Lacrimă de gheață...
Lasă-mă să mor în lumea mea
Sufletul meu să devin-o stea
Stea căzătoare
Vreau să rămân fără suflare
La-mea suferință n-am alinare
La capul meu s-ardă o lumânare
Am eșuat complet l-această încercare
Sătul de suferință și lacrimi amare
Pășesc ușor pe a iadului cărare
Sufletul să-mi ardă precum o cometă
Cuprins de focul iubirii ce n-o regretă
Urechile mele s-audă
Pentru ultima dată vocea ei plăpândă
Cum plânge și suspină
Crezând că destinu-i de vină
Ochii mei nu o să vadă
Cum din ochii ei o lacrimă o să cadă
O lacrimă de gheață
Pentru c-am plecat din această viață
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: Djl6m6dnn1r
Data postării: 18 iunie 2024
Adăugat la favorite: 2
Comentarii: 2
Vizualizări: 700
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
N-am înțeles
N-am înțeles de ce-ai plecat tăcut,
Nici unde s-a pierdut iubirea noastră,
Doar lacrimi reci pe obraji au crescut,
Ca ploaia grea pe-o inimă albastră.
Dar încă sper, chiar dacă totul doare,
Că poate cândva, în alt destin,
Vom regăsi iubirea trecătoare,
Și n-o vom mai lăsa să cadă-n chin.
Parul meu buclat
îți place parul meu buclat
îl adori, asa ai soptit
ultima oara cand te am privit
ultima oara cand te am avut
ultima oara cand te am simtit
într un colt din camera, pe podea
stau si ma întreb oare
a cui a fost vina
a mea ca ti am crezut in vorbe
a ta ca mi ai dat aparente false
Îmi este greu sa plec, încă caut alinare si știu
ca în brațe la tine nimic nu doare
doar ca brațele tale nu le mai simt,
este o distanta intre noi si ma întreb..
Ce te ține pe loc.. oare eu am gresit?
Deprimat.
Seara deprimat mă uit la stele
Le privesc și mă gândesc la tine,
De ce nu ești în brațele mele
De ce nu ești lângă mine....
Regret că nu mai ești a mea,
Dar eu încă sunt la tău,
De pe cer s-a furat o stea,
Lipsa ei îmi face rău......
Defapt... nimic nu s-a furat
Eu sunt cel care am pierdut-o,
Merit să fiu deprimat,
Eu sunt cel care am rănit-o.....
Visul-Curaj
Visul - Curaj(impacarea cu sine)
Am alunecat spre mare
Si ma las dus de mister
Stiu ca doar acolo voi gasi
Linistea - sa pot muri..
Pe nisispul cald si moale
Pasii mei vorbesc timid..
Era singura ocazie sa mai fiu candva lucid
O durere apasatoare
M-a adus la orizont
Dar aici eu m-am trezit..
Totul parea diferit
Acea liniste macabra
M-a facut sa fiu invins
Un curaj in antiteza
Care s-a impregnat in vis
Te-am vazut in departare
Cum sclipeai..m-ai observat
Iti cerusem ajutorul
Dar tu nu, nu mi l-ai dat
Visul meu intunecat
Ce m-a dus spre alta "lume"
M-a facut sa tac..doar urme
E o poezie pe care am scris-o azi: tema(acceptarea)
Rădăcini de Dopamină
Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată
În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată
Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată
Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată
Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi
Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul
Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine
Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine
Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de
abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
N-am înțeles
N-am înțeles de ce-ai plecat tăcut,
Nici unde s-a pierdut iubirea noastră,
Doar lacrimi reci pe obraji au crescut,
Ca ploaia grea pe-o inimă albastră.
Dar încă sper, chiar dacă totul doare,
Că poate cândva, în alt destin,
Vom regăsi iubirea trecătoare,
Și n-o vom mai lăsa să cadă-n chin.
