Prietenii mei nu prea buni
În decursul anilor
am aflat cine sunt prietenii mei.
care deja acum îmi sunt
doar colegi de clasă,
și nu mai mult.
Multe trădări, lacrimi am avut.
Și cuvinte murdare ei îmi ziceau,
Dar eu tot asta doar stăteam și ascultam.
Nu merită să fie numiți nici chiar și
Simpli dușmani!
Respectul meu ei nu-l merită!
Cât de lungă e ziua și noaptea.
Au trecut ani întregi
și cuvintele lor mi-au rămas încă-n minte.
Dar ei de răul făcut ,pur și simplu au uitat.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe (03.10.2024)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Alina
Data postării: 3 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 254
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Saint-Nazaire, Petit Maroc
În Micul Maroc am stat câțiva ani,
Loara îmi cânta lângă geam,
Vapoare-mi urau La mulți ani!
Și totuși străin mă simțeam.
În zare priveam către casă,
C-o fi înspre nord ori spre est,
Dorul pe suflet m-apasă,
Și pasul mi-i tot mai funest.
Atlanticul e chiar lângă mine,
Cu apa turcoaz mă încântă,
Dar valuri, mari valuri străine,
Doine de doruri îmi cântă.
Lumina din Far mi-i speranța,
Iar pasărea-n zbor mi-e răbdarea,
De aici, de departe, din Franța,
Vă simt dragii mei răsuflarea.
Baba iarna
Iarna a plecat în grabă,
Strănutând cu furie,
A vărsat o lacrimă,
Vrând chiar să ne sperie!
Noi știam că joacă teatru,
Mincinoase-s babele,
Am suit-o pe lopată,
Și am risipit-o toată,
S-o înghită soarele!
(13 Martie 2021- Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Cugetarea unui Icar
Veșnic dorm un somn de ape,
Vast cavou și transparent,
Pân’ la car’ i-e greu să sape
Razei soarelui strident.
Tot ce știu e întuneric,
Giulgiul de-alge ce mă strâng,
Patul meu (pietrișul sferic),
Scoicile cu perle lâng’.
Vântul cozilor de pește
Unge rosu-mi leș pălit,
Care veacu-l veștejește
Undeva în negrăit.
Pene încrustate joacă
Zborul prin curent plimbat,
Ce cândva dorea să bată
Cast cotlon străluminat.
„Naște-m-aș din nou pe lume,
Aș uita de-naltul cer,
Ce se oglindește-n spume
Și în valul cel apter...”,
Asta-mi spun din vechea beznă
Care-n ea m-a cufundat.
„Ține-aș tina lângă gleznă,
Palma mea pe trunchiul lat.”
Duce-aș dintru tine, viață,
Fâlfâit de fluturi albi
De pe flori de dimineață,
Ca-ntr-un șir cherubii dalbi.
Eu, iar, suitor pe stele,
Vreau să cred că nu mă mint
Când voiesc de patimi grele
Să mă rup în labirint.
O, dar bolta cred c-ar merge
Către ea să mă reia...
Iar când ce-am jurat s-ar șterge,
Înspre dânsa m-aș vedea.
Și de-ar fi doar luna muză,
Iar nu zeul zilei pur,
Mi-aș purta din plin o buză
Să-i sărut obrazul dur.
Și acum, când se străvede
De prin un noian de nori,
Noaptea-i calmă își prevede
Drumul lung de pân’ la zori.
Din mormântul meu acvatic,
La vederea ei, cu jind,
Din coral făcut, fanatic,
Un tentacul larg, vuind,
Aș căta să îi întind.
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Lumina sfântă
Cu fapte sa arătat,
Domnul nostru împărat.
A făcut doar lucruri care,
Să vedem ce puteri are.
Sunt puteri Dumnezeiești,
Pentru că puterea lui,
Fiul Dumnezeului, nouă ni lea arătat,
Să credem cu-adevarat .,.
Hristos în lumina-i mare,
Arătând a lui schimbare,
Haine albe a-mbracat,
Nouă ni s-a arătat.
Iară bunul Dumnezeu,
A zis ăsta este fiul meu,
L-am trimis pe el în lume,
Să vă fie vouă bine.
Și trimite tot mereu,
Lumină-n mormântul său,
E lumina sfântă care,
O primim noi fiecare.
Cine ești?
Cine ești când nu te vede nimeni,
Când umbrele-ți dansează pe pereți,
Când gândurile-ți curg asemeni,
Poveștilor nespuse, așezate-n vers?
Cine ești când ziua se sfârșește,
Și noaptea vine, blândă, peste cer,
Când masca vieții se desprinde lin,
Și sufletul se pierde în mister?
