Fetița mea, un dar sublim
O vreme-n ochii mei au curs tăceri,
Lacrimi și neputinți ce n-au cuvânt.
Când lumea-și arunca a ei păreri
Fără a ști ce duc și port în gând.
Când toți râdeau fără vreun rost,
Eu îi țineam mâna mai tare
Cu orice luptă și-orice cost
I-am pus în piept mereu un soare.
Da! Fetița mea e diferită...
Diversă, dar un dar sublim!
Într-o îmbrăţişare dăruiește
Tot ce noi, adulții, uităm să dăruim.
Știi... nu e ușor să fii părinte!
Când toți ti-l judecă fără vreun sens
C-are alt ritm, alt glas, altfel de minte,
... nerealizând că e un dar ceresc...
I-am întins brațele fără hotar
Mereu în suflet cu gând blând,
Căci e-un copil ce nu stă în tipar
Dar poartă minuni ce nu se vând.
În ochii-i mari de un căprui senin
Se nasc ades sclipiri de curcubeu
Și deși pare pentru unii diferită,
Cerului ii este dragă... și-așa va fi mereu.
O vreme-n ochii mei s-au scurs dureri...
N-am renunțat... pășind în gând cu ea
Azi suntem bine fără temeri
Prin viață zboară lin ca pasărea...
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 1 iunie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 651
Poezii din aceiaşi categorie
Cine sunt părinții
Cine sunt părinții Cine sunt părinții? Sunt acei care m-au adus pe lume, M-au învăţat carte, mi-au dat un nume. Cine sunt părinții? Sunt acei care mi-au dat povață, Să fiu om bun și să merg cu capul sus prin viață. Cine sunt părinții? Sunt mai sfinți decât sfinţii O icoană cu chipul lui Dumnezeu. Care o voi purta în inimă mereu! Cine sunt părinții? Sunt ca luceafărul de pe cer. Ei m -au învățat să iubesc, să lupt și să sper! Poezie de Vladimir Potlog
Felicitari
Sa rasara-n calea vietii numai zimbete si flori,
Sa ai parte de iubire, de un soare fara nori .
Stelele sa-ti lumineze, doar cu caldele urari
Sa urmezi o cale dreapta, si sa nu dai inapoi.
Copiilor mei
Copiii mei, sunteți a mea lume senină
Al meu izvor plin de fericire,
În orice clipă grea sau zi divină,
Eu voi fi lângă voi, cu multă dăruire.
Să nu vă temeți de vânturi şi furtuni,
În suflet să purtați lumina cea curată,
Chiar de veți rătăci pe-al vieții drum,
Eu vă voi ajuta, c-atunci când îmi erați de-o șchioapă.
Să credeti mereu în visul vostru curat,
Să vă știți puterea, chiar de vă veți teme,
Eu sunt aici, oricât de mult ați căuta,
Ca braţele deschise, mereu să vă îndemne.
Când veți zâmbi, eu sa râd fericită,
Când veți cădea, să vă ridic ușor,
Căci sunteti viața mea întreagă
Și-alături doar de voi este al meu zbor.
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08
Unui X-zecist:
Îți faci aripi din versu-ți gratuit
Și-ncerci să zbori, profitând de vânt
Iar de te-nalți nițel de la pământ
Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!
...
Te crezi a fi în centrul tuturor
Și le explici ce minunat e zborul,
Dar versul tău e-un zgomot de tractor
Ce-a ieșit la desfundat ogorul!
...
Ești membru-n uniune că-i la modă
Te-ai băgat în seamă printre alți
C-ai reușit nițel să te înalți
Peste loboda prin care trece vodă!
...
Ții prelegeri de cum se scrie proză
Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare
Să-nvețe de la tine cum să zboare,
Precum musca ce trage la veioză!
...
Mă distrează înalta-ți chipuire
De-a te enumera printre scriitori,
Ca și cum chiar ai putea să zbori,
Dar zborul tău este-o prăbușire!
Avans
De vrei să-ti faci prieteni,
A lor mâna-nainte,
La menghină s-o strângi,
Ca sa-și aducă aminte,
Atunci cand vor minți,
Trăda ori vinde.
Cine sunt părinții
Cine sunt părinții Cine sunt părinții? Sunt acei care m-au adus pe lume, M-au învăţat carte, mi-au dat un nume. Cine sunt părinții? Sunt acei care mi-au dat povață, Să fiu om bun și să merg cu capul sus prin viață. Cine sunt părinții? Sunt mai sfinți decât sfinţii O icoană cu chipul lui Dumnezeu. Care o voi purta în inimă mereu! Cine sunt părinții? Sunt ca luceafărul de pe cer. Ei m -au învățat să iubesc, să lupt și să sper! Poezie de Vladimir Potlog
Felicitari
Sa rasara-n calea vietii numai zimbete si flori,
Sa ai parte de iubire, de un soare fara nori .
Stelele sa-ti lumineze, doar cu caldele urari
Sa urmezi o cale dreapta, si sa nu dai inapoi.
Copiilor mei
Copiii mei, sunteți a mea lume senină
Al meu izvor plin de fericire,
În orice clipă grea sau zi divină,
Eu voi fi lângă voi, cu multă dăruire.
Să nu vă temeți de vânturi şi furtuni,
În suflet să purtați lumina cea curată,
Chiar de veți rătăci pe-al vieții drum,
Eu vă voi ajuta, c-atunci când îmi erați de-o șchioapă.
Să credeti mereu în visul vostru curat,
Să vă știți puterea, chiar de vă veți teme,
Eu sunt aici, oricât de mult ați căuta,
Ca braţele deschise, mereu să vă îndemne.
