Stări oscilante
Stările îmi oscilează fără control
În inimă tot mai des simt palpitații
Pendulez între gânduri contradictorii
E o luptă tăcută fără de soluții, fără explicații.
Nu știu...să mă opresc...să mai continui
S-ascund în continuare totul... să mă eliberez
Sufletu-mi cere răspunsuri fără încetare
Rațiunea îmi dictează să nu mai visez.
Noaptea mi-e plină de amintiri cu tine
În minte am un viitor de realizat,
Dar totuși e ceva ce pe loc mă ține
Un dor, de dor de tine... e atât de ciudat.
Realitatea zilnic îmi demonstrează
Că tot ce n-a fost, in fond, n-ai vrut să fie
Ai fost doar un actor mult prea adorat
Ce grăbit a plecat, lăsând cortina tăcerii peste mine...
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 29 martie
Vizualizări: 228
Poezii din aceiaşi categorie
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
De ce sunt amenințat când vreau doar să trăiesc?
De ce sunt amenințat când vreau doar să trăiesc,
Sub cerul acesta ce-mi pare ceresc?
Nu cer decât aer, lumină și pace,
Dar lumea mă strânge, mă împinge, mă face.
Un glas nevăzut, mereu ascuțit,
Îmi șoptește că drumul mi-e greșit,
Că nu am dreptate, că nu merit loc,
Că viața mea e un fum, un joc.
Dar eu vreau doar soare, vreau ploaia să cadă,
Să-mi spele durerea, să-mi crească o nadă.
Vreau să simt iarba sub pașii mei goi,
Să nu fiu doar țintă pentru alte război.
De ce trebuie glasul meu să fie frânt,
Când doar să iubesc încerc pe pământ?
De ce ochii lor mă privesc ca pe-un zid
Și nu văd în mine un suflet timid?
Am greșit că exist? Că sunt firul de vânt?
Că-mi port pe umeri un vis înfrânt?
Că strig la stele să-mi dea alinare
Într-o lume ce-și face din ură hotare?
Eu vreau să trăiesc, nu cer mai mult,
Să-mi fie zâmbetul un cânt nesculpt,
Dar sabia lumii mă taie mereu,
De parcă iubirea-i un păcat prea greu.
Aș vrea să răspund, dar glasul mi-e mut,
Cuvintele mor sub cerul tăcut.
Dar știu că-n mine e un foc ce mocnește,
Și el e dreptatea ce nu se oprește.
Lipsa jumătății
E frig și sunt singur.
Destinul mi-e sigur.
Casa e goală,
Iar încet, încet, voi da în boală.
Scaunul e acum trist,
Iar pianul e acum închis.
Asta e, singurătatea,
După ce ți-a plecat jumătatea.
Când nu mai ai pe nimeni,
Să îți fie lângă tine.
Un nimeni tu vei fi
Până în ziua în care vei muri.
A pierit amorul
Și uite cum s-a dus încet
Amorul nostru fraged
Lângă-un codru, în secret
Spun "adio!", și-apoi șed.
Lebedele albe lin plutesc
În oglinda lacului albastru
Eu încerc să-mi întâlnesc
Sufletul odată astru.
Dar lebedele au devenit negre,
Lacul e acum ghețar,
Parcă am avut așa trăire...
Ah! încet tresar.
Iubirea noastră era pură
Ca un izvor cristalin
Însă acum eu stau singură
Și mă descompun în chin.
Amintiri dulci, acum un suspin
Căci nu mai vrei să mi te arăți,
Să-mi mângâi obrazul fin
Of! Mi-ai rupt inima-n bucăți.
Încă sper, și sper, și sper...
O lumină să mă trezească
Să-ți văd corpul alb în aer
El de răni să mă golească.
Dar din nou e doar un vis
Frumos din cale-afară
A fost chiar un paradis
Păcat că a trebuit să piară.
NIMIC
Nici nu mai știu ce vreau și... nu mai știu să vreau...
Nici cale n-am de mână să te iau...
Nici soare și nici gânduri și nici ploi,
Nici lacrimi răzlețite-acum pe foi...
Nimic din tot și ... totul din nimic...
Doar frunze vechi dintr-un potir mistic,
Și-un drum pustiu prin arzător cuptor...
Atât!... și un fior de dor...
Spală ploaie!
