Autorul Iosif I. Andrei

poezii.online Iosif I. Andrei

Scriu pentru momentele în care lumea tace și inima șoptește, pentru fragmentele de suflet ce rămân nevăzute de ochii grăbiți. În versuri caut adevărul ascuns, lumina care se strecoară printre umbre, ecoul gândurilor ce nu pot fi rostite altfel. Poezia mea e întâlnire cu sinele, dialog cu timpul și rugăciune mută către ceea ce nu dispare: frumusețea simplă, efemeră și totuși eternă a existenței. Dacă mă găsești aici, printre rânduri, vei afla că scriu nu doar pentru mine, ci pentru cei care simt mai mult decât văd, pentru cei care aud în tăcere și se recunosc în căutarea de sens.

Inregistrat pe: 26 aprilie 2025 121 creaţii 9 2 7

Total

121 creaţii
328 29 iulie
1 1 726 12 mai
640 9 mai
897 19 februarie
1 1,016 19 februarie
915 19 februarie
1 891 18 februarie
850 13 februarie
794 8 februarie
843 8 februarie
845 18 ianuarie
915 12 ianuarie
1,033 4 ianuarie
917 4 ianuarie
1,047 4 ianuarie
1,111 4 ianuarie
1,094 4 ianuarie
1,016 4 ianuarie
899 4 ianuarie
1,001 4 ianuarie
883 4 ianuarie
929 4 ianuarie
953 4 ianuarie
1 866 4 ianuarie
890 4 ianuarie
973 4 ianuarie
876 4 ianuarie
1,022 4 ianuarie
979 4 ianuarie
1,064 4 ianuarie
1 921 2 ianuarie
994 2 ianuarie
1,116 2 ianuarie
1,004 2 ianuarie
919 2 ianuarie
858 2 ianuarie
851 2 ianuarie
901 2 ianuarie
875 2 ianuarie
940 2 ianuarie
871 2 ianuarie
897 2 ianuarie
1,004 2 ianuarie
905 2 ianuarie
839 2 ianuarie
810 2 ianuarie
860 2 ianuarie
794 2 ianuarie
1,035 30 decembrie 2025
824 30 decembrie 2025
916 30 decembrie 2025
912 30 decembrie 2025
896 30 decembrie 2025
990 30 decembrie 2025
940 30 decembrie 2025
784 30 decembrie 2025
855 30 decembrie 2025
968 30 decembrie 2025
969 30 decembrie 2025
865 30 decembrie 2025
953 30 decembrie 2025
833 30 decembrie 2025
890 30 decembrie 2025
863 30 decembrie 2025
898 30 decembrie 2025
828 30 decembrie 2025
1 853 30 decembrie 2025
1,003 30 decembrie 2025
940 26 decembrie 2025
960 26 decembrie 2025
923 26 decembrie 2025
880 26 decembrie 2025
1 871 26 decembrie 2025
1,005 26 decembrie 2025
919 26 decembrie 2025
976 26 decembrie 2025
920 20 decembrie 2025
966 15 decembrie 2025
942 14 decembrie 2025

Creaţii aleatorii :)

Din nou

 

Simt cum mi se usucă întreg corpul

Cum mi se răcește sângele în vene

Cum mă învăluie un întuneric și îmi pierd scopul

Cum joacă gânduri negre în tot felul de scene

 

Și aș tipa până aș răgușii, dar prefer să mă sufoc

Că de-aș vorbii n-ar înțelege nimeni ce parafrazez

Ar zice că-s nebună, psihopată, să-mi dau foc

Că doar eu pot durerea să-mi poetizez

 

Și îl simt iar, sentimentul de gol în piept

Cum mi-e sufletul străpuns de-un baltag, încet

Cum întunericul e al inimii adept

Iar tot ce aș mai putea rostii-i un scâncet de îngheț

 

Alerg și-ncerc să fug din iadul ăsta

Dar nu cunosc nimic altceva în afară de el

Și mă-ntorc la ce mi-e “acasă” căci altundeva n-aș rezista

Iar în capul meu răsună același cântec “ vesel ”…

 

Și mă asurzește, mă rănește, zdrobește oasele din mine

Sunt doar un sac de lacrimi, frustrare… acumulare

Lupta sângerie dintre suflet și gândire n-o să se termine

Până nu-mi opresc eu sângele din circulare

Mai mult...