Ești visătorul, cel ce-și scrie
Poveștile în taina serii calde,
Sau poate ești un simplu muritor,
Cu doruri neștiute și întrebări miliarde?
Ești strop de ploaie, rătăcit prin lume,
O rază-n întuneric, fără nume,
Sau ești un fluture ce zboară,
Din floare-n floare, căutând comoară?
Cine ești când nimeni nu privește,
Când inima ți se aude doar în șoapte,
Când sufletul ți-e singurul prieten,
Și timpul parcă stă, uitat de toate?
Poate ești tu, cel adevărat,
În liniștea adâncă regăsit,
Un suflet liber, neîncorsetat,
De-a lumii zgomot, de-al ei infinit.
Cine ești când nu te vede nimeni?
Poate răspunsul stă în liniștea ta,
În acele clipe rare și senine,
Când ești doar tu, și ești așa cumva.
Saint-Nazaire, Petit Maroc
În Micul Maroc am stat câțiva ani,
Loara îmi cânta lângă geam,
Vapoare-mi urau La mulți ani!
Și totuși străin mă simțeam.
În zare priveam către casă,
C-o fi înspre nord ori spre est,
Dorul pe suflet m-apasă,
Și pasul mi-i tot mai funest.
Atlanticul e chiar lângă mine,
Cu apa turcoaz mă încântă,
Dar valuri, mari valuri străine,
Doine de doruri îmi cântă.
Lumina din Far mi-i speranța,
Iar pasărea-n zbor mi-e răbdarea,
De aici, de departe, din Franța,
Vă simt dragii mei răsuflarea.
Baba iarna
Iarna a plecat în grabă,
Strănutând cu furie,
A vărsat o lacrimă,
Vrând chiar să ne sperie!
Noi știam că joacă teatru,
Mincinoase-s babele,
Am suit-o pe lopată,
Și am risipit-o toată,
S-o înghită soarele!
(13 Martie 2021- Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Cugetarea unui Icar
Veșnic dorm un somn de ape,
Vast cavou și transparent,
Pân’ la car’ i-e greu să sape
Razei soarelui strident.
Tot ce știu e întuneric,
Giulgiul de-alge ce mă strâng,
Patul meu (pietrișul sferic),
Scoicile cu perle lâng’.
Vântul cozilor de pește
Unge rosu-mi leș pălit,
Care veacu-l veștejește
Undeva în negrăit.
Pene încrustate joacă
Zborul prin curent plimbat,
Ce cândva dorea să bată
Cast cotlon străluminat.
„Naște-m-aș din nou pe lume,
Aș uita de-naltul cer,
Ce se oglindește-n spume
Și în valul cel apter...”,
Asta-mi spun din vechea beznă
Care-n ea m-a cufundat.
„Ține-aș tina lângă gleznă,
Palma mea pe trunchiul lat.”
Duce-aș dintru tine, viață,
Fâlfâit de fluturi albi
De pe flori de dimineață,
Ca-ntr-un șir cherubii dalbi.
Eu, iar, suitor pe stele,
Vreau să cred că nu mă mint
Când voiesc de patimi grele
Să mă rup în labirint.
O, dar bolta cred c-ar merge
Către ea să mă reia...
Iar când ce-am jurat s-ar șterge,
Înspre dânsa m-aș vedea.
Și de-ar fi doar luna muză,
Iar nu zeul zilei pur,
Mi-aș purta din plin o buză
Să-i sărut obrazul dur.
Și acum, când se străvede
De prin un noian de nori,
Noaptea-i calmă își prevede
Drumul lung de pân’ la zori.
Din mormântul meu acvatic,
La vederea ei, cu jind,
Din coral făcut, fanatic,
Un tentacul larg, vuind,
Aș căta să îi întind.
Păcat
Pặcat ca nu ne-nvata nimeni ce și cum sa simțim
Sa ne-arate pe cine şi cum sa iubim
De ce nu-i nimeni sa ne spună cất și cum sa plângem
Să ne-arate cum inima să nu ne-o frângem?
Oare exista vreo dreaptă măsură?
Plânsul oare are și el a lui formulă?
Aplicată la un gram de durere
Atunci când inima și-o cerne?
Păcat ca nu ne-nvata nimeni sa trăim
Când după un eșec rămânem singuri
Ai nimănui cu sufletul prins între scânduri
Păcat... ca nu există dex să uităm ce iubim..
Lumina sfântă
Cu fapte sa arătat,
Domnul nostru împărat.
A făcut doar lucruri care,
Să vedem ce puteri are.
Sunt puteri Dumnezeiești,
Pentru că puterea lui,
Fiul Dumnezeului, nouă ni lea arătat,
Să credem cu-adevarat .,.
Hristos în lumina-i mare,
Arătând a lui schimbare,
Haine albe a-mbracat,
Nouă ni s-a arătat.
