Amintiri uitate
Urmele trecerii mele prin viața ta,
S-au șters demult...tu, m-ai uitat deja...
De tine cu drag eu îmi mai amintesc,
Nu mai sunt tristă, dar nici nu mai zâmbesc....
Te caut printre amintiri uitate,
Prin sertare de suflet, închise cu chei și lăcate,
Prin toate cele 4 ale inimii cămări...
Poate-am să te zăresc ascuns ca luna prin nori...
Ai plecat fără să te uiţi înapoi.
Ai închis cu nepăsare o pagină care
mie îmi era viață....
Doar poezia mi-a rămas despre noi doi
În ea, noi nu ne-am pierdut niciodată....
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 13 mai
Vizualizări: 168
Poezii din aceiaşi categorie
Doar ea!
Tu ești, ai fost și vei rămâne,
Perechea mea și, noi știm bine,
Sunt fericit și, împlinit cu tine,
Și amândoi, privim, spre mâine
Povestea noastră adevarată,
A inceput, pe timp de toamnă,
Eram studenți, la facultate,
Și tu, ți-aduci aminte, doamnă
Eram doi tineri bobocei, la studiu,
Și mândri de a noastră, reușită,
Atunci, n-aveam de und' să știu,
Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită
Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,
Pe toți, într-un amfiteatru, mare,
Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,
Iar la final, am mers, la o plimbare
În grup, am văzut-o, întâia oară,
Și am simțit ceva, că arde tare,
De vină era ea, o domnișoară,
Și de atunci, am fost, fără scăpare
In minte, multe gânduri, mai aveam,
Cum pot să-i spun, că îmi placea,
Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,
Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?
Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,
Să-i spun direct, ce simt, am amânat,
Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",
Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat
Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,
Iar noi, în timp, maturi, am devenit,
Iubirea noastra, a fost mărturisită,
Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit
Acum când peste ani, noi doi privim,
Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,
Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,
Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit
Să spun cuiva, cum este bine,
Și cum iubirea noastra, a dăinuit,
Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,
Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,
Ultima stație
Așteaptă-mă, te rog, mai am o stație,
Din drumul ăsta atât de sinuos și greu,
Așteaptă-mă din nou și-n compensație
Voi trece strada pe peronul tău.
Așteaptă-mă, te rog, căci linia e dreaptă,
Sunt sigur că nu mai este atat de mult de mers
Chiar dacă am mai coborât, te rupe și așteaptă
Că-i ultimul tramvai și ultimul meu vers...
Așteapta-mă, te rog, mai am o stație
Mă iartă că ai așteptat atât de mult.
Mă lasă să-ți mai intru-odata-n grație
E stația ce-o știu, n-am unde sa mă mut.
Așteapta - mă, te rog, mai am o stație,
Nu mai e mult și-abia aștept ca să te văd din nou
Mă uit pe geam și am o revelație,
Tramvaiul ăsta merge la depou.
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Dacă vrei
Iubito, dacă vrei un pas spre mine să pașești,
Voi face eu treizeci si trei,
Să te răpesc pe veci,
Ca în Rapirea din Serai,
Ori să te port prin nori
Ducându-te în Insula iubirilor nemuritoare,
Zburând îmbrățișați ca-n basmele celebre,
Cu covoare zburătoare!
Căci nimeni n-are ochii tăi....
Pecetea ce mi-ai pus cu frumusețea ta,
E dulce dar tare grea și-apăsătoare!
(11 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Doar ea!
Tu ești, ai fost și vei rămâne,
Perechea mea și, noi știm bine,
Sunt fericit și, împlinit cu tine,
Și amândoi, privim, spre mâine
Povestea noastră adevarată,
A inceput, pe timp de toamnă,
Eram studenți, la facultate,
Și tu, ți-aduci aminte, doamnă
Eram doi tineri bobocei, la studiu,
Și mândri de a noastră, reușită,
Atunci, n-aveam de und' să știu,
Că-n timp, tu îmi vei fi mie, iubită
Mi-aduc aminte cum, ne-au adunat,
Pe toți, într-un amfiteatru, mare,
Și-apoi, pe grupe, ne-au repartizat,
Iar la final, am mers, la o plimbare
În grup, am văzut-o, întâia oară,
Și am simțit ceva, că arde tare,
De vină era ea, o domnișoară,
Și de atunci, am fost, fără scăpare
In minte, multe gânduri, mai aveam,
Cum pot să-i spun, că îmi placea,
Și daca refuzat, pe loc, de ea, eram,
Să mai încerc, din nou, oare-aș putea?