Vesel

Fii tu vesel,

Nu fi trist.

Bucură-te că trăiești,

Bucură-te că în satul  natal locuiești.

Tristețea într-o parte,

Veselia e prezentă.

Când e totul bine,

Și totul se primește.

O noutate bună te înveselește,

În ochi lumina-ți strălucește.

Vesel dacă tu ești,

Cu mult mai bine trăiești.

Când ești vesel tu,

Nu vezi nicio problemă.

Din orice problemă grea găsești ieșire,

Când ești vesel cântecul îți cântă.

Și nimic rău nu mai contează,

Când ești vesel ajungi de la pământ la cer.

Ești vesel până la a șaptea cer de bucurie,

Că ai totul și ești vesel.

Și ești mulțumit lui Dumnezeu.

Că existi pe acest pământ.

Ești mulțumit de casă,

De pâinea ce o ai pe masă.

Ești fericit și vesel,

Ca nimeni nu poți fi.

Pentru că ești vesel

Și  tristețea nimeni nu-ți va o dori,

Că ești vesel și nu-ți contează:

Ce oră e acum,

Unde tu te afli,

Și unde te vei afla,

Acolo unde cântă muzică.

Unde pasărea măiastră,

Îți cântă sub o streașină.

Cine este trist și supărat,

Numai nu tu,

Unde soarele-ți zâmbește,

Și unde norii nu-ți plâng.

Și doar ți-e important,

Cu cine ești cine e alături,

de tine.

Ce mândrești că ești vesel ci nu trist.

Că viața-i  una și trebuie,

să o prețuiești.

În viață totul o să reușești,

Vei fi vesel la infinit.

În trecut, la prezent și în viitor.

Că totul este înainte,

Nu uita să ții minte, ale mele cuvinte.

 

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

"Fii tu vesel nu fii trist."

Mai mult...

Dorință

Să-mi fii muzeu, eu să-ți fiu muză,

Și să-mi faci degetul mai greu.

Să-mi cunoști gustul de pe buză,

Să fiu a ta, iar tu al meu.

 

Să-ți fiu culoare în pictură,

Să te iubesc cum îmi e felul.

Să-mi fii cuvânt de legătură,

Și să-mi ștergi rujul, nu rimelul.

 

Să-ți fiu liniște, siguranță,

Tu să-mi fii barcă de salvare.

Să-ți fiu fărâmă de speranță,

Tu să-mi fii zi de sărbătoare.

 

Doar lasă-mă să-ți fiu mireasă, 

Să fiu a ta, să fii al meu.

Să-ți fiu într-un cuvânt ,,acasă",

Ca să fim ,,noi" și nu doar ,,eu".

Mai mult...

flux de poeme naani /59

străbunii 

 nu aveau internet

dar frica de Dumnezeu le

calibra discernământul

Mai mult...

Terori noctorne

m-am trezit în dimineața aceasta confuz

nu eram nici om pe de-a-ntregul

nici spirit

dar puteam să merg

să deschid fereastra

să primesc ziua înăuntru-mi

printre ruinile sufletului

să-mi calc cu tălpile goale pe inimă

sub privirile tale încremenite

Doamne

exclami

și te văd adunându-mi resturile

fragmente din care încă mai picura sânge

 „cum ai putut face asta?”

mă-ntrebi

iar eu îți răspund că n-am făcut nimic

că m-am trezit dintr-un somn adânc al rațiunii

sfârtecat de monștri

tu plecasei de cu seară să numeri stelele

de pe cer

la ce ți-o fi trebuit să numeri stelele chiar în noaptea aceasta

n-am înțeles

te căutam înfrigurat printre cearșafuri

încolțit de toate stihiile întunericului

dar nu erai acolo

nu aveam de ce să mă prind

în căderea aceea imposibil de exprimat în cuvinte

când îți vezi viața derulată la viteză maximă

înapoi

și când te trezești la mijlocul drumului înăuntru-ți

cu sufletul încremenit

asemenea unei stalactite imense

pe tavanul unei peșteri antice...         

Mai mult...

Dar..

Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live