Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alina
Data postării: 21 martie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 534
Poezii din aceiaşi categorie
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Minciuni
M-arunc în valuri de speranță
Înot pierdut prin amăgiri
Mă-neacă surdă circumstanță
Mințit de false străluciri
Întind cu oarbă cutezanță
Aripi de suflet copleșit
Lipsit de aer n-am portanță
Mințit de vânt m-am prăbușit
Găsesc clepsidrele-n ruină
Timpul curgând prin amintiri
Să mă transforme în rugină
Mințit de strâmbe ispitiri
Mă chiamă fapte în instanță
De judecată sunt mințit
Căzut din propria-mi balanță
M-am condamnat în rătăcit
Trăiesc îngust lipsit de nuanță
Culoarea-mi umblă risipit
În alb și negru am prestanță
Acoperind tot ce-am mințit
Rămân acut în discordanță
Găsind apus în răsărit
Adun tăcerea cu distanță
Scăzând din viață păcălit
Steaua mea.
Precum stelele vor luna
Așa te vreau eu pentru totdeauna
Eu să fiu luna iar tu să fi steaua mea
După ce apune soarele să te pot vedea
Dar te rog să nu fi stea căzătoare
Ști și tu că despărțirea doare
Trăbdarea
Apare-n gând, și-apoi în faptă,
Și uite cum s-a terminat;
Prietenia e-ncheiată,
Întocmai, iar ai fost trădat.
Speranțe, visuri, împreună,
Clădite-n frică de amar,
Dezlănțuite în furtună,
Bolborosesc până dispar.
Au fost aici și vor mai fi,
Și iar se lasă pradă vieții,
Și-așteaptă până va veni
Triumful nedreptății.
Însă în spate, să nu uiți,
Mereu, tu să-ți privești podoaba,
Și-n dar, măritei tale nunți,
Săpatu-ți singur groapa.
Roz
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam pe Eva
Cu părul lung buclat.
Cu ochi fermecători
Şi gene languroase,
Sprâncene arcuite
Şi buze mătăsoase.
Cu gâtul graţios
Şi sân seducător,
Cu mijloc de clepsidră
Şi cel mai fin picior.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam, femeia,
Un înger întrupat!
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Îţi mulţumesc frumos,
Că în tabloul vieţii
Ai dat şi o tuşă roz!
Umbre de fluturi
Vreme de-un vin roșu și strâns in brațe...
Mă pierd printre umbre de amintiri, în loc de fluturi,
Simt sufletul obosit, gol, in cioburi după lupta asta
Fără chef de speranță, de "va fi bine"... de visuri.
Nu mai cred în tot ce credeam altădat'
Cuvintele azi îmi par de fier forjat
Zâmbesc prea rar... mă-nchid cum pot mai bine
Nu de lume.... pe cât o fac de mine...
Când ești dezamăgită de cel ce ți-a fost DOR
Nu doar suferi și nopțile le plângi... te schimbi
Și mori puțin câte puțin in fiecare zi...
În orice șoaptă ce nu ai cum s-o spui, te stingi..
Poem scurt de amor nebun de seară!
Nu încerca să fugi de mine,
Nici să crezi că poți dispare precum măgarul învăluit de ceață,
A facut-o!
Căci frumusețea ta e vinovata aurie,
Ce a stârnit precum Oceanul tulburat de valurile-i nebune,
A mea turbată pasiune!
Ohhhh, vis ce poartă iluziile fericiri toate,
Te rog nu sugruma a mea iubire,
Tu îngerul dreptății,
Ai milă de supusul tău umil,
Ce te dorește nebunește,
Neștiind ce daruri să-ți aducă,
Ce vorbe dulci să-ți spună,
Sau cum să-ți dovedească că adevăruri sunt toate cele spuse....
Căci pentru tine eu sunt doar trubadurul unei ere demult apuse,
Dar astăzi mă jertfesc doar pentru tine!
