Vie fantomă
Abis , un rol de mult împachetat
In aur și mărgele
Un sentiment îngreunat
De uscat si de rele
Nu apa și îngerul blând
Nu calul și omul de rând
Nu vorbele promițând
Ci, iubitul nostru gând
Conștiința-i ca o vie fantomă
N-au destule haruri mari
Tot orașul intr-o comă
Trece praful peste ani.
Să ne amintim o vorbă
Pusă sus, in loc select
Impusă precum o normă
Închis intr-un cub discret
Păr întins ... ca un ecuator pe hartă
Figură modelată , un meșteșug , o artă
Un nor și prima plată
Pentru bărbat : “ o fată”
O fată , crește , una piere
Născut chiar din durere
Un pelin , un altul miere
Care drepturile cere ...
Ochi cu formă și culoare
Riduri nu, e doar o floare
Piele meschină , egoistă
Din nou arta este artistă.
Gropița templului modern
Rădăcina din etern
Chip sculptat după infern
Astăzi fără dor patern
Spirit liber , vremuri duse
Cauze de mult apuse
Frunze scurte și pătrunse
De ploi multe , lungi și plânse
Șase astre se îmbină
S-o descrie pe regină
Păr cu cifre presărat
Firul sumbru numărat
FRAGILĂ făptură domoală
Care acoperă c-o boală
Destainuie groapa de smoală
Mormăie câte-o vocală.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Pentru suflet și despre suflet
Data postării: 15 august 2024
Vizualizări: 312
Poezii din aceiaşi categorie
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Incerc
Încerc să mă adun
Mai mult mă descompun
Și gânduri despre tine
E tot ce-mi vin în minte...
Și as vrea să-ți mai sărut
Alunița de pe gât,
Nu pot să-ți spun...
Tăcerea ma doare profund
Și bratele-ți să le mai simt
Cu drag cum mă cuprind
Vinul să ti-l degust
Să uit cât m-ai durut...
Mai mult mă descompun,
Încercând să mă adun
Mi-e gândul prea rătăcit
De dorul ce-mi arde mocnit...
Speranța și raza de soare
S-a oprit si timpul,s-a oprit si viața.
Uitandu-ma spre cer,
am văzut speranța !
Era ascunsa in norii albi si
razele de soare,
In același peisaj si doua
păsări călătoare.
Lumea era transparentă,
pentru o clipa am plecat.
Sufletul mi-a surâs si
la tine am visat!
Imi spuneai ca ma aștepți sa
dovedim din nou iubirea,
Intr-o lume care se hrănește
pe deplin cu durerea.
Imi amintesc de tine,
din viețile apuse!
Dorinta ce încalcă legile
fizicii impuse.
Ciudat loc de întâlnire,un loc
fără de început.
La sfârșitul lumii unde si iubirea
e in trecut!
Te-am auzit cum îmi cântai si
ma chemai sa vin,
La răsăritul soarelui de
mâna sa te țin.
Am venit întreaga in suflet dar
nu pot sa te mint,
Doar uitându-ma la tine pot
eu sa ma alint.
Trecutul irosit si bagaje fără rost,
Am sa las in urma tot răul ce a fost!
Din iad voi face rai si din
sfârșit un început!
Nu pot sa te las sa îmi fi
păcatelor pierdut.
Am sa îți șoptesc ceva ce sa
nu uiți tu vreodată,
Ma așteaptă viitorul si nu ma
voi lasă prădată.
Ne vom regăsi in astralul nopții,
unde îngerii veghează.
Si conștiința mea curată e cea
care rămâne treaza.
Si intr-o clipa am revenit
la speranța ce am zărit!
Pasarile își continuau lin zborul si
cu drag eu le-am privit.
M-am intors la drumul meu dar
cu un sentiment mult mai aparte.
Cel mai de preț dar e sa poți
sa inspiri lumea mai departe.
Parfum
Parfum de mare ochii lăcrimau,
Şi degete’mpletite în amor,
Pe nisip doar urme rămîneau,
Doar urme de speranţă şi de dor.