Când veți zâmbi, eu sa râd fericită,
Când veți cădea, să vă ridic ușor,
Căci sunteti viața mea întreagă
Și-alături doar de voi este al meu zbor.
În amintirea unui OM
Astazi să amintim limbii române
Despre o parte din sufletul ei
Despre inimii ce bat in luceafar
de-un secol si mai bine
Despre litere
Despre doruri
Despre junimea si poporul
Despre cuvinte marete
Despre trădări si țărișoară
Despre destin
Despre OM
Despre tine,MIHAI EMINESCU
Sânge strabun si bun absolut de neam al limbii române.
Florin Ristea
Data: ZIUA NATIONALA A CULTURII ROMÂNE
10:08
Unui X-zecist:
Îți faci aripi din versu-ți gratuit
Și-ncerci să zbori, profitând de vânt
Iar de te-nalți nițel de la pământ
Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!
...
Te crezi a fi în centrul tuturor
Și le explici ce minunat e zborul,
Dar versul tău e-un zgomot de tractor
Ce-a ieșit la desfundat ogorul!
...
Ești membru-n uniune că-i la modă
Te-ai băgat în seamă printre alți
C-ai reușit nițel să te înalți
Peste loboda prin care trece vodă!
...
Ții prelegeri de cum se scrie proză
Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare
Să-nvețe de la tine cum să zboare,
Precum musca ce trage la veioză!
...
Mă distrează înalta-ți chipuire
De-a te enumera printre scriitori,
Ca și cum chiar ai putea să zbori,
Dar zborul tău este-o prăbușire!
Avans
De vrei să-ti faci prieteni,
A lor mâna-nainte,
La menghină s-o strângi,
Ca sa-și aducă aminte,
Atunci cand vor minți,
Trăda ori vinde.
Alte poezii ale autorului
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
Cuvinte in pahar
Te-am zărit o clipă în trafic...
Drumurile m-au adus în urma ta
Mi-am imaginat un zâmbet superficial
În realitate, nici umbră de așa ceva...
A trecut ceva timp fără să te văd
Aș fi vrut un semn să pot face
Dar nu mai e loc de-așa ceva
Și mi-am văzut de drum...în pace.
Pe drum mi-am amintit
De cuvinte care dor, vindecă, iubesc
Și-am încercat să le strecor,
Într-o poezie să le potrivesc...
Căci ele pot naște vers de bucurie
Dar câteodată aduc și suferință
Un "nu te vreau" distruge armonia
La fel și "pleacă!"...inimi cu credință...
Un "nu contezi"...e ca o rădăcină
Ce moare în pământul neiubirii
Dar "ai contat"... un strop de lumină
Ce-nalță-n noi, puterea amintirii.
Un "te iubesc", o rază de iertare
Un drum deschis cu gând curat
"Imi pare rău"... aduce alinare
Când tăcerea doare neîncetat.
"Iartă-mă"... un pas spre vindecare
Un leac rostit cu voce tremurând
"Nu mai existi!", alt pas, spre nebunie,
Otravă pentr-un suflet iubind...
De-ale tale... de-ale mele și-n final
Am rămas să le-aștern atât de natural
Le scriu astazi cu viață și răbdare
Sunt urme care dor și cer o-mbrățisare.
"Te caut"
Te caut de când mă trezesc
Te caut in timp ce mă îmbrac
De parc-ar fi să te-ntâlnesc
Chiar de știu că nu se va-ntâmpla..
Te caut în fiecare melodie ce o ascult
Pare să îmi vorbească despre tine
O fredonez și uneori o cânt
Poate-o auzi și ai vreun gând spre mine...
Te caut în aerul ce îi respir
Mi-adie ca o mângâiere de la tine
Te caut din noapte până-n zori
Dar ești mult prea departe pentru...mine
Te caut. ...și totuși vreau să mi te uit
Pe tine cel ce zâmbetul mi-ai stins
Fără să ai vreo remușcare
Că te purtam n suflet c-un dor aprins.
Te-aș căuta.. poate ne-om regăsi..
Cumva să ne schimbăm trecutul.
În doi la un pahar de vin
..Ore să ne pară minutul.
Poezia speranței
Azi poezia îmi este fericită,
Ieri mi-a ieșit atât de tristă
Mâine nu știu cum va mai fi
Ce amintiri în poezie voi jertfi....
Ieri poezia a sunat a ploaie
Azi printre rânduri stă un soare
Uneori versul se naște adorabil
Alteori pare că-i meteosensibil...
Ieri poezia mi-a fost ca un drog
Azi pare că-mi este un antidot
Ce curge prin artere și vene
Precum vinul, la imbuteliere...
Azi poezia îmi umple paharul
Ieri mi-a revărsat tot amarul
Maine-ar vrea să te aducă lângă mine
Sa reluăm ce n-am lăsat, frumos, să se termine...
Complezență
O altă zi la orizont, c-un cer ce-ar vrea sa plângă
O altă zi fără de tine și dorul mă înfrânge
Îmi lipsești cum lipsește luna dintre stele,
Te mai găsesc aievea in gândurile mele...
Aștept către mine în zbor să mai vii
Si-amândoi să fugim dincolo de nori
Să uităm de tăcerea grea... fără glas
Să bem un vin..să terminăm ce-a rămas.
Îmi lipsești mai mult decât pot să scriu,
Și-mi beau cafeaua fără puțina ta prezență
Încerc gândului negru să ii pun frâu...
C-am fost, doar o-mbrățisare de complezență.
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!