(11 august 2023.H.S Vasilica dragostea mea)
Minciuni
M-arunc în valuri de speranță
Înot pierdut prin amăgiri
Mă-neacă surdă circumstanță
Mințit de false străluciri
Întind cu oarbă cutezanță
Aripi de suflet copleșit
Lipsit de aer n-am portanță
Mințit de vânt m-am prăbușit
Găsesc clepsidrele-n ruină
Timpul curgând prin amintiri
Să mă transforme în rugină
Mințit de strâmbe ispitiri
Mă chiamă fapte în instanță
De judecată sunt mințit
Căzut din propria-mi balanță
M-am condamnat în rătăcit
Trăiesc îngust lipsit de nuanță
Culoarea-mi umblă risipit
În alb și negru am prestanță
Acoperind tot ce-am mințit
Rămân acut în discordanță
Găsind apus în răsărit
Adun tăcerea cu distanță
Scăzând din viață păcălit
Steaua mea.
Precum stelele vor luna
Așa te vreau eu pentru totdeauna
Eu să fiu luna iar tu să fi steaua mea
După ce apune soarele să te pot vedea
Dar te rog să nu fi stea căzătoare
Ști și tu că despărțirea doare
Trăbdarea
Apare-n gând, și-apoi în faptă,
Și uite cum s-a terminat;
Prietenia e-ncheiată,
Întocmai, iar ai fost trădat.
Speranțe, visuri, împreună,
Clădite-n frică de amar,
Dezlănțuite în furtună,
Bolborosesc până dispar.
Au fost aici și vor mai fi,
Și iar se lasă pradă vieții,
Și-așteaptă până va veni
Triumful nedreptății.
Însă în spate, să nu uiți,
Mereu, tu să-ți privești podoaba,
Și-n dar, măritei tale nunți,
Săpatu-ți singur groapa.
Roz
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam pe Eva
Cu părul lung buclat.
Cu ochi fermecători
Şi gene languroase,
Sprâncene arcuite
Şi buze mătăsoase.
Cu gâtul graţios
Şi sân seducător,
Cu mijloc de clepsidră
Şi cel mai fin picior.
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Pentru că ai pictat
Lângă Adam, femeia,
Un înger întrupat!
Îţi mulţumesc Ţie, Doamne,
Îţi mulţumesc frumos,
Că în tabloul vieţii
Ai dat şi o tuşă roz!
Alte poezii ale autorului
Arma în jos!
Arma în jos..
Nu-ţi sunt duşman!
Arma o vei ridica,
Când ţi-oi fi duşman.
Iar acum tu taci şi ascultă!
Fără vorbă multă.
Mi-ai fost un bun amice,
Iar acum îmi eşti duşman.
Timp nu mult a trecut,
Şi răutatea ţi-a crescut.
Arma în sus ai ridicat,
Şi erai neînfricat.
În ochii tăi nici nu vedeai,
Cât de mult greşeai.
Nici frică nu-ți era,arma s-o ridici,
De atunci tu-mi ești dușman.
Să te bată Dumnezeu.
Să te vadă Dumnezeu.
Ce greșeală ai făcut,
Ridicând arma-n sus la mine.
Poezie dedicată dușmanului.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Lecția pentru toți
Atunci când am fost vie,
Nimeni nu și-a adus aminte de mine,
Nimeni nu-mi scria,nu vorbea,nu se interesa
Cum sunt eu.
Iar atunci când eu am murit
Toți își aduc aminte de mine
Și vin să mă petreacă,
Pe ultimul drum.
Și dragi cunoscuți ai mei
Pentru voi
O singură întrebare!
Unde ați fost voi când am fost eu vie?
Și am avut nevoie de sfatul vostru?
De o vorbă scurtă .
corect răspuns :nu ați avut când.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia scrisă pe 19.09.2024,ora 18:01
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
19 iunie 1992
Astăzi e o zi mare,
"Războiul" din 92.ce a distrus
o mulțime de vieți amare,
În câmp de luptă au decedat,
Pentru noi,popor, pentru pace au luptat.
