Viața omului constă într-o judecătorie
Judecătoria cea mare
pentru om.
Scoteți-l ca vinovat
spuneți că-i rău,
a greșit,a făcut multe păcate
și a blestemat prea mult.
dar cel ce e vinovat tace.
și ascultă tot răul ce e spus.
de frați,surori, părinți și rude.
și-și spune îl gândul său
În judecătoria asta eu trebuie,
să ies câștigător.
Când veni rândul celui vinovat
se gândiseră puțin și rosti
în voce tare,
să-l audă toată sala
Da e drept sunt păcătos,
și multe ori eu am greșit.
mi-a fost așa menit,
dar în genunchi îmi ceream
iertare de la Dumnezeu .
Dumnezeu să ne fie judecător,
el ne iartă păcatele
orice și pe micul copil
îl iartă că fereastra
vecinului,
a spart-o.
Autor Alina Zamurca 🤍
19.07.2024 am scris poezia
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: Alina
Data postării: 29 iulie 2024
Adăugat la favorite: 2
Comentarii: 1
Vizualizări: 459
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Eminescu
Trandafir , rege al florilor
Pentru că ai crescut în curtea ta
Flori de versuri plăpânde
Culese din ochii tai de catifea.
Oare te mai plimbi prin pădurile de aur ?
Sau ai mai stat tu tânăr, culcat lângă izvor ?
Și vreau să-ți aflu răspunsul la întrebare
Căci ce este amorul ? E oare dor si ploaie ?
Dispar și ceruri și pământ
Și tu ai dispărut
Și ai lăsat doar lacrimi
Durere în urma ta
Oh, Eminescu , Luceafăr însuflețit
O veșnică lumină prea greu de înțeles
Noi te păstrăm în gând , prefer să nu te uit
Cu ale tale versuri , trăind pe-acest pământ
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME
Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,
A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor
Când a coborât între noi cu numele dăruit de un Arhanghel
Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda
lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat
Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint
Urcând la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri
Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi
Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase
Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului
De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat
,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’
15 IANUARIE 2024
IOAN CRISTINEL ZAHARIA
Eminescu
Trandafir , rege al florilor
Pentru că ai crescut în curtea ta
Flori de versuri plăpânde
Culese din ochii tai de catifea.
Oare te mai plimbi prin pădurile de aur ?
Sau ai mai stat tu tânăr, culcat lângă izvor ?
Și vreau să-ți aflu răspunsul la întrebare
Căci ce este amorul ? E oare dor si ploaie ?
Dispar și ceruri și pământ
Și tu ai dispărut
Și ai lăsat doar lacrimi
Durere în urma ta
Oh, Eminescu , Luceafăr însuflețit
O veșnică lumină prea greu de înțeles
Noi te păstrăm în gând , prefer să nu te uit
Cu ale tale versuri , trăind pe-acest pământ
Îndrăgit!
Străzi pustii si-aglomerate
Cît şi vechi, atît şi-nalte
Lume e, dar sunt străin
Cu picturi, fără stăpîn
Case se întîlnesc pe drum
Alb, modern şi-ncăpătoare
Oameni mici şi mari de-acum
Ei păşesc, cu-alor dreptate
Oare toţi îşi au cămin!
Locul său, cel care des
E numit de noi: "Acasă"
Pleci, dar te întorci mereu
Vin şi eu, spre casă.
Nins să fie, sau să ploaie
Să alergi doar după soare
Cînd eşti printre spini
Dar mereu sub nori.
Fericirea e în clipa
Ce n-o preţuieşti
Teama, frica si dorinţa
Tu acasă eşti?
Cînd stabilul e ştiut
Că nu se cunoaşte
Bucuria o resimţi
Dar de ea n-ai parte.
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro
Lui Francisco de Goya
Pe-un zid al casei, pensula se pleacă,
Prin tente mohorâte și gălbui,
Să spună despre-un câine ce se-îneacă
O vizuală-istorie oricui.
Talazurile-l poartă în derivă,
Pe sub un cer de-un spălăcit ulei,
Spre care vălurirea agresivă
Aruncă spume într-un alb de miei.
Iar botul către-înalt i se îndreaptă,
C-un gest milos din ochiul său făcut,
Oglindă-a unei vâltoreli ce-așteaptă
Să-și piardă crezul cât l-a mai avut.
Făr’ sens, urcându-și scara lui fluidă,
E Castul ce se chinuie-n obidă.
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
Alte poezii ale autorului
Ceasul bate
Ceasuri bate într-un ceas,
Ceasul se oprește într-un ceas.
Ceasul ne vestește noaptea
Ceasul ne vestește ziua.
Ceasul ne spune ora de sculare,
Ceasul ne vestește ora de culcare,
Ceasul ne vestește tinerețea,
Ceasul ne vestește bătrânețea.
Ceasul ne vestește, o noutate bună,
Ceasul ne vestește, o noutate rea.
Ceasul este în viața noastră
ce ne conduce în drum,
și spre o potecă
El ne este conducător
în viață slujitor.