Pierdut, pierdut eram in scări de lut,
Ce tot mai jos mă depărtau,
De faţa ta şi de acel smerit sărut,
De ochi, ce dragoste ameninţau.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
11:12
Ești ora 11:12 și fiecare zi-i senină,
În fața amintirilor, dorul mi se închină
Ești ca o zi caldă, cu vânt rece,
O primăvară ce pare că nu mai trece.
Dar ce rost are vara când îngheață soarele,
Când ochii îmi ard în neant poezioarele
Scrise cu fumul din scrumiere...
În care încerc să-mi iau la revedere
De la ce anotimp trist m-ai făcut să fiu,
Și totuși, tot despre tine scriu,
lar și iar, de parcă îmi ești statuie,
Zidită-n suflet și-n inima din mine,
Amintirea ce nu vrea nicicum să plece,
Căci mă uit la ceas, mereu la 11:12...
[ Să mă minți ]
‘’Scrie-mi!’’ și să mă cerți plângând
Când uit să mă trezesc
când uit că-mi ești în gând …
Că te iubesc!
Aș fi dorit să-ți scriu și ție
Și să mă citești cum eu …
te scriu și te recit cu drag …
mereu!
Scrâșnesc din dinți, să mi te scot din minți …
să mă lași o clipă să respir;
Să te mint și să mă minți,
Că ne-am uitat!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - 2020 editura Etnous / ISBN: 978-606-712-760-7)
Incerc
Încerc să mă adun
Mai mult mă descompun
Și gânduri despre tine
E tot ce-mi vin în minte...
Și as vrea să-ți mai sărut
Alunița de pe gât,
Nu pot să-ți spun...
Tăcerea ma doare profund
Și bratele-ți să le mai simt
Cu drag cum mă cuprind
Vinul să ti-l degust
Să uit cât m-ai durut...
Mai mult mă descompun,
Încercând să mă adun
Mi-e gândul prea rătăcit
De dorul ce-mi arde mocnit...
Speranța și raza de soare
S-a oprit si timpul,s-a oprit si viața.
Uitandu-ma spre cer,
am văzut speranța !
Era ascunsa in norii albi si
razele de soare,
In același peisaj si doua
păsări călătoare.
Lumea era transparentă,
pentru o clipa am plecat.
Sufletul mi-a surâs si
la tine am visat!
Imi spuneai ca ma aștepți sa
dovedim din nou iubirea,
Intr-o lume care se hrănește
pe deplin cu durerea.
Imi amintesc de tine,
din viețile apuse!
Dorinta ce încalcă legile
fizicii impuse.
Ciudat loc de întâlnire,un loc
fără de început.
La sfârșitul lumii unde si iubirea
e in trecut!
Te-am auzit cum îmi cântai si
ma chemai sa vin,
La răsăritul soarelui de
mâna sa te țin.
Am venit întreaga in suflet dar
nu pot sa te mint,
Doar uitându-ma la tine pot
eu sa ma alint.
Trecutul irosit si bagaje fără rost,
Am sa las in urma tot răul ce a fost!
Din iad voi face rai si din
sfârșit un început!
Nu pot sa te las sa îmi fi
păcatelor pierdut.
Am sa îți șoptesc ceva ce sa
nu uiți tu vreodată,
Ma așteaptă viitorul si nu ma
voi lasă prădată.
Ne vom regăsi in astralul nopții,
unde îngerii veghează.
Si conștiința mea curată e cea
care rămâne treaza.
Si intr-o clipa am revenit
la speranța ce am zărit!
Pasarile își continuau lin zborul si
cu drag eu le-am privit.
M-am intors la drumul meu dar
cu un sentiment mult mai aparte.
Cel mai de preț dar e sa poți
sa inspiri lumea mai departe.
Parfum
Parfum de mare ochii lăcrimau,
Şi degete’mpletite în amor,
Pe nisip doar urme rămîneau,
Doar urme de speranţă şi de dor.
