Înger printre stele
Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat
Păsările și animale căci tu le iubeai
Erai omul cel perfect puțin păcătos
Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat
Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat
Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal
Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer
Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu
Cu lacrimă in ochii privesc cerul
Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni
Atât de mult pe Dumnezeu
Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai
De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea
Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi
Categoria: Poezii de despărţire
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 16 decembrie 2024
Vizualizări: 231
Poezii din aceiaşi categorie
Poate ne vom regăsi…
Poate pentru totdeauna, la noi a luat sfârșit.
Ştii, visam zi de zi ca doi copii...
Nu m-aș fi gândit că nu o să mai fim,
Iar eu să te țin din nou ascuns în poezii...
Te țin în inima mea zi de zi,
Măcar o șansă de ne-ai mai oferi.
Căci inima mea de tine e plină în fiecare zi,
Nu cred că ce a fost între noi, acum se va sfârşi.
Fiecare clipă cu tine a fost un dar,
O amintire ce nu vreau să dispară în zadar.
Aş vrea să ne regăsim, să fim din nou doi,
Să lăsăm în urmă lacrimile și dorul amândoi
Asa a fost sa fie...
Mereu îmi spun...poate că atât a fost să fie
... Tu ai ales să pleci aşa
Te-ai risipit fără o-mbrățisare
Fără să lași măcar vinul în pahar.
În viaţa mea ai apărut ca o minune
Ce mi-a întors sufletul pe dos
Am sperat să-mi lasi o parte din tine
Dar nu...doar m-am mințit frumos!
Îţi aveam chipul în somn.. mereu
Erai visul preferat din fiecare noapte
Dar degeaba te adoram doar eu
Tu nu simțeai cum inima îmi bate!
Mereu îmi spun...poate că atât a fost să fie
O poveste stinsă mult prea devreme
Însă dorul meu de vin, de tine
Rămâne aprins și azi... în vene...
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
O scrisoare fatală
Ce scrisoare nedreaptă ți-am scris,
N-am pomenit în ea de iubire,
Și mai mult peste toate am omis,
Să-ți vorbesc de costumul de mire.
Dar de fapt nu ți-am scris niciun rând,
C-am avut mai demult niște vise,
Cu ale mele scrisori sângerând,
Și sfârșind într-un colț nedeschise.
Savurez aiureli cu răspunsuri venind,
Dar goală-i mereu cutia poștală,
Nefiresc mai aștept zi de zi suferind,
Ca un ultim cartuș, o scrisoare fatală.
Poate ne vom regăsi…
Poate pentru totdeauna, la noi a luat sfârșit.
Ştii, visam zi de zi ca doi copii...
Nu m-aș fi gândit că nu o să mai fim,
Iar eu să te țin din nou ascuns în poezii...
Te țin în inima mea zi de zi,
Măcar o șansă de ne-ai mai oferi.
Căci inima mea de tine e plină în fiecare zi,
Nu cred că ce a fost între noi, acum se va sfârşi.
Fiecare clipă cu tine a fost un dar,
O amintire ce nu vreau să dispară în zadar.
Aş vrea să ne regăsim, să fim din nou doi,
Să lăsăm în urmă lacrimile și dorul amândoi
Asa a fost sa fie...
Mereu îmi spun...poate că atât a fost să fie
... Tu ai ales să pleci aşa
Te-ai risipit fără o-mbrățisare
Fără să lași măcar vinul în pahar.
În viaţa mea ai apărut ca o minune
Ce mi-a întors sufletul pe dos
Am sperat să-mi lasi o parte din tine
Dar nu...doar m-am mințit frumos!
Îţi aveam chipul în somn.. mereu
Erai visul preferat din fiecare noapte
Dar degeaba te adoram doar eu
Tu nu simțeai cum inima îmi bate!
Mereu îmi spun...poate că atât a fost să fie
O poveste stinsă mult prea devreme
Însă dorul meu de vin, de tine
Rămâne aprins și azi... în vene...
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
SENS
Chinuitoare îmi pare viața,
Zile și nopți fără sfârșit.
Probleme și necazurile din urmă mă ajung.
Să iubesc? Nu are sens
Dar prieteni ??
Poate e nevoie măcar de unul ?
Nu am nevoie de nimeni,
Singură mă descurc,
În altă viață probabil
Voi avea prieteni ,nu unul dar
Chiar și mai mulți.
Acum pur și simplu
Port în inima mea dor,
Speranță
Și nu uit de fraza din engleză.
I believe in myself!
