poezii.online Alina

Îmi place să compun poezii,cu titluri neobișnuite 🎀 Prima poezie am scris-o pe data de 25.12.2022💜

Inregistrat pe: 11 aprilie 2024 70 creaţii 75 16

Total

70 creaţii
2 1 1,058 11 octombrie 2024
1 1 1,035 3 octombrie 2024
4 1 1,244 1 octombrie 2024
2 1 1,087 19 septembrie 2024
2 1,161 19 septembrie 2024
2 1 1,149 10 septembrie 2024
2 1,358 10 septembrie 2024
4 2 993 25 august 2024
1 1,242 24 iulie 2024
1 1,236 24 iulie 2024
1,052 24 iulie 2024
1,266 24 iulie 2024
1 1,201 24 iulie 2024
2 1 1,202 11 iulie 2024
1,193 8 iulie 2024
1 1,126 2 iulie 2024
1 1,260 2 iulie 2024
1,269 2 iulie 2024
1,240 2 iulie 2024
1,025 2 iulie 2024
1,180 2 iulie 2024
1 965 2 iulie 2024
1,216 2 iulie 2024
1 1,093 2 iulie 2024
1 1,263 18 iunie 2024
4 1 1,394 4 iunie 2024
2 1,451 4 iunie 2024
1,154 4 iunie 2024
2 1 1,161 29 aprilie 2024
3 1 1,387 27 aprilie 2024
1 1,199 27 aprilie 2024
1,098 26 aprilie 2024
1 1,237 26 aprilie 2024
2 1,175 26 aprilie 2024
1,211 26 aprilie 2024
1 1,450 26 aprilie 2024
1 1,240 24 aprilie 2024
2 1,180 24 aprilie 2024
1,163 24 aprilie 2024
1,196 24 aprilie 2024
1 1,160 23 aprilie 2024
2 1,214 23 aprilie 2024
1,110 20 aprilie 2024
1,099 17 aprilie 2024
1,065 17 aprilie 2024
1,103 14 aprilie 2024
1 1,083 14 aprilie 2024
1,103 14 aprilie 2024
1,754 12 aprilie 2024
4 1,147 11 aprilie 2024
3 2 1,156 11 aprilie 2024
1,138 11 aprilie 2024
2 1 1,321 28 martie 2024
1,214 22 martie 2024
1 1,199 21 martie 2024
1 1,071 21 martie 2024
1 1,036 21 martie 2024
1 1,318 11 martie 2024
1,223 11 martie 2024
1,337 11 martie 2024
1,152 11 martie 2024
1,092 8 martie 2024
2 1 1,139 6 martie 2024
2 1,112 5 martie 2024

Creaţii aleatorii :)

Tânguire

Ca ramuri de arteră

Ce-ți irigă existența

Voi pătrunde în visele tale,

Iar, odată ajuns

La vederea mea

Vei plânge cu lacrimi de sare,

Tu vei da gust

Iar, eu voi mânca

Apoi îmi vei cere-alinare,

Căci în război

Pe câmpul pătat

Partea mea fizică moare.

 

Dar spiritul meu

În vis ți-a ajuns

Pentru a-ți cere umilă iertare,

Nu mai sunt

Nu voi mai fi

Știu cât de tare te doare,

Ia acest fir

De “nu mă uita”

Împletește-l în coroane funerare,

Si-admira în timp

Cum va înflori

Pe câmp, îți va stârni mirare

Se va-mprăștia

Va acoperi

Câmpia odată pătată

Cu sângele meu

Si-a celui neviu

A celui de altădată.

Mai mult...

Maximă

„Valoarea culturală este subordonată valorii de piață, iar consumul de mediocritate, impus de această piață, creează timpuri grele, lipsite de emoție, autenticitate și frumos.”

Marius Ene, Noiembrie, Sibiu 

Mai mult...

Prima dată

Când te-am văzut prima dată mi-ai părut cam timid 

A doua oară când te-am văzut mi sa părut că ești o fire rece 

Iar a treia oară cu totul altă persoană

Îmbrăcat într-un palton negru mai jos de genunchi și părul puțin ciufulit în care mereu erai cu mâna în el

Aveai o statură înaltă simțeam un bărbat o fire puternică

În care cu totul te-ai schimbat.

Ultima dată când te-am văzut aerai mai timid, iar acum văd și simt un rânjet larg și-o privire pătrunzătoare.

Mai mult...

DOR DE TINE

Mi-a rămas să-mi duc povara

Zilelor ce vin ,fără tine

Sunt vie -moartă

Te găsesc doar în album.

Și te mângăi cu privirea 

Lăcrimând păreri de rău 

Dragule te simt aproape 

Așa cum mi-ai fost mereu.

Mai mult...

Apus de soare

În a zilei încheiere, lin coboară mândrul soare,

Și lăsând în urma-i umbră, s-ofilește ca o floare.

În-amurgului lumină, 'drăgostite păsări zbor,

Ce se-nvârt, plutesc prin aer, printre 'sângerații nori.

 

De prin codri și islaze, se-ntorc turmele de capre,

Țărani simpli ies din case și vaci duc la adăpare.

Iar pe vechile ulițele, care pline se cobor,

Vin din câmpuri înverzite, pline ochi doar cu mohor.

 

Împăratul se coboară, stăpânirea lunii-i lasă,

Mii de stele presărate sunt prin văzduh și prin casă.

Iar în liniștea pădurii, doar țânțarii bâzâie,

Nici albinele nu zboară, în stup dorm și sforăie.

 

Toate apele murmură, parcă taine au să-și spună,

Florile capul și-l pleacă și-și închid a lor cunună.

Șuieră continuu codrul, doar de nori e ascultat,

Vântul bate, lin adie, ca al 'naltei luni oftat.

Mai mult...

🎤 Monolog: Ecouri de dor

Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.

Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?

De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?

De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?

 

Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.

Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,

atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.

Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,

dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.

 

Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.

Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.

Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou

ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.

 

Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,

poate o să învăț să trăiesc fără tine…

Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.

Și ecourile dorului…

ele nu mor niciodată.

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live