Pierdut, pierdut eram in scări de lut,
Ce tot mai jos mă depărtau,
De faţa ta şi de acel smerit sărut,
De ochi, ce dragoste ameninţau.
Emoții digitale
Un :) mi-ai trimis
Probabil la-ntâmplare
Te-am întrebat ce e
Mi-ai spus că-i ghicitoare
Sperând am încercat
Să te întreb cu-o floare
Răspusul m-a-ntristat
Cealaltă :( doare
În cloud se-ascund memorii
Stau biți-n izolare
Fierbinte-i procesorul
Dau iute hibernare
Random mă poartă gandul
Se-oprește-n ghicitoare
Tastează-mi o poveste
S-adorm la întamplare
Trimit în cloud speranță
Prin fibră-n net dispare
Se plimbă fără urmă
Răspunde o eroare
Mă virusează dorul
Restart programul n-are
Primesc un diagnostic
Lipsesc coduri binare
Alte poezii ale autorului
Mânat grabnic de trecut
Atmosfera
Mânat grabnic de trecut
Care caută tăcut
Scăpări grave și morbide
Peste stratul ce se—ntinde
Un punct , o dâră stearsă
Un nebun cu mintea întoarsă
Temător de fel încearcă
Picăturile să stoarcă
Miliarde , constelații
Vieți umane , conspirații
Teorii și exclamații
Statui moarte ; malformații
Greșeli pretinse cu viață
Suflete , vie speranță
Indulgență , siguranță
Imposibilă ,chitanță!
Creat pentru nemurire
Bărbat jalnic referire : !!!
Fac la doamna : O femeie!
Mângâiare de scânteie!
Aparține atmosfera
Diferența , emisfera
Două părți , împreunate
Pentru timp , neînsemnate.
Efemer apari , sărmane
Sclipiri , gânduri și mormane
Metafore , un epitet și jale
Moralist , cu trei morale.
Glob sălbatic , rotitor
Minți bolnave , ghicitor ?
Balanța virgină pedeapsă,
S-a creat doar o sinapsă.
Moale tulpina de om ,
Invizibil , biet atom
A plutit , găsind abisul
S-a certat cu interzisul.
Șiretlic , puteri mărețe
Siluetă , multe fețe
Culori șterse sau semețe
Figurine des , glumețe!
Viața dau , apoi primesc
De la sacrul , țărănesc
Ridicat-au steag , orbesc
Femeia , dar dumnezeiesc.
Te lovești ; ca îmbibat
In armonie , gâdilat
Fluturași necontrolat
In iubire înrolat.
Misiune de soldat,
Greu iubitul , fascinant
Doamna , unui împărat
Templuri mari am ridicat
Ridicat-am lumi pustii
Vise smulse , jucării
Pierderi grele , dragi copii
Smoală , fericire , te-apropii
Am pătat cerneala vieții
Am cernut un fir viteaz
Murmurau sumbru Poeții
Sentiment înalt , cam breaz.
Iubiri veșnice , sporite
Plânsete obișnuite
Ocrotiri nemărginite
Aurul șocat se simte.
Lumea cade , eu presimt
Viitorul ce-l resimt
Un prezent atrofiat
Tu iubire , ai plecat ?
Noțiuni de timp , aud...
Ecouri stinse și ud
Lanțuri vechi , croite veșnic
Legământul meu puternic.
Te cuprind , a mea ești doamnă
Universul mă condamnă
Să te port in piept cu har
Un tatuaj ereditar.
Ocean pătat
Ocean pătat de gânduri sumbre
Plimbă valuri, multe umbre
Să îți spună ce eu, simt
Din acea vară, nu mai mint.
Strâng imperii de răbdare
Au trecut vremuri ușoare
Praf dramatic peste tot
Judec simplu, dar nu pot
Nu răsare ajutorul
Nu găsesc nici autorul
Povestește amatorul
Cum e să fii privitorul
Sfadă ieri, sfadă și azi
Gradient intim, tu scazi
Porți probleme dupa tine
Când e greu, mă chemi pe mine
Ca săracul oropsit
De avere, el, lipsit
Împăcat cu greutatea
El primind doar jumătatea
Apucăm și noi copilă
Nu se vede prin lentilă
Dar o simt când tu nu ești
Când tu te împotrivești.