Cu ea în gând, mult timp, am petrecut,
Să-i spun direct, ce simt, am amânat,
Apropiați eram, dar parca, ,,la trecut",
Și nu iubiti, așa cum eu, am tot, visat
Și anii de studiu, au trecut, într-o clipita,
Iar noi, în timp, maturi, am devenit,
Iubirea noastra, a fost mărturisită,
Și-n anul patru, pe veci, noi, ne-am unit
Acum când peste ani, noi doi privim,
Și un copil frumos, pe noi, ne-a fericit,
Cu piosenie și împliniți, noi mulțumim,
Celui de Sus, care pe noi, El, ne-a iubit
Să spun cuiva, cum este bine,
Și cum iubirea noastra, a dăinuit,
Ar fi, o mare gafa, facută, de mine,
Dar cred si-afirm, că-n viața, ,,totul", e sortit,
Ultima stație
Așteaptă-mă, te rog, mai am o stație,
Din drumul ăsta atât de sinuos și greu,
Așteaptă-mă din nou și-n compensație
Voi trece strada pe peronul tău.
Așteaptă-mă, te rog, căci linia e dreaptă,
Sunt sigur că nu mai este atat de mult de mers
Chiar dacă am mai coborât, te rupe și așteaptă
Că-i ultimul tramvai și ultimul meu vers...
Așteapta-mă, te rog, mai am o stație
Mă iartă că ai așteptat atât de mult.
Mă lasă să-ți mai intru-odata-n grație
E stația ce-o știu, n-am unde sa mă mut.
Așteapta - mă, te rog, mai am o stație,
Nu mai e mult și-abia aștept ca să te văd din nou
Mă uit pe geam și am o revelație,
Tramvaiul ăsta merge la depou.
Femeia unui singur vin
privesc cu noi fotografia
ma uit la ea in orele tarzii,
prezenta ta cu gesturi mici
imi lipseste.de ce nu ești aici?..
de ce tu oare? de ce ma doare?
ca ai ales sa-mi fii străin
si ieri cu vinul, îmi faceai cerul senin?
de-ai ști ca mi-a fost frica
ca ai sa pleci fără o vorba mica,
fara sa-mi lasi amintire
vinul născut din tine..
de -atunci te scriu.. .ca-mi pasă
si scriu...finalul încă ma apasa....
jur! as vrea sa nu imi fie asa,
dar sufletul e contra mea.
mi-ai rămas dorința arzătoare
un gând sublim ..uneori chin
fți scriu căci uneori mi-e alinare
eu..femeia unui singur vin..
Dacă vrei
Iubito, dacă vrei un pas spre mine să pașești,
Voi face eu treizeci si trei,
Să te răpesc pe veci,
Ca în Rapirea din Serai,
Ori să te port prin nori
Ducându-te în Insula iubirilor nemuritoare,
Zburând îmbrățișați ca-n basmele celebre,
Cu covoare zburătoare!
Căci nimeni n-are ochii tăi....
Pecetea ce mi-ai pus cu frumusețea ta,
E dulce dar tare grea și-apăsătoare!
(11 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Alte poezii ale autorului
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
Te rog
Te rog mai sună-mă și-ntreabă-mă cum sunt,
ce suflet cu dor mai port în gând, ce ochi îmi trec prin
amintire, și de mai știu de tine unica iubire...
Suna-ma sa ma intrebi ce beau, din ce izvor, să-mi
alin setea, să-mi treacă de dor! Ce mă inspiră când de
tine scriu, te chem demult...poate apari intr-un târziu!
