Автор Gabriel Trofin
Итого
967 публикацииСлучайные публикации :)
Să fie pace!!!!!!
Azi, când lumea este divizată în bucățele, de ură și interese,
a mai rămas câteva zale a unui lanț, ce nu vrea să fie rupt:
FAMILIA, copii, părinții, bunicii.
Tuturor copiilor: să trăiți în pace, să nu cunoașteți ororile
războiului !!!!!!!
Căutări
ne purtăm pașii umezi prin ziua aceasta grunjoasă
tăcuți precum liniștea dintre un fulger și-un tunet
călcăm pe cristale de gheață cât oul de pichere
încovoiați de gânduri
umezeala ni se insinuează frivol pe sub gulere
ne zgribulim înfiorați în inimi
printr-un spațiu fluid și vâscos ca mâzga
pereții de abur curg în șiroaie pe stâlpii de înaltă tensiune
în jurul nostru se-aud țipetele păsărilor dimineții
căzând precum stropii de ploaie
avem sentimentul că devenim două personaje biazre
într-o pânză a lui Picasso neterminată
niște triunghiuri colțuroase de carne
cu ipotenuzele infipte în nori
ne târâm pati***cenzure***r cu ziua în spate
spre o noapte în chinurile nașterii
pe toate ușile găsim doar lacăte ruginite
parcă încontra nevoii noastre de dragoste
care ne alungase din casă…
Toast funebru
Șarmant, cu ochii blânzi, căprui
Părul negru... puțin ondulat
C-un vin m-a invitat in viața lui
Bărbat frumos...foarte galant!
Era un Martie rece, vântos
Cu cerul mai mult noros,
O lună ce rămâne să-mi amintească
De-a sa creație dumnezeiasca...
El m-a dorit, m-a vrut și m-a avut,
O vară l-am tot așteptat cu dor
Ii eram dragă...cum as fi știut,
Că-n toamnă, ne-om pierde ușor...
Și ne-am pierdut in miez de toamnă,
Când copacii isi dezgolesc a lor ram
Când vinul ii fierbea în butoaie
Si soarele-ncălzea din ce în ce mai rar...
L-am petrecut cu ai mei căprui
C-un suflet plin de-amărăciune
Pe cel ce mi-a dăruit din pasiunea lui
Cu riscul de-ai duce dorul pe vecie...
Ochi-mi frumoși azi mi-s orbiți
Uscați și tulburi de-un dor divin
Reci...și-s mai mereu împietriți
Când privesc că-i gol, paharul de vin.
Nu pot să uit, de-aș vrea n-aș putea,
Lipsa lui insistă la vin mortuar
Cu promisiuni uitate îmbăt durerea
Țin toast funebru cu poezie-n pahar.
Zar
Un om mergea.
Mergea mergea,
și vede-n depărtare barul,
și curând dă cu zarul.
-Bă! Adă aci o sticlă Ursus.
-Imediat!
Se uită la unu de lângă el.
-Bă ai 20 de lei în plus?
-Da să mi dai înapoi.
Că doar Iisus a înviat.
-Ho! potoleștete nițel.
Că ți dau eu înapoi!
-Uite-ți sticla aci!
Te ajut să desfaci?
-Nu. Mersi!
-10 lei!
-Uite-i!
-Mersi.
Se uită la omul din fața lui.
-BĂ! Am învățat cum e treaba unghiului!
-Ești bine?
-200 lei! Șase dau!
-Ești sigur?
El dă cu zarul,
crezând că știe cum să arunce.
Și zarul se-nvârte,
și pică trei.
-Văleu! Uite specialistul!
Trage aer în piept și dintr-o dată zice.
-Trebe să plec acasă ca mi rău!
-Nu pleci nicaieri. Hai. 220!
Eu și celălalt!
-Hai amu! Te rog io că mi rău.
-Lasă lasă!
-Băăă!!
Se-ntoarce seara târziu și vede pe ușă o foaie.
„Chiar și de-aș merge-n ploaie,
caut unu care nu dă bani pe gunoaie”
Și stă omul și plânge.
Și-și dă seama ce-a greșit!
O NOAPTE ROMANTICĂ
Continuare
Spre seară,l-am găsit pe Robert în parcare,lângă mașina lui, un Opel de culoare cărămizie.
De cum am urcat,am observat pe bancă o sacosă. Curioasă, am descoperit în ea o sticlă de
vin și niște nuci,uitate de cineva.Aproape se ănsera când am plecat la drum.Traseul nostru
era prin partea deluroasă a Moldovei.Eram încântată să călătorim noaptea, nu mai făcusem
asta niciodată.Ne am urcat în mașină și ne-am făcut comozi..Se scufundase în asfințit.
O boare răcoroasă ne scălda fața și ne învăluia părul.Mă odihneam în gândurile mele.Din când în
când ,priveam spre Robert.Ceva din atitudinea lui mă mira.Părea și el prins de gânduri,dar simțind
privirea mea , mă surprprinde cu mirarea din ochi și îmi zâmbește nevinovat.
Eram la vârsra când îmi puteam permite orice,să fiu zvăpăiată,spontană, cu tendințe de alint.
Îmi plăcea să vorbesc . Vorbele mele curgeau limpede,fluide,învolburate ca apa unui izvor de munte.
Deodată începem o conversație doar din priviri.Privirea lui Robert era profundă,greu de descifrat.
Cred însă că el m-a citit,fiindcă mă lăsam descifrată ca o carte deschisă.
Simțeam o detașare și o stare de bine în compania lui
Despre tine
Încet...ușor ușor
Mă apropii iar de tine
Ca frunza-n vînt, iubirea mea
Zboară iar la tine.
Și mă strecor sub haina ta
Simținduți pielea caldă
Căldura și iubirea ta
În mine o să ardă.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Gustul durerii
un-pahar-de-poezie
3 ноября
Multumesc❤️
Pentru fericire tastati unu
A.N.
3 ноября
tasta doi va rog
Ultima discuție
Laura Maria
1 ноября
Atâta neputință și adevăr adunate la un loc... E nevoie de mult curaj să așezi o asemenea rană pe hârtie fără ocolișuri. Felicitări pentru vulnerabili...
Gustul durerii
Deea
31 октября
superb poem :*
Gustul durerii
Monica P
31 октября
Frumos,melancolic,adânc... Felicitări!!!:)
Yin-Yang
anca_nistor
25 октября
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 октября
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 октября
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 октября
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 октября
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!