Prietenie

Mă atingi

fără mâini,

și pielea mea

îți răspunde.

Te simt

fără să te caut,

iar liniștea dintre noi

nu e gol,

ci loc de întâlnire!

JB

Fă loc, în viața ta, bucuriei!

Fă loc ,în casa ta,luminii!

Fă loc ,în lumea ta, viselor!

Dar mai ales...

Fă loc ,în inima ta,iubirii!

Fă loc,în mintea ta ,încrederii în tine!

Fă loc,în urechile tale ,muzicii care-ți place!

Fă loc ,în gura ta ,vorbelor calde!

Si mai ales...

Lasă-ți aripile să crească spre senin!

Fă loc,in sufletul tău, celor ce le pasă de tine!

Fă loc ,în gândurile tale,povestilor cu final fericit!

Fă loc ,în tine și lui Dumnezeu!

Si mai ales...

Fă-ți loc,în tine și ție !

Justina Butaroiu 

Miroase pe la noi pe-acas’ a iarnă

Şi-a sărbători venite de demult,

Să ne aducă iar şi iar lumină

Din steaua lui Iisus,Cel Renăscut!

Miroase-a vâsc şi brad,la colţ de stradă,

A cozonaci pufoşi,puşi la crescut.

E gălăgie de copii,cu sănii,

Ce strâng covrigi şi mere,ca-n trecut!

Îmi amintesc cum fremăta tot satul,

Cum strălucea,în prag de sărbători...

Cum răsuna vreun cântec spus de tata,

Când aşteptam,cu drag,colindători...

Nu ne păsa,atunci,că n-avem filme

Sau că-nvăţam la lampă,morţi de somn!

Iar mama..nu stătea cu teama

Că n-are bani sa cumpere  nici pom.

Şi-acum revăd imagini ca de basm.

Cu bradul gata-n seara de Ajun...

Da-n mintea mea,Gerilă a rămas

Tot mai bogat,mai bun ca Moş Crăciun!!!

Dac-aş putea să-nchid ochii uşor

Şi nasul cald,de geam,să mi-l lipesc,

Ca un copil,de şapte ani,ţi-aş cere

Zăpada de atunci..s-o mai privesc!

Să simt măcar o zi din acel timp,

În iarna asta plină de suspine!

Şi să mă-nveţi,Iisuse,iar să râd,

Să mă încarci cu dragostea din tine!!

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Dacă n-ai fi tu să-mi stingi

Focul ce mă arde,

Sufletu' mi-ar exploda

Și s-ar face noapte!

Dacă n-ai fi tu să-mi zici

Cât iți sunt de dragă,

Aș fi ca un câmp mănat,

Uscat,fără vlagă!

Dacă n-ai fi tu să-mi uzi

Setea de iubire

M-aș usca tot căutând,

Drumul către tine!

Justina Butaroiu 

Dac-ai uitat ce-nsemni române..

Te-ntoarce-n timp și-ntreabă-ti dacii

De rădăcini,istorii,nume

Din vatra sfânt-a vechii Tracii.

Dac-ai uitat sa lupti ,române..

Te du la codrul ce-ți fu frate,

Întreaba-l cum să strigi in lume

Că neamul tău vrea libertate.

Daca ți-e greu să rămâi demn

Când nori străini ți-aduc durere…

Te du la Sfinx și cere-un semn.

Lumină vei primi!Putere!

Și de-ai uitat că-ți curg în vine

Puteri și vise strămoșești,

Trezește-ți spiritul , Române!

Și-nvață, iarăși, să trăiești!

Și dacă gândurile mele

Ar fi păsări,

Aș putea umple 

Cerul tău albastru 

Cu strălucirea zborului lor!

Și dacă visele mele 

Ar fi flori,

Aș putea umple 

Cu parfumul lor

Gradina inimii tale!

Și dacă eu..

Aș fi doar lumină,

Tu nu ai mai cunoaște

Întunericul!

Nicicând!

Justina Butaroiu 

La m

.