Mai sună-mă de număru-mi mai știi, sau l-ai uitat
blocat pe vesnicie..într-o zi de mână sa ma prinzi sa
vii, si îmbrăţișări sa-mi dai 1000.
Ştiu...ochii mei sunt prea cuminți. Si deseori sunt
visători și triști
A trecut timp, demult nu ne-am vorbit, parfumul
tău inca îl simt ...si glasul tău atât de mult as vrea, când
spun ALO...să aud vocea ta!
De ce nu suni sau dă-mi măcar mesaj., de te
gandesti și tu la mine! uneori am dor imens de tine..
de-un vin...moment de fericire.
Am obosit să te văd doar in vise .Sa te caut in
oricine cu privirea.
Ma pierd prin sutele de versuri scrise..doar asa
eliberez durerea.
Tresar ades la alt tău nume și stiu ca nu e reciproc
Lăsând sa treacă timpul, sperând la un "ceva"
Dar în sufletul tău nu am avut vreun loc
Doar m-ai lăsat sa cred ca as putea avea..
Doar poate intr-o zi cu soare-ti va păsa
De ce mai fac, cum sunt, cum o mai duc
Ti-as sopti îìn timp ce te-as imbratisa
Cum ai plecat e tot ce doare si-a durut.
Prioritate
Stii?..incă îmi e dor de tine, mai sper...
N-ai de unde sa stii, dar încă te astept,
Vreau nebunește să te văd și să-ti ofer,
Tot ce-am strâns în mine, în al meu suflet.
De as putea să mi te scot din vise,
Să te îmbrățișez pe un minut,
Și să te cert pentru cuvintele nespuse,
Sau pentru block-ul care prea mult a durut.
Ştiu..esti si tu om si ai priorități,
Si singur ti le definești pe toate,
Eu nu-mi doresc decat vreo 7 vieţi..
Măcar în una dintre ele să-ți fiu...prioritate.
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Dor tainic
Imi e dor în taină și nu pot sa-l chem
E un foc ce arde in al bratelor poem
E-atat de departe ...deși în gand mereu
Caci intre noi s-a pus destinul greu...
Sunt captiva intr-un legământ uitat
Și sufletul mi-e pe jumate sfâșiat
Nu ați intelege ce port in piept
O iubire ascunsă ce-o tin în secret.
El n-a vrut sa știe ce mult îl doresc
Cat de tare ma doare sa nu-l îmbrățișez
Pe foaie mi-a ramas ca un vis
Un "ce-ar fi fost"???...cu roșu scris...
Din an în an...
Acum, cand privesc in spate, la ultimul an
Ce l-am început sperând la un alt final
Așteptând să se întâmple o minune
Să ne revedem la un vin impreuna...
Azi îmi e clar ...a fost doar o nebunie
O poveste despre care mai scriu cate-o poezie.
Privesc in urmă...se simte că la mine n-ai ținut
Doar nepăsare infinită pentru mine-ai avut.
Azi nu mai știu ce simt, nu știu ce sa cred,
Știu doar cu stiloul în cuvinte sa te creionez,
Îmbrățișarea ta îmi e inspirație,
Vinul tău, muză pentru creație...
Scriind, doar asa mai pot schimba sfârșitul
Indulcind în acest fel trecutul,
Să uit ce mult la tine am ținut
Să uit în lipsa ta ce mult am suferit.
De Anul Nou...nu ti-am zis un "La multi ani"
E anul când scrisul e tot ce mai am
Un alt an fără vin, fără tine...un nou început,
Anul in care femeia ce te adora...s-a pierdut
Delir
Delir de ploaie sub un spart de nori
Ce mă îmbracă în nostalgie și iubire
Si dorul îmi scrie versul în culori
De amintiri... cu melancolie...
Se sparge ploaia în picături mărunte
Si gandul meu in sute de cuvinte
Copacii infrunziti trag sufletul de mână
O clipă gândul să rămână.