Iară bunul Dumnezeu,
A zis ăsta este fiul meu,
L-am trimis pe el în lume,
Să vă fie vouă bine.
Și trimite tot mereu,
Lumină-n mormântul său,
E lumina sfântă care,
O primim noi fiecare.
Cine ești?
Cine ești când nu te vede nimeni,
Când umbrele-ți dansează pe pereți,
Când gândurile-ți curg asemeni,
Poveștilor nespuse, așezate-n vers?
Cine ești când ziua se sfârșește,
Și noaptea vine, blândă, peste cer,
Când masca vieții se desprinde lin,
Și sufletul se pierde în mister?
Ești visătorul, cel ce-și scrie
Poveștile în taina serii calde,
Sau poate ești un simplu muritor,
Cu doruri neștiute și întrebări miliarde?
Ești strop de ploaie, rătăcit prin lume,
O rază-n întuneric, fără nume,
Sau ești un fluture ce zboară,
Din floare-n floare, căutând comoară?
Cine ești când nimeni nu privește,
Când inima ți se aude doar în șoapte,
Când sufletul ți-e singurul prieten,
Și timpul parcă stă, uitat de toate?
Poate ești tu, cel adevărat,
În liniștea adâncă regăsit,
Un suflet liber, neîncorsetat,
De-a lumii zgomot, de-al ei infinit.
Cine ești când nu te vede nimeni?
Poate răspunsul stă în liniștea ta,
În acele clipe rare și senine,
Când ești doar tu, și ești așa cumva.
Alte poezii ale autorului
Şi ce?
Şi ce dacă
lumea ne atacă?
eu mă bucur că trăiesc
în al meu sat natal locuiesc.
Și ce?dacă norii suspină?
După norii negri soarele vine
din nou ne va zâmbi
lumina,bucuria ne-o va vesti.
Și ce?dacă clipele
de neuitat se uită?
și nu îmi voi aduce aminte
Sunt bucuroasă de tot ce am
Acum și pân la moment.
Zamurca Alina ❤️
In this world
I'm alone in this world.
I don't need anybody,
I'm walking around the world,
on my own.
I'm not afraid of anything,
Anymore.
I'm not afraid of my shadow,
Because I am reflected in her.
She's my friend,now.
I'm not afraid of tomorrow.
Because it won't came
I'm alone.
And sometimes, I'm happy and not.
Because I'm alone in this world.
And nobody knows about it!
Author 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
În lumea
În lumea nopții,
Ascunsă sub ghicitoare,
Luna a căzut,
Soarele s-a pierdut.
Natura e pustie,
Nu mai pare vie,
Nu mai este vreo cântare,
Și mândrul,bunul soare.
Autor: Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Şi ce?
Şi ce dacă
lumea ne atacă?
eu mă bucur că trăiesc
în al meu sat natal locuiesc.
Și ce?dacă norii suspină?
După norii negri soarele vine
din nou ne va zâmbi
lumina,bucuria ne-o va vesti.
Și ce?dacă clipele
de neuitat se uită?
și nu îmi voi aduce aminte
Sunt bucuroasă de tot ce am
Acum și pân la moment.
Zamurca Alina ❤️
In this world
I'm alone in this world.
I don't need anybody,
I'm walking around the world,
on my own.
I'm not afraid of anything,
Anymore.
I'm not afraid of my shadow,
Because I am reflected in her.
She's my friend,now.
I'm not afraid of tomorrow.
Because it won't came
I'm alone.
And sometimes, I'm happy and not.
Because I'm alone in this world.
And nobody knows about it!
Author 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Noapte de plecare
E noapte de plecare,
Îmi țin mințile, inima și nervii,
Înceți, liniștiți.
Tot cadu-mi în privire,
Urma ta, pe ușă lăsată.
Încă odată o caut,
Dar nu o găsesc.
Am pierdut-o.
"Noapte de plecare" este o dedicație.
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Duminica tulbură
Era o duminică tulbură,
Mergând pe pământul umezit,
În fața mea,în urma mea deasă,
Frunzele cad încontinuu,
Soarele a uitat de noi.
Și ne trimite doar noi suri și ploi.
Merg plângând acasă:
Gândesc că mi-e dor de zilele cele mai calde.
Aurul frunzelor se împrăștie în vânt,
Lumina albă-mi picură pe față.
Și mă trezește din somnul meu de gând,
Când pasu-mi se grăbește spre un nou pământ.
Autor 🤎Zamurca Alina✨
În lumea
În lumea nopții,
Ascunsă sub ghicitoare,
Luna a căzut,
Soarele s-a pierdut.
Natura e pustie,
Nu mai pare vie,
Nu mai este vreo cântare,
Și mândrul,bunul soare.
Autor: Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Meliss