Autorul Justina Butaroiu

Constelația autorului
poezii.online Justina Butaroiu
Inregistrat pe: 12 ianuarie 35 creaţii 9

Total

35 creaţii
Fă loc
537 22 aprilie
Păpușarul
845 14 ianuarie
Sa fii tânăr
1 772 14 ianuarie
Vis de primăvară
1 841 14 ianuarie
Te simt
802 14 ianuarie
Și dacă..
719 14 ianuarie
Eu,vulcanul..
863 14 ianuarie
Stare
815 14 ianuarie
Gânduri de Înviere
840 14 ianuarie
Poveste
731 13 ianuarie
Povestea fiecărui an
860 13 ianuarie
Noi
833 13 ianuarie
Undeva,cândva
931 13 ianuarie
Îți sărut...
880 13 ianuarie
Acum..
738 13 ianuarie
Tu
823 13 ianuarie
M-am trezit azi...
849 13 ianuarie
Sunt grâul
729 13 ianuarie
Cândva
810 13 ianuarie
Gramatica iubirii
921 13 ianuarie
Dorul
1 807 13 ianuarie
Dacă
781 13 ianuarie
Urare
993 13 ianuarie
Dor de tata
1 851 13 ianuarie
Mulțumesc, mamă!
861 13 ianuarie
Amintiri despre Crăciun
822 13 ianuarie
Dorințe de Crăciun
841 13 ianuarie
Prizonieri
1 986 13 ianuarie
Dac-ai uitat,române
892 13 ianuarie
Urare la aniversarea iubirii
828 13 ianuarie
Seceta de adevăr
1 777 12 ianuarie
Prietenie
1 967 12 ianuarie
Renunțări
1 784 12 ianuarie
Ești
894 12 ianuarie
Cautând
1 811 12 ianuarie
Toţi autorii

Creaţii aleatorii :)

Fragil

Fiinta fragila ce pari a fi de piatra,

De ce te sfarmi la o adiere pala

Cand emani atata forta..

E totul de pomana?

 

De ce durerea te patrunde

Cand pare ca n-are pe unde

De ce-i lasi libera cale desi armele-ti sunt in garda

Cine.. cine-a lasat-o sa cada..

Mai mult...

Pe trepte de tăcere

Departe de oameni , trepte de tăcere urc ,

Mă atrage nerostitul în depărtarea neştiutului mâine .

Dansez cu patimă pe cadranul timpului ,

Tălpile mele îmbrăţişează ora ruptă pe jumătate .

Pe tâmple mi se prelinge o lacrimă de zeu ,

O iau în palme şi mi-o pun pandantiv 

Legată cu o eşarfă verde la gâtul gândului .

Pe cel mai înalt vârf din mine mă opresc 

Şi mănânc vată de zahăr roz pe un băţ invizibil

Şi mă fac vinovată de câte ori privesc curcubeul 

Ce pe furiş l-am strecurat în sân .

Ce zi este astăzi ? Dar ce mai contează ....

În jocul visului frământ lutul vremii .

Mai mult...

Beție, ah…

Beție, ah, visare-n ceașcă prinsă,

Ce-ntinzi pe la urechi țambale lungi,

Când cuib îți faci în mintea mea învinsă,

Zorești tot răul cuget să-l alungi:

Pândești ca uliul cel ager prada

Și ciocu-ți vajnic ți-l înfigi în ea,

Cum duhului i-aștepți în apă nada,

Să îl trădeze, pentru-al înșfăca.

Dar totuși îmi spun, pirotind pe ornic,

Laconic spirit, bun doar de zăcut:

„La vrajă fost-a vinu-atât de dornic,

De parc-ar vrea-o iar de la-nceput...”

Blestem ori deasă binecuvântare,

Îi dau ebrietății sărutare.

Mai mult...

Capitol nou

Doamne

Iti sunt recunoscator

Pentru ca mereu,mi-ai fost ajutor

Si in acest nou capitol

Vreau sa fiu al Tau discipol

Vreau sa Te iubesc

Si intotdeauna sa-Ti multumesc

Cu Tine Isus

Vreau sa merg acolo sus

Sus in Cerul promis

Cu o maretie de nedescris

Vreau sa ma tin alipit de Tine

Si pironit in bine

In noul capitol ce a venit

Vreau sa arat caracterul Tau sfintit

Sa reflect pura Ta dragoste

In aceasta lume unde pacatu-i pacoste

Draga Isus

Multumesc ca-mi colorezi frumosul apus

Sa ne vedem in Cerul colorat

Cu al nostru Imparat

Ce viata ne-a rascumparat...

Mai mult...

The Amphitheater

With the lights on, the amphitheater rises into the scenic congeries of emotions.

And sitting in a chair.

I look in my front seeing a little ghost reading a poem, this poem, with a lot of beauty and courage she looked at the empty chairs seeing only me applauding the interpretation.

The ghost ashamed fled to the left exit whispering millions of words in an uncertain time, every word, letter sounds different and invokes different emotion and feelings.

Now...the ghost departed
The Lights no longer light the historic amphitheater
Only the poem read by the ghost remained in my mind

I started to repeat the poem over and over again until the light turned on again
Somebody applauding me from far

I realised that I was the ghost whose life is
like history...

It repeats itself.

 

"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""

Mai mult...

Un secret nerostit

În liniștea nopții,

când stelele-mi citesc povești vechi, născute în timp,

tu mi-ai zâmbit și eu ți-am spus:

 

„The moon is beautiful, isn’t it?”

 

Poate te întrebi

de ce aceste cuvinte plutesc între noi… și știi,

nu-ți voi spune direct… e un secret

pe care doar cei curioși îl pot descoperi.

 

Mă întind după tine ca după o lumină,

te fur din zborul gândului meu și pretind

că doar cei ce cercetează cu atenție

aceste cuvinte, mesajul îl prind.

 

Și totuși… ai observat

că luna se îmbracă în soare

atunci când te surprinde zâmbind?

 

„The moon is beautiful, isn’t it?”

Mai mult...
#Interesant  Autor: Gabriela E.
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live