Parul meu buclat
îți place parul meu buclat
îl adori, asa ai soptit
ultima oara cand te am privit
ultima oara cand te am avut
ultima oara cand te am simtit
într un colt din camera, pe podea
stau si ma întreb oare
a cui a fost vina
a mea ca ti am crezut in vorbe
a ta ca mi ai dat aparente false
Îmi este greu sa plec, încă caut alinare si știu
ca în brațe la tine nimic nu doare
doar ca brațele tale nu le mai simt,
este o distanta intre noi si ma întreb..
Ce te ține pe loc.. oare eu am gresit?
Deprimat.
Seara deprimat mă uit la stele
Le privesc și mă gândesc la tine,
De ce nu ești în brațele mele
De ce nu ești lângă mine....
Regret că nu mai ești a mea,
Dar eu încă sunt la tău,
De pe cer s-a furat o stea,
Lipsa ei îmi face rău......
Defapt... nimic nu s-a furat
Eu sunt cel care am pierdut-o,
Merit să fiu deprimat,
Eu sunt cel care am rănit-o.....
Visul-Curaj
Visul - Curaj(impacarea cu sine)
Am alunecat spre mare
Si ma las dus de mister
Stiu ca doar acolo voi gasi
Linistea - sa pot muri..
Pe nisispul cald si moale
Pasii mei vorbesc timid..
Era singura ocazie sa mai fiu candva lucid
O durere apasatoare
M-a adus la orizont
Dar aici eu m-am trezit..
Totul parea diferit
Acea liniste macabra
M-a facut sa fiu invins
Un curaj in antiteza
Care s-a impregnat in vis
Te-am vazut in departare
Cum sclipeai..m-ai observat
Iti cerusem ajutorul
Dar tu nu, nu mi l-ai dat
Visul meu intunecat
Ce m-a dus spre alta "lume"
M-a facut sa tac..doar urme
E o poezie pe care am scris-o azi: tema(acceptarea)
Rădăcini de Dopamină
Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată
În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată
Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată
Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată
Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi
Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul
Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine
Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine
Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de
abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...
Iluzie
Ma desprind temătoare de el
Visele se destramă din nou
Pașii se-ndeparteaza ușor
Vocea nu-i decât un ecou.
Uneori pare-atât de real
Uneori nu-i decât fantezie
Ochii îl vad ideal
O speranță în suflet învie.
Ma învârte ca-ntrun carusel
Printre mii de vise spulberate
Zbor sus,ajungând pana la cer
Ma prăbușesc în realitate.
Fără s-apuc sa știu ce am pierdut
N-am timp sa lupt ca să păstrez
Pana și umbra rece a dispărut,
Dezamăgirea aievea era.
Alte poezii ale autorului
Gânduri incomplete.
Gânduri încomplete
Scrise pe aceeași foaie,
Sentimente defecte
Redresate doar de ploaie,
Redresate de ploaia din suflet
De regrete și amăgiri,
Ce mă fac să scot un ultim urlet
Pentru ale mele toate trăiri.....
Complicat la suprafață
La fel de complex pe interior,
Complicată a fost a mea viață
Dar este foarte simplu să mor......
Gânduri incomplete
Legate de noi doi,
Gânduri incomplete
Uitate pe aceleași foi......
Gânduri incomplete,
Completate doar de tine,
Gâdurile-mi sunt regrete,
Fericirea-mi este o amintire.....
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
Capcană
Aud strigăte în șoapte,
Văd suflete nevinovate
Care luptă pentru dreptate
Mereu la un pas de moarte....
Multe nu mai au răbdare,
Puține-și mai cer iertare,
Toate mor de la "trădare"
Toate se scufundă-n mare....
Marea-i agitată cu valuri la suprafață
Dar o să vezi că și sub ele există viață
Ține-ți minte "sub apă nu există ceață"
Fă-ți curaj să te scufunzi în mare,
Deschide ochii și vezi de ce te doare
Uită-te bine și caută o rezolvare
Nu lăsa să te pierzi în disperare.....
"Mare" îmi este gândul
Pământ mi-a fi mormântul
"Disperare" este cuvântul
Ce-mi sapă mormântul
Am căzut în capcana gândului
Și nu cred că mai am scăpare
Am căzut în capcana gândului
Și mă pierd în disperare......