Îmi cotrobăi prin ambiții
Îmi dezlegi doar inhibiții
Te iubesc așa cu dinții
Cum iubește el părinții
Hai să strângem ura toată
Să o punem cu dispreț
De atins să nu mai poată
Într-un colț nu prea isteț
Nu lăsa cerul s-aprobe
Pierderea iubirii mele
Fierbe inima în probe
Șterge-ți iubito, urmele
Pleacă iar și Vino acasă
Pleacă , Vino, ca în transă
Doar să simt la pieptul meu
Sufletul gândului tău
Te iubesc așa cum simt
Veșnicia o presimt
Te iubesc, copilă dragă
Rădăcina nu reneagă.
Corul mut cânta voios
Îți dăruiesc cât aș visa in noapte
Timpul fără tine nu e timp , e moarte
Plecând mâna , cercetez
Cu, cuvinte mă semnez
Să pot îndeplini destinul
Ce mi-e scris nu in nisip , ci-n piatră
Tu ești al meu unic căminul
Și n-am sa pot uita vreodată
Te iubesc așa cum Dumnezeu iubește omul
Așa cum țăranul își iubește pomul
Așa cum universul ma învață
Să aleg iubirea și sa iubesc ce am ales , o viață
Poate norii chiar îmbătrânesc
Poate stelele nu strălucesc
Poate comorile din univers
Au ajuns la ultimul vers
Apele întind o masă
Soarele iar se revarsă
Scoici pustii șed pe nisip
Eu privesc statornic, al tău chip
Ecouri disperate se coboară
Sentimente de-odinioară
Jurăminte amorțite
Și destine despărțite
Corul mut cânta voios
Sufletul morocănos
Nu e timp Doamne, iubesc
Simt potopul cel, ceresc
Apăsarea e domoală
Nu v-a-ncepe o răscoală
Să cuprindă întreg locul
Să lovească și norocul
Parfumate vieți pătate
Grele zile numărate
Suflet mort și îngropat
Rodul putred , nu bogat.
Trece timpul peste praf
Praful trece peste timp
Lasă semne , caligraf
Nu există anotimp.
Murmure cotropitoare
Pe pășuni nu-s căprioare
Nu-s nici șanse să învie
Nu există colivie
Să rețină cu minutul
Și secunda , și trecutul
Colorat si simplu dans
Astăzi nu sunt pași de vals
Azi cărbune și , durere
Nu e loc de revedere
Ca un orb , simt adierea
E departe apropierea.
Falnic un destin mustrat
Griji , iluzii au spintecat
O fărâmă de iubire
Un portret de izbăvire.
Ploaia
Ploaia rece și pustie
Sentiment de agonie
Risipa zilelor senine
Ochi în ochi și buze fine
Cer ce nu e cu putință?
Să privesc a mea zeiță
Corpul gingaș de fetiță
Pentru mine grea sentință...
Luna patimilor mele
Zile moarte, clipe grele
Captivă-i iubirea-ncavou
Strâns e sufletul nou!
Modelat de tragedie
De iubirea timpurie
Chip absurd de veselie,
Doamne, ultima să fie?
Ultimul rod nelucrat
Sentiment anticipat
Îmi e ziuă, îmi e noapte
Tu, iubire, ești departe!
Neg destinul aruncat,
Blestemul ce mi-e legat
Universul mă reneagă
Mă forțează, mă îngroapă..
O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.
Mânat grabnic de trecut
Atmosfera
Mânat grabnic de trecut
Care caută tăcut
Scăpări grave și morbide
Peste stratul ce se—ntinde
Un punct , o dâră stearsă
Un nebun cu mintea întoarsă
Temător de fel încearcă
Picăturile să stoarcă
Miliarde , constelații
Vieți umane , conspirații
Teorii și exclamații
Statui moarte ; malformații
Greșeli pretinse cu viață
Suflete , vie speranță
Indulgență , siguranță
Imposibilă ,chitanță!