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 7.11.2024
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
O scrisoare fatală
Ce scrisoare nedreaptă ți-am scris,
N-am pomenit în ea de iubire,
Și mai mult peste toate am omis,
Să-ți vorbesc de costumul de mire.
Dar de fapt nu ți-am scris niciun rând,
C-am avut mai demult niște vise,
Cu ale mele scrisori sângerând,
Și sfârșind într-un colț nedeschise.
Savurez aiureli cu răspunsuri venind,
Dar goală-i mereu cutia poștală,
Nefiresc mai aștept zi de zi suferind,
Ca un ultim cartuș, o scrisoare fatală.
Alte poezii ale autorului
Ducesa pantelimonului
Ducesa pantelimonului
Si ea era poezie
El era poet
Si el scria despre ea
Erau doi imparati in lumi diferite
Si se iubeau pe ascuns
Ca daca parinti aflau
Era de rau
Doi necunoscuti
Din lumi diferite
El din cea buna
Ea din cea rea
S au cunoscut
Si s au placut
Si s au iubit mult
Si inca se iubesc
Pana intr o zi
Parinti lor
Au aflat de ei
Ca se iubesc
Si leau interzis sa se mai vada
Sa nu se mai iubeasca
Si sa uite unul de altu
Si eu nu au putut sta sechestrati in casa
Parinti iau maritat
Pe ea cu alt baiat ce nu il iubea
Si pe el cu o fata ce nul il interesa de ea
Pana intr o zi cand acestia au evadat
Si au fugit in lumea mare
Si s au iubit pana la adanci batraneti. tu de ce nu vrei sa ne iubim asa ?
.
Parca odată erai…
Și-n fiecare noapte parcă,
Îți simt dorul si de-odată,
Simt cum cerul se arată
Subtil,cu nori târzii și parcă
Vântul iarăși bate afară
Alungă de pe cer deodată,
Dragostea ce-o simt în piept,
Așteaptă goală o speranță.
C-ai să vi încet odată
Să mă strângi ușor la piept,
Și să-mi dai planeta toată.
Fericire simt încă odată,
Căci cu tine am fost odată.
Dilemă
Oare tricoul ce mereu l-am purtat sau l-am aruncat uneori pe pat,
Nu-ți povestește de mine și cum îi e dor de zilele senine ?
Oare pătura ce m-a învelit, în care eu fericită am adormit,
Nu ți-a trezit niciodată fiori și nu te-a întrebat de-ai mei umeri goi ?
Poate aș fi rugat uneori perna sa îți trimită un coșmar
Și să-ți trezescă sufletul o secundă măcar
Aș fi rugat și cana sa își facă de cap și să răstoarne tot pe locul unde-am stat!
Dar e târziu acum și nici măcar ea nimic din tot ce e nu poate schimba
Căci niciun act nu mai are rost când tu atât de rece privirea ți-ai întors…
Lacrimile
I. Câte lacrimi am vărsat
Câte vorbeam înșirat,
În zadar.. că nu sa meritat
Tu să auzi ce am îndurat..
II. Câte vorbe tulburătoare
Din certuri nestăpânitoare
Câte uși trântite..
Din gesturi neîmplinite
III. Câte certuri în zadar
Aruncate într-un șanț,
Plin de ploaie amară
Cu lacrimile mele de aseară..
IV. Câte vorbe tăioase,
Din loviri apoase
Cu multă îndurare am suportat
Faptele ce s-au remarcat.
V. Câte lacrimi! Câte ploi!
Cât orgoliu între noi..
Câte vorbe aruncate-n aer
Rostite știind că doare!
VI. Am rezistat cât sa putut ,
Dar tu nu ai mai vrut
Am rezistat cât a durut ,
Dar deja.. paharul s-a umplut.
VII. Răbdarea mea s-a dus
De mult, în jos, pe vale..
Pe valea regretului supus,
De a te lua sub îngrijorare
VIII. Oare.. chiar sa meritat ?
Să te îngrijesc fără încetare
Fiindcă.. nu mi-ai arătat
Că într-adevăr ne-am împerecheat
IX. A fost doar un capitol
Care abia gândeam
Nu mă așteptam la asta ..
Că se va întâmpla
X. Câte vorbe, m-au tăiat
Mai tare m-au încăierat
A durut mai tare ca un cuțit
Vârât în inima surprins ..
XI. Câte șanse mai avem?
Să fii din nou al meu
Să petrecem zilele împreună
Cu plimbări sub clar de lună..
