua ne chema la drum ,înainte.
Mă întrebam :Mai este mult pănă la căsuța noastră de la țară?.
Ajungem la un pod pe care nenea Alexandru îl trece cu grijă ,i se pare că se clatină și o ia la dreapta .
Ne îndreptăm către un sat mai mult ascuns înrr-o pădure de salcâm.Întrăm în sat ,vâd căsuțe mici,garduri căzute,,
curți năpădite de buruieni ,semn că sunt părăsite .Într-o ulicioară mai dosnică ,mama spune că am ajuns.
noi copii ,ne grăbim să coborâm .Caut cu ochii în jur să-mi dau seama care este căsuța noastră.În dreapta,
casă nouă modernă nu poate fi a noastră ,doar cea din stânga proaspăt văruită cu var alb-siniliu,învelită cu
stuf ,cu geamuri mici și gardul din plasă de sârmă .Poarta era larg deschisă și o aleie cimentuită ne dirija spre
întrare..Lăngă o cușcă mică ,un câine legat în lanț își pierduse curajul .Mama a cumpărat casa cu căine cu tot
de la vechiul propietar.
Era început de vară .Grădina și curtea fuseseră îngrijite .Florile străjuiau întreaga alee: stânjineii ,liliac,crini,
iasomie ,bujori și mulră verdeață ...În spatele casei ,loc penrtu animale și păsări .Casa ,grădina.curtea și cușca cu
cățel mi-au plăcut de la început .Era și loc de joacă destul .În timp ce lucrurile erau așezate la locul lor ,pentru că
nu eram de mare ajutor ,am făcut cunoștință cu câțiva copii curioși ce ne priveau cu interes .Erau mai mari decât
mine și au început să-mi arate tot ce este de văzut în mahala .În vârful unui stâlp de curent electric își avea cuib o
pereche de berze ,care tocmai își reparau cuibul .Puțin mai jos ,copii mi-au arătat lunca Prutului unde ei merg la
scăldat ,precum Nică a lui Creangă în apa Ozanei .Îmi spuneau că ei știu multe jocuri frumoase pentru vacanță.
.
PAȘI MĂRUNȚI
O bătrânică ,firavă și mică
Î-și numără pașii în cale
Poate fi orcărui bunică,
E frumoasă și blândă
Fulgi de zăpadă îi croiesc
Diademă,în părul albit de povară.
Pașii o duc undeva
Cine știe cărui gând
Îi adresează un zâmbet.
E senină și tăcută
Pare a fi fericită.1...
Domnul e cu noi !
De câte ori durerea se răzbună ,
Și dările -s mari ,fără de măsură ,
Când în guvern ,minciuna -i suverană
Și sărăcia doare ca o rană ,
Oricâte forțe o să aveți cu voi ,
Un Dumnezeu e în ceruri ,
Și dânsul e cu noi !...