Gânduri incomplete.
Gânduri încomplete
Scrise pe aceeași foaie,
Sentimente defecte
Redresate doar de ploaie,
Redresate de ploaia din suflet
De regrete și amăgiri,
Ce mă fac să scot un ultim urlet
Pentru ale mele toate trăiri.....
Complicat la suprafață
La fel de complex pe interior,
Complicată a fost a mea viață
Dar este foarte simplu să mor......
Gânduri incomplete
Legate de noi doi,
Gânduri incomplete
Uitate pe aceleași foi......
Gânduri incomplete,
Completate doar de tine,
Gâdurile-mi sunt regrete,
Fericirea-mi este o amintire.....
Așa a fost să fie.
Parcă și timpul stă în loc de când te-am pierdut
Sau poate că eu unul niciodată nu te-am avut
Poate că așa ne-a fost scris de la bun început
S-o luăm amândoi separați un drum necunoscut
Să ne separăm chiar dacă n-am fost niciodată împreună
Să nu putem să ne ținem niciodată unul pe altul de mână
Privirile noastre inocente să nu se întâlnească niciodată
Din iubirea noastră a ajuns ca ură și regrete să se nască
Ingerul meu
Mi-ai fost precum un înger păzitor
Când eram cu tine uitam de durere
Dar acum simt că mor de-al tău dor
Ți-ai luat zborul fără să-ți iei la revedere
Mi-a fost bine lângă tine, fără tine-mi este rău
Dacă nu te-ntorci la mine, voi fi eu îngerul tău.
Până atunci nu pot decât s-aștept
Nu pot decât ca-n amintiri să te privesc,
Asta poate că pare puțin nedrept
Dar n-am ce face, trebuie s-accept.
Nu pot decât să sper c-ai să te-ntorci la noi.
Dar nu știu dacă mai putem fi amândoi
Ști că la mine-n suflet am doar ploi
Nu vreau să-ți murdărești aripile cu noroi.
Te caut dar mi-e teamă c-am să te găsesc
Te doresc, dar n-am dreptul să te privesc,
Mereu greșesc, deci n-am dreptul să te iubesc
Spune-mi ceva nu mă lăsa să-nebunesc
Va încerca....
Poate n-a știut să te iubească,
N-a fost suficient să te dorească,
Poate că este prost,
Ai vărsat lacrimi fără rost
Din pricina unui prost,
Dar el așa iubește,
Fără tine înebunește,
Iartă-l te rog că greșește.....
Este prost,
Nu crede că se poate schimba,
Chiar dacă poate-i fără rost,
Îți promite că va încerca🥺🥺
Întrebări pentru inimă
Inimă... te rog nu lăsa iubirea să te distrugă
De ce trebuie să fi tu bună într-o lume atât de crudă?
De ce îți pasă ție de cea ce la nimeni nu îi pasă?
De ce când rămâi fără iubire parcă rămâi și fără viață?
De ce îți place atât de mult să te îndrăgostești
Când ști că niciodată nu primești cea ce-ți dorești....
De ce încă continuui să speri că totul va fi bine
Când ști că nimanui nu-i pasă de tine....
Capcană
Aud strigăte în șoapte,
Văd suflete nevinovate
Care luptă pentru dreptate
Mereu la un pas de moarte....
Multe nu mai au răbdare,
Puține-și mai cer iertare,
Toate mor de la "trădare"
Toate se scufundă-n mare....
Marea-i agitată cu valuri la suprafață
Dar o să vezi că și sub ele există viață
Ține-ți minte "sub apă nu există ceață"
Fă-ți curaj să te scufunzi în mare,
Deschide ochii și vezi de ce te doare
Uită-te bine și caută o rezolvare
Nu lăsa să te pierzi în disperare.....
"Mare" îmi este gândul
Pământ mi-a fi mormântul
"Disperare" este cuvântul
Ce-mi sapă mormântul
Am căzut în capcana gândului
Și nu cred că mai am scăpare
Am căzut în capcana gândului
Și mă pierd în disperare......
Djl6m6dnn1r