XII. Câte stele sunt pe cer
Nici în ochii tăi n-am văzut
Că tu ești doar o stea
O stea de pe pământ
XIII. Poate sincer e ciudat
Privindu te acum pe tine
În dilemă iară sunt
Că sunt mereu cu gândul la tine
XIV. Cât timp o să mai stai ?
În mintea și sufletul meu
Deja.. oricum te-ai mutat
Și fizic, și psihic de tot
XV. Cât timp mai am ?
Să uit cu totul de tine
Pentru a putea visa
Pe toți înafară de tine..
XVI. Cât timp o să-mi ia?
Să uit de tine ca persoană
Pentru că altfel.. nu aș putea
Fiindcă îmi vei o fantomă
XVII. Cât o să umbli așa?
Prin amintirile și gândurile mele..
Ieși odată din mintea mea!
Ca să pot să dorm liniștită
XVIII. Să nu mai am insomnii
Sau perna udă de lacrimi mii
Măcar ăsta să fie un dar
Dacă durere deja mi-ai dat
XIX. Cât timp o să ne ia?
Să ne uităm treptat
Mai întâi cu fizicul și prezența
Apoi cu gândul și inima..
XX. Câte lacrimi în zadar!
Câte orgoliu între noi
Câte vorbe.. câte ploi!
Care vor rămâne între noi..
Animale și păsări la circ
Astăzi leul cel poznaș
Este puțin cam golaș
A sărit prin foc odată
Și-a pârlit blănița toată.
Maimuțica cu cercei
Sare acum cât alți trei
E haioasă și frumoasă
Eu o vreau la mine acasă.
Elefantul cel bătrân
Cântă parcă e nebun
Și mai louă niște apă
Și stropi lumea dintr-o dată.
O panteră supărată
Gura o deschise toată
Parc ar vrea că să inghită
Deodată lumea toată.
Iată vine și un cangur
Cu puiul în sacul lui
Se rostogoli și sare
Peste mingi și baloane
Zebra intră în arenă
Defilă că pe o scenă
Merge țanțoș la șareta
Bucuros de lumea toată
Cine vine cine vine?
O girafă mândră tare
Intră dintre coridoare
Bucuros de lumea toată
Asta-i circul cel frumos
Animale peste tot
Se dau în spectacol azi
Pentru voi copii mei dragi
Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian
Te rog de azi
Te rog de azi
Sa nu iti mai fie frica
Cum altii te privesc,te cintaresc
Cum altii te descriu fara cuvinte
Sau te picteaza fara interes
Te rog de azi
Nu iti mai cere scuze,
Ca bate vintul,frunza a cazut
Si nu umbla mai tot timpil desculta
Dupa aplauzele care sau oprit.
Ducesa pantelimonului
Ducesa pantelimonului
Si ea era poezie
El era poet
Si el scria despre ea
Erau doi imparati in lumi diferite
Si se iubeau pe ascuns
Ca daca parinti aflau
Era de rau
Doi necunoscuti
Din lumi diferite
El din cea buna
Ea din cea rea
S au cunoscut
Si s au placut
Si s au iubit mult
Si inca se iubesc
Pana intr o zi
Parinti lor
Au aflat de ei
Ca se iubesc
Si leau interzis sa se mai vada
Sa nu se mai iubeasca
Si sa uite unul de altu
Si eu nu au putut sta sechestrati in casa
Parinti iau maritat
Pe ea cu alt baiat ce nu il iubea
Si pe el cu o fata ce nul il interesa de ea
Pana intr o zi cand acestia au evadat
Si au fugit in lumea mare
Si s au iubit pana la adanci batraneti. tu de ce nu vrei sa ne iubim asa ?
.
Parca odată erai…
Și-n fiecare noapte parcă,
Îți simt dorul si de-odată,
Simt cum cerul se arată
Subtil,cu nori târzii și parcă
Vântul iarăși bate afară
Alungă de pe cer deodată,
Dragostea ce-o simt în piept,
Așteaptă goală o speranță.
C-ai să vi încet odată
Să mă strângi ușor la piept,
Și să-mi dai planeta toată.
Fericire simt încă odată,
Căci cu tine am fost odată.
Dilemă
Oare tricoul ce mereu l-am purtat sau l-am aruncat uneori pe pat,
Nu-ți povestește de mine și cum îi e dor de zilele senine ?
Oare pătura ce m-a învelit, în care eu fericită am adormit,
Nu ți-a trezit niciodată fiori și nu te-a întrebat de-ai mei umeri goi ?
Poate aș fi rugat uneori perna sa îți trimită un coșmar
Și să-ți trezescă sufletul o secundă măcar
Aș fi rugat și cana sa își facă de cap și să răstoarne tot pe locul unde-am stat!