Autor Alina Zamurca 🤍
Păstrează-ţi dorul
Păstrează-ti dorul,
de către tată şi mamă
Mai păstrează-ţi dorul
de cărte soră şi frate.
Păstrează-ţi doru,de către patrie
de ţară şi de dulcele grai,
De doina Moldovenească
Care veşnic în inimi o să trăiească.
(Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Le point noir
Le point noir.
c'est écrit
sur
un papier blanc.
De Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Твой ангел
Твой ангел
Пусть ангел тебя хранит
Даже тогда, когда
ты далеко от дома,
Когда нет ни брата ни сестры,
И,ты только со своей тенью
Один.
Пусть ангел услышит тебя
и приподнимет тебе руку,
И поможет тебе,и тогда
Ты будешь гордым,
Даже очень.
Взглянет на тебя,и скажет тебе:
Что ты не один на этой земле.
Замурка Алина 9-класс, Теоретический Лицей Варница.
Минуты летят
Минуты летят
Словно птица
Не догнать тебе,её
Не догнать..
Уже поздно,вернуть что-то назад..
Поздно,
очень поздно
Как же быстро минуты
Летят
Нам на зло
Не спеша.
Не вернуть назад,
То что уже прошло.
Автор я 🤍 Замурка Алина 🤍 🤍 стих про время,часы и минуты, которые летят очень красиво и быстро,не замечая нас что мы что-то теряем.
Zilele mele in iad
Spargi ferestre,strigi la mine,
Așa se întâmplă ades cu tine.
Când ești mâniat pe mine.
Mă lovești,mă faci să plâng,
Și a doua zi tu incă,ești erou și poți să mă atingi?
Parcă-ți sunt un rob
Pe care-l ții legat de pat,
Mă chinui,și viața mi-o distrug cu tine.
Îmi faci zile,scurte dese,și-ntunecate.
Cu durere și numai cu durere amestecate,
Zi de zi în casa ta,eu cad,
Parcă sunt într-un coșmar,într-un iad.
Nu mai am salvare eu din casa ta,
Poate în timpul va trecea,
și iubirea ta curată, îmi vei arăta-o.
Dar acum eu sper și mă rog doar la icoane.
Autor 🤍Zamurca Alina🤍🤍
Ceasul bate
Ceasuri bate într-un ceas,
Ceasul se oprește într-un ceas.
Ceasul ne vestește noaptea
Ceasul ne vestește ziua.
Ceasul ne spune ora de sculare,
Ceasul ne vestește ora de culcare,
Ceasul ne vestește tinerețea,
Ceasul ne vestește bătrânețea.
Ceasul ne vestește, o noutate bună,
Ceasul ne vestește, o noutate rea.
Ceasul este în viața noastră
ce ne conduce în drum,
și spre o potecă
El ne este conducător
în viață slujitor.
Autor Alina Zamurca 🤍
Păstrează-ţi dorul
Păstrează-ti dorul,
de către tată şi mamă
Mai păstrează-ţi dorul
de cărte soră şi frate.
Păstrează-ţi doru,de către patrie
de ţară şi de dulcele grai,
De doina Moldovenească
Care veşnic în inimi o să trăiească.
(Zamurca Alina clasa 9 Instituţia Publică Liceul Teotetic Varniţa)
Le point noir
Le point noir.
c'est écrit
sur
un papier blanc.
De Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Твой ангел
Твой ангел
Пусть ангел тебя хранит
Даже тогда, когда
ты далеко от дома,
Когда нет ни брата ни сестры,
И,ты только со своей тенью
Один.
Пусть ангел услышит тебя
и приподнимет тебе руку,
И поможет тебе,и тогда
Ты будешь гордым,
Даже очень.
Взглянет на тебя,и скажет тебе:
Что ты не один на этой земле.
Замурка Алина 9-класс, Теоретический Лицей Варница.
Минуты летят
Минуты летят
Словно птица
Не догнать тебе,её
Не догнать..
Уже поздно,вернуть что-то назад..
Поздно,
очень поздно
Как же быстро минуты
Летят
Нам на зло
Не спеша.
Не вернуть назад,
То что уже прошло.
Автор я 🤍 Замурка Алина 🤍 🤍 стих про время,часы и минуты, которые летят очень красиво и быстро,не замечая нас что мы что-то теряем.
Zilele mele in iad
Spargi ferestre,strigi la mine,
Așa se întâmplă ades cu tine.
Când ești mâniat pe mine.
Mă lovești,mă faci să plâng,
Și a doua zi tu incă,ești erou și poți să mă atingi?
Parcă-ți sunt un rob
Pe care-l ții legat de pat,
Mă chinui,și viața mi-o distrug cu tine.
Îmi faci zile,scurte dese,și-ntunecate.
Cu durere și numai cu durere amestecate,
Zi de zi în casa ta,eu cad,
Parcă sunt într-un coșmar,într-un iad.
Nu mai am salvare eu din casa ta,
Poate în timpul va trecea,
și iubirea ta curată, îmi vei arăta-o.
Dar acum eu sper și mă rog doar la icoane.
Autor 🤍Zamurca Alina🤍🤍
Meliss