Delir bacovian se gudură pe geam
Se scurge-o primăvară inedită
La fel si sufletu-mi însetat
De dor... ce-n brațe ar vrea să te cuprindă.
Te rog
Te rog mai sună-mă și-ntreabă-mă cum sunt,
ce suflet cu dor mai port în gând, ce ochi îmi trec prin
amintire, și de mai știu de tine unica iubire...
Suna-ma sa ma intrebi ce beau, din ce izvor, să-mi
alin setea, să-mi treacă de dor! Ce mă inspiră când de
tine scriu, te chem demult...poate apari intr-un târziu!
Mai sună-mă de număru-mi mai știi, sau l-ai uitat
blocat pe vesnicie..într-o zi de mână sa ma prinzi sa
vii, si îmbrăţișări sa-mi dai 1000.
Ştiu...ochii mei sunt prea cuminți. Si deseori sunt
visători și triști
A trecut timp, demult nu ne-am vorbit, parfumul
tău inca îl simt ...si glasul tău atât de mult as vrea, când
spun ALO...să aud vocea ta!
De ce nu suni sau dă-mi măcar mesaj., de te
gandesti și tu la mine! uneori am dor imens de tine..
de-un vin...moment de fericire.
Am obosit să te văd doar in vise .Sa te caut in
oricine cu privirea.
Ma pierd prin sutele de versuri scrise..doar asa
eliberez durerea.
Tresar ades la alt tău nume și stiu ca nu e reciproc
Lăsând sa treacă timpul, sperând la un "ceva"
Dar în sufletul tău nu am avut vreun loc
Doar m-ai lăsat sa cred ca as putea avea..
Doar poate intr-o zi cu soare-ti va păsa
De ce mai fac, cum sunt, cum o mai duc
Ti-as sopti îìn timp ce te-as imbratisa
Cum ai plecat e tot ce doare si-a durut.
Prioritate
Stii?..incă îmi e dor de tine, mai sper...
N-ai de unde sa stii, dar încă te astept,
Vreau nebunește să te văd și să-ti ofer,
Tot ce-am strâns în mine, în al meu suflet.
De as putea să mi te scot din vise,
Să te îmbrățișez pe un minut,
Și să te cert pentru cuvintele nespuse,
Sau pentru block-ul care prea mult a durut.
Ştiu..esti si tu om si ai priorități,
Si singur ti le definești pe toate,
Eu nu-mi doresc decat vreo 7 vieţi..
Măcar în una dintre ele să-ți fiu...prioritate.
Fluturii amintirilor
Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri
Ziua când ne-am văzut intr-o parcare
Mi-ai spus că în curând o să ne vedem
Să stăm îmbrățișați la un vin și o sărutare...
Și-acum când rememorez acel episod
Simt fluturii ce în suflet îmi valsau
Și parcă nu-mi vine sa cred ca ne-am pierdut de tot
Fără un vin și-o-mbrățisare caldă la final.
Era a mea naiv de copilăroasă dorință
În acest fel să ne luăm rămas bun
Dar ai plecat crezând că nu e de cuviință
Să-mi dai o-mbrățisare și un ultim sărut.
Azi doar încerc să mă impac cu gândul
Că am sperat și am răbdat cât am putut
Că într-o zi dorul ți-l va purta pe-o șoaptă vântul
Ce încă bate rece între noi... atât de crunt...
Dor tainic
Imi e dor în taină și nu pot sa-l chem
E un foc ce arde in al bratelor poem
E-atat de departe ...deși în gand mereu
Caci intre noi s-a pus destinul greu...
Sunt captiva intr-un legământ uitat
Și sufletul mi-e pe jumate sfâșiat
Nu ați intelege ce port in piept
O iubire ascunsă ce-o tin în secret.
El n-a vrut sa știe ce mult îl doresc
Cat de tare ma doare sa nu-l îmbrățișez
Pe foaie mi-a ramas ca un vis
Un "ce-ar fi fost"???...cu roșu scris...