Au luptat ei pentru pace,
Ce ne-au putut o face,
Ce pe câmp de luptă au luptat,
Au fost răniți toți ei,cruntat.
Au dorit ei pace pentru toți noi,
Că acum să trăim să fim plini,vioi.
Să trăim în pace,
Ce ei ne-au dat-o,
Și au putut-o face.
Vă mulțumim pe voi eroi,
Că ați dat viața pentru noi.
În inimile noastre rămâneți,
Eroii noștri pe veci.
Poezie dedicată eroilor noștri care au luptat în 1992.(Republica Moldova)
Autor Zamurca Alina 🌷
În minte
În urma mea
nu las niciun cuvânt.
mai bine îl las în minte,
și tot doar pentru mine.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024
Arma în jos!
Arma în jos..
Nu-ţi sunt duşman!
Arma o vei ridica,
Când ţi-oi fi duşman.
Iar acum tu taci şi ascultă!
Fără vorbă multă.
Mi-ai fost un bun amice,
Iar acum îmi eşti duşman.
Timp nu mult a trecut,
Şi răutatea ţi-a crescut.
Arma în sus ai ridicat,
Şi erai neînfricat.
În ochii tăi nici nu vedeai,
Cât de mult greşeai.
Nici frică nu-ți era,arma s-o ridici,
De atunci tu-mi ești dușman.
Să te bată Dumnezeu.
Să te vadă Dumnezeu.
Ce greșeală ai făcut,
Ridicând arma-n sus la mine.
Poezie dedicată dușmanului.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Lecția pentru toți
Atunci când am fost vie,
Nimeni nu și-a adus aminte de mine,
Nimeni nu-mi scria,nu vorbea,nu se interesa
Cum sunt eu.
Iar atunci când eu am murit
Toți își aduc aminte de mine
Și vin să mă petreacă,
Pe ultimul drum.
Și dragi cunoscuți ai mei
Pentru voi
O singură întrebare!
Unde ați fost voi când am fost eu vie?
Și am avut nevoie de sfatul vostru?
De o vorbă scurtă .
corect răspuns :nu ați avut când.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia scrisă pe 19.09.2024,ora 18:01
Au dispărut
Au dispărut de atunci,
Amintirile din copilărie.
Au ars toate amintirile,
În focul foarte fierbinte,
Iar copii plângând,
își mai aduc aminte.
Timpuri bune au mai fost,
Când copii noi mai eram.
Dar,a dispărut tot.
Și nimic n-a mai rămas.
Poate ne vom aduce aminte
De acelea frumoase clipe.
Da parcă am mai vrea noi să întoarcem,
Timpurile celea bune,
Dar din păcate nu le m-ai întorci.
În foc toate au ars.
Autor Alina Zamurca 🤍
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
19 iunie 1992
Astăzi e o zi mare,
"Războiul" din 92.ce a distrus
o mulțime de vieți amare,
În câmp de luptă au decedat,
Pentru noi,popor, pentru pace au luptat.
Au luptat ei pentru pace,
Ce ne-au putut o face,
Ce pe câmp de luptă au luptat,
Au fost răniți toți ei,cruntat.
Au dorit ei pace pentru toți noi,
Că acum să trăim să fim plini,vioi.
Să trăim în pace,
Ce ei ne-au dat-o,
Și au putut-o face.
Vă mulțumim pe voi eroi,
Că ați dat viața pentru noi.
În inimile noastre rămâneți,
Eroii noștri pe veci.
Poezie dedicată eroilor noștri care au luptat în 1992.(Republica Moldova)
Autor Zamurca Alina 🌷
În minte
În urma mea
nu las niciun cuvânt.
mai bine îl las în minte,
și tot doar pentru mine.
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
10.09.2024