Creat pentru nemurire
Bărbat jalnic referire : !!!
Fac la doamna : O femeie!
Mângâiare de scânteie!
Aparține atmosfera
Diferența , emisfera
Două părți , împreunate
Pentru timp , neînsemnate.
Efemer apari , sărmane
Sclipiri , gânduri și mormane
Metafore , un epitet și jale
Moralist , cu trei morale.
Glob sălbatic , rotitor
Minți bolnave , ghicitor ?
Balanța virgină pedeapsă,
S-a creat doar o sinapsă.
Moale tulpina de om ,
Invizibil , biet atom
A plutit , găsind abisul
S-a certat cu interzisul.
Șiretlic , puteri mărețe
Siluetă , multe fețe
Culori șterse sau semețe
Figurine des , glumețe!
Viața dau , apoi primesc
De la sacrul , țărănesc
Ridicat-au steag , orbesc
Femeia , dar dumnezeiesc.
Te lovești ; ca îmbibat
In armonie , gâdilat
Fluturași necontrolat
In iubire înrolat.
Misiune de soldat,
Greu iubitul , fascinant
Doamna , unui împărat
Templuri mari am ridicat
Ridicat-am lumi pustii
Vise smulse , jucării
Pierderi grele , dragi copii
Smoală , fericire , te-apropii
Am pătat cerneala vieții
Am cernut un fir viteaz
Murmurau sumbru Poeții
Sentiment înalt , cam breaz.
Iubiri veșnice , sporite
Plânsete obișnuite
Ocrotiri nemărginite
Aurul șocat se simte.
Lumea cade , eu presimt
Viitorul ce-l resimt
Un prezent atrofiat
Tu iubire , ai plecat ?
Noțiuni de timp , aud...
Ecouri stinse și ud
Lanțuri vechi , croite veșnic
Legământul meu puternic.
Te cuprind , a mea ești doamnă
Universul mă condamnă
Să te port in piept cu har
Un tatuaj ereditar.
Ocean pătat
Ocean pătat de gânduri sumbre
Plimbă valuri, multe umbre
Să îți spună ce eu, simt
Din acea vară, nu mai mint.
Strâng imperii de răbdare
Au trecut vremuri ușoare
Praf dramatic peste tot
Judec simplu, dar nu pot
Nu răsare ajutorul
Nu găsesc nici autorul
Povestește amatorul
Cum e să fii privitorul
Sfadă ieri, sfadă și azi
Gradient intim, tu scazi
Porți probleme dupa tine
Când e greu, mă chemi pe mine
Ca săracul oropsit
De avere, el, lipsit
Împăcat cu greutatea
El primind doar jumătatea
Apucăm și noi copilă
Nu se vede prin lentilă
Dar o simt când tu nu ești
Când tu te împotrivești.
Îmi cotrobăi prin ambiții
Îmi dezlegi doar inhibiții
Te iubesc așa cu dinții
Cum iubește el părinții
Hai să strângem ura toată
Să o punem cu dispreț
De atins să nu mai poată
Într-un colț nu prea isteț
Nu lăsa cerul s-aprobe
Pierderea iubirii mele
Fierbe inima în probe
Șterge-ți iubito, urmele
Pleacă iar și Vino acasă
Pleacă , Vino, ca în transă
Doar să simt la pieptul meu
Sufletul gândului tău
Te iubesc așa cum simt
Veșnicia o presimt
Te iubesc, copilă dragă
Rădăcina nu reneagă.
Corul mut cânta voios
Îți dăruiesc cât aș visa in noapte
Timpul fără tine nu e timp , e moarte
Plecând mâna , cercetez
Cu, cuvinte mă semnez
Să pot îndeplini destinul
Ce mi-e scris nu in nisip , ci-n piatră
Tu ești al meu unic căminul
Și n-am sa pot uita vreodată
Te iubesc așa cum Dumnezeu iubește omul