Dar e târziu acum și nici măcar ea nimic din tot ce e nu poate schimba
Căci niciun act nu mai are rost când tu atât de rece privirea ți-ai întors…
Lacrimile
I. Câte lacrimi am vărsat
Câte vorbeam înșirat,
În zadar.. că nu sa meritat
Tu să auzi ce am îndurat..
II. Câte vorbe tulburătoare
Din certuri nestăpânitoare
Câte uși trântite..
Din gesturi neîmplinite
III. Câte certuri în zadar
Aruncate într-un șanț,
Plin de ploaie amară
Cu lacrimile mele de aseară..
IV. Câte vorbe tăioase,
Din loviri apoase
Cu multă îndurare am suportat
Faptele ce s-au remarcat.
V. Câte lacrimi! Câte ploi!
Cât orgoliu între noi..
Câte vorbe aruncate-n aer
Rostite știind că doare!
VI. Am rezistat cât sa putut ,
Dar tu nu ai mai vrut
Am rezistat cât a durut ,
Dar deja.. paharul s-a umplut.
VII. Răbdarea mea s-a dus
De mult, în jos, pe vale..
Pe valea regretului supus,
De a te lua sub îngrijorare
VIII. Oare.. chiar sa meritat ?
Să te îngrijesc fără încetare
Fiindcă.. nu mi-ai arătat
Că într-adevăr ne-am împerecheat
IX. A fost doar un capitol
Care abia gândeam
Nu mă așteptam la asta ..
Că se va întâmpla
X. Câte vorbe, m-au tăiat
Mai tare m-au încăierat
A durut mai tare ca un cuțit
Vârât în inima surprins ..
XI. Câte șanse mai avem?
Să fii din nou al meu
Să petrecem zilele împreună
Cu plimbări sub clar de lună..
XII. Câte stele sunt pe cer
Nici în ochii tăi n-am văzut
Că tu ești doar o stea
O stea de pe pământ
XIII. Poate sincer e ciudat
Privindu te acum pe tine
În dilemă iară sunt
Că sunt mereu cu gândul la tine
XIV. Cât timp o să mai stai ?
În mintea și sufletul meu
Deja.. oricum te-ai mutat
Și fizic, și psihic de tot
XV. Cât timp mai am ?
Să uit cu totul de tine
Pentru a putea visa
Pe toți înafară de tine..
XVI. Cât timp o să-mi ia?
Să uit de tine ca persoană
Pentru că altfel.. nu aș putea
Fiindcă îmi vei o fantomă
XVII. Cât o să umbli așa?
Prin amintirile și gândurile mele..
Ieși odată din mintea mea!
Ca să pot să dorm liniștită
XVIII. Să nu mai am insomnii
Sau perna udă de lacrimi mii
Măcar ăsta să fie un dar
Dacă durere deja mi-ai dat
XIX. Cât timp o să ne ia?
Să ne uităm treptat
Mai întâi cu fizicul și prezența
Apoi cu gândul și inima..
XX. Câte lacrimi în zadar!
Câte orgoliu între noi
Câte vorbe.. câte ploi!
Care vor rămâne între noi..
Animale și păsări la circ
Astăzi leul cel poznaș
Este puțin cam golaș
A sărit prin foc odată
Și-a pârlit blănița toată.
Maimuțica cu cercei
Sare acum cât alți trei
E haioasă și frumoasă
Eu o vreau la mine acasă.
Elefantul cel bătrân
Cântă parcă e nebun
Și mai louă niște apă
Și stropi lumea dintr-o dată.
O panteră supărată
Gura o deschise toată
Parc ar vrea că să inghită
Deodată lumea toată.
Iată vine și un cangur
Cu puiul în sacul lui
Se rostogoli și sare
Peste mingi și baloane
Zebra intră în arenă
Defilă că pe o scenă
Merge țanțoș la șareta
Bucuros de lumea toată
Cine vine cine vine?
O girafă mândră tare
Intră dintre coridoare
Bucuros de lumea toată
Asta-i circul cel frumos
Animale peste tot
Se dau în spectacol azi
Pentru voi copii mei dragi
Versiunea 1 , De Cocoru David Cristian
Te rog de azi
Te rog de azi
Sa nu iti mai fie frica
Cum altii te privesc,te cintaresc
Cum altii te descriu fara cuvinte
Sau te picteaza fara interes
Te rog de azi
Nu iti mai cere scuze,
Ca bate vintul,frunza a cazut
Si nu umbla mai tot timpil desculta
Dupa aplauzele care sau oprit.