Spală ploaie tot ce mă mai doare
Spală-mi rănile nevindecate
Și cheamă să-ți fie ajutoare
Furtuna, vântul și nopțile întunecate!
Prindeți-mă în a voastră vâltoare
Tot ce doare să uite al meu nume
Faceți cu mine calamitate naturală
Să scap de neputința ce zace în mine.
Spală ploaie de primăvară timpurie
Amintirea ce mi-a rămas doar mie
Șterge urma celui ce mi-a zâmbit
Și-n final a uitat .... că exist!...
Rondelul stelelor ce ard
E vremea stelelor ce ard,
Ard pe cer și se sting în mine-
Și au fost de viață, atât de pline,
Azi se sting așa ușor.
Și mă lasă să mor.
Jalea asta-i în orișicine.
E vremea stelelor ce ard-
Ard pe cer și se sting în mine,
Pe sub nopțile de-ntunecime,
Dispar fluturii frumoși,
Și marea zi care vine
Nu așteaptă noaptea deloc...-
E vremea stelelor ce ard.
Poezie fixă rondel
Compusă pe 04.03.2025
Autor Alina Zamurca
De ce sunt amenințat când vreau doar să trăiesc?
De ce sunt amenințat când vreau doar să trăiesc,
Sub cerul acesta ce-mi pare ceresc?
Nu cer decât aer, lumină și pace,
Dar lumea mă strânge, mă împinge, mă face.
Un glas nevăzut, mereu ascuțit,
Îmi șoptește că drumul mi-e greșit,
Că nu am dreptate, că nu merit loc,
Că viața mea e un fum, un joc.
Dar eu vreau doar soare, vreau ploaia să cadă,
Să-mi spele durerea, să-mi crească o nadă.
Vreau să simt iarba sub pașii mei goi,
Să nu fiu doar țintă pentru alte război.
De ce trebuie glasul meu să fie frânt,
Când doar să iubesc încerc pe pământ?
De ce ochii lor mă privesc ca pe-un zid
Și nu văd în mine un suflet timid?
Am greșit că exist? Că sunt firul de vânt?
Că-mi port pe umeri un vis înfrânt?
Că strig la stele să-mi dea alinare
Într-o lume ce-și face din ură hotare?
Eu vreau să trăiesc, nu cer mai mult,
Să-mi fie zâmbetul un cânt nesculpt,
Dar sabia lumii mă taie mereu,
De parcă iubirea-i un păcat prea greu.
Aș vrea să răspund, dar glasul mi-e mut,
Cuvintele mor sub cerul tăcut.
Dar știu că-n mine e un foc ce mocnește,
Și el e dreptatea ce nu se oprește.
Lipsa jumătății
E frig și sunt singur.
Destinul mi-e sigur.
Casa e goală,
Iar încet, încet, voi da în boală.
Scaunul e acum trist,
Iar pianul e acum închis.
Asta e, singurătatea,
După ce ți-a plecat jumătatea.
Când nu mai ai pe nimeni,
Să îți fie lângă tine.
Un nimeni tu vei fi
Până în ziua în care vei muri.
A pierit amorul
Și uite cum s-a dus încet
Amorul nostru fraged
Lângă-un codru, în secret
Spun "adio!", și-apoi șed.
Lebedele albe lin plutesc
În oglinda lacului albastru
Eu încerc să-mi întâlnesc
Sufletul odată astru.
Dar lebedele au devenit negre,
Lacul e acum ghețar,
Parcă am avut așa trăire...
Ah! încet tresar.
Iubirea noastră era pură
Ca un izvor cristalin
Însă acum eu stau singură
Și mă descompun în chin.
Amintiri dulci, acum un suspin
Căci nu mai vrei să mi te arăți,
Să-mi mângâi obrazul fin
Of! Mi-ai rupt inima-n bucăți.
Încă sper, și sper, și sper...
O lumină să mă trezească
Să-ți văd corpul alb în aer
El de răni să mă golească.
Dar din nou e doar un vis
Frumos din cale-afară
A fost chiar un paradis
Păcat că a trebuit să piară.
NIMIC
Nici nu mai știu ce vreau și... nu mai știu să vreau...
Nici cale n-am de mână să te iau...
Nici soare și nici gânduri și nici ploi,
Nici lacrimi răzlețite-acum pe foi...
Nimic din tot și ... totul din nimic...
Doar frunze vechi dintr-un potir mistic,
Și-un drum pustiu prin arzător cuptor...
Atât!... și un fior de dor...
Alte poezii ale autorului
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Ți-am scris... emoții
Ți-am vorbit cu dor în suflet, strălucitor,
Mânată de-al dragostei fior
Încercam să-ți arăt ce port in inima mea
Azi il mai scriu... de mână cu umbra ta...
Ți-am scris plângând și nu să mă plâng
Nu căutam milă și nici slabă să mă arăt
Încercam să-ți explic ce port în gând
Dar cuvintele n-au mai ajuns și lacrimi s-au frânt.
Tot ce nu ți-am zis... e în tot ce am scris
Gânduri, dorințe, vise, iluzii și deziluzii,
Dragoste, durere, disperare, resemnare...
Am scris in taina nopții... ale sufletului adânci emoții.
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
Despărțire
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat că in zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul în mine de-un roșu sangvin
Atât de mult, pentru mine ..contezi.
Și....
Și uneori în nopți târzii am gânduri negândite
Ce-mi izvorăsc din amintiri pierdute, netraite .
Mai am gânduri secrete ce ie păstrez in taină
Le port cu-atata grijă..n-aș vrea să îmi dispară.
Şi am in gând cuvinte ce nu le-am zis sau scris
Rămân întipărite-n taïna sfântă a nopților de vis,
Și am trăiri si sentimente ce mi se plimba hai-hui
Dar sunt toate ale mele și nu-s de spus oricui.
Si-mi iese-n noaptea neagră timid cate-o amintire
Ce-mi sta pitita-n coltul din sertarul cu iubire.
Si-ncep a-mi curge lacrimi ce tot de luni le strâng
Din neputinta sufletului când îmi apari în gând.
Și mă încearcă un dor ce-I port de când te știu
Din nopțile când ne vorbeam de toate până târziu,
Și mi se naste-n suflet o umbra de speranță
Că intr-o zi vei reveni să te mai strâng in brate .
Asta mi-s eu cred în destin..îin probabilitate
Și tot ce am trăit nu am cum să ignor.
Căci mi-esti aproape chiar de îmi ești departe
Și cred, că totuși, noi nu ne-am întâÏnit întâmplător.
Trecut, prezent și viitor
Prezentul azi, mi-e o luptă pentru supraviețuire
Când trecutul vrea doar să mă bântuie
Totul pare o lume gri....trecătoare
Dar țin fruntea sus... vreau să vindec tot ce mai doare!
Să fiu din nou cum eram, o pată de culoare, de viață
Să-mi dau și mie, nu doar celor din jur, zâmbete pe față
În toată lumea de azi, ce se vrea tot mai tristă
Vreau să fiu cea care speră, că iertarea și iubirea există!
Să uit de lacrimile amare strânse în batistă
Așteptând zadarnic de la tine un "iartă-mă!"...un semn,
C-o să-ntelegi într-o zi că te respiră un suflet
Ce cu tăcerea, l-ai făcut de respect, să fie nedemn.
Să șterg vreo urmă de regret și orice tristă amintire, de la tine,
Să pot privi din nou cu soare, în viitor
Să înec în zâmbete durerea despărțirii
În lumea asta tristă, gri..să trăiesc din nou, o viață în culori!
Și de va fi trecutul să-ncerce să m-apese
Cu-al despărțirii noastre peisaj decolorat
Am să-i interzic sufletului să îi mai pese
Nimic nu are să se schimbe și tot ce a putut, deja... a dat!
Ți-am scris... emoții
Ți-am vorbit cu dor în suflet, strălucitor,
Mânată de-al dragostei fior
Încercam să-ți arăt ce port in inima mea
Azi il mai scriu... de mână cu umbra ta...
Ți-am scris plângând și nu să mă plâng
Nu căutam milă și nici slabă să mă arăt
Încercam să-ți explic ce port în gând
Dar cuvintele n-au mai ajuns și lacrimi s-au frânt.
Tot ce nu ți-am zis... e în tot ce am scris
Gânduri, dorințe, vise, iluzii și deziluzii,
Dragoste, durere, disperare, resemnare...
Am scris in taina nopții... ale sufletului adânci emoții.