Sub luminile dansante ale nopții și în tăcerea pădurii, eu, Lupul Alb, mă înclin în fața cerului întunecat și a stelelor strălucitoare. Îmi deschid sufletul și inima în această rugăciune adâncă, sub cerul nesfârșit. „Marele Zalmoxis, paznicul tărâmului divin și părintele tuturor ființelor, aduc această rugăciune ca o cântare de recunoștință pentru harul vieții și magia lupilor albi. Îți mulțumesc pentru călăuzirea ta, pentru că ne-ai încredințat rolul de a fi gardieni ai pădurilor și veghetori ai întunericului. Cu fiecare pas în această lume sălbatică, simt legătura noastră adâncă cu pământul și cu toate ființele vii. Îți cer, Marele Zalmoxis, să ocrotești haita noastră și să ne călăuzești în tărâmurile misterioase ale nopții. Dă-ne puterea să fim lupi iscusiți și păstrători înțelepți ai acestui loc sacru. Binecuvântează-ne cu ochi care pătrund misterele nopții și cu urechi care ascultă suspinul vântului. Fă din haita noastră un simbol al unității și al loialității, iar cântecul nostru să răsune în armonie cu inima pădurii. În fața ta, Marele Zalmoxis, aduc această rugăciune cu umilință și adâncă recunoștință. Fă ca vântul să o ducă în toate colțurile pământului, iar sufletele noastre să se simtă conectate la măreția naturii. Amin.

Doamne,ocrotește-o pe pisica mea,

Să nu se ducă de la stăpân și ea

Caci ieri a fost adoptată 

Pentru că într-un colț de vale statu' izolată. 

Și astăzi ea fericită 

Cu chipul tău de felină 

N-ai nevoie de odihnă 

Caci nu ești deloc ostenită ,

Dar la apus de soare 

Ghemotoc roșcat de floare 

Tu deodată ai dispărut 

Prin bezna de nevăzut 

Și necăjit,și frustrat 

Doame,nădejdea mi s-a luat

Când blajinul meu motan ,

S-a dus din nou pe maidan.

Cățelușul meu blănos, are chef de joacă,

Până nu strică ceva, cheful nu o să îi treacă 

Apoi cand se plictisește, lasă totul baltă,

Și aleargă după pisică,ea fiind speriată.

Ea de frică se tot urcă pe unde apucă,

Iar el latră și o îndeamnă să o ia la fugă.

Vai de mine, parcă am un circ acasă,

Pisicuța s-a urcat acum sus pe masă ,

Iar blănosul, încercând să o prindă,tot dărâmă

Aș fi râs de toate astea,de-ar fi fost o glumă.

Dar când văd ce s-a creat in jurul meu,

Parcă aș fugi și eu.

Am un suflet lângă mine, mititel,

Îi place să vorbesc mereu cu el

Vede că-i luat in seamă,

Parcă-mi râde dintr-o ramă.

Am un suflet lângă mine,

Și cu el mă simt mai bine,

Nu vorbește, dar mi-a arată

Câd îi este sete, vrea afară...

Inspectează, curtea mea curată, toată

Se transformă  iute în stropitoare,

Pe firavele lăcrămioare

Le văd că-mi cer ajutoare...

L-am certat de atâtea ori

Nu are voie între flori,

El se face că nu aude

Continuă să le tot ude.

, 

          În înaltul cerului 

Sus în vârful dealului 

Se rotește un vultur mare 

Care caută mâncare.

       Cu aripile larg deschise 

Tot pământul îl cuprinse.

Și cum privea el de sus 

Vede un iepuraș ascuns 

Lângă o tufă mai înaltă 

Se lasă să-l prindă îndată.

         Iepurașul , nici o scăpare n-avea 

Inima tare îi bătea 

Simțea că îi iese din piept 

Și gândea că e nedrept 

Să plece așa curând 

Nu i-ar fi trecut prin gând.

        A închis ochii ușor 

Și în gând cere ajutor

Crede că sfârșitul este aproape 

Și deacum n-o să mai scape.

      Dar dintr-o dată furtuna s-a oprit 

Și vulturul din drumul său a fost oprit.

Când soarele după furtună s-a ivit 

Iepurașul, a răsuflat și el fericit.

Și a gândit în mintea sa

Câte o dată furtuna,e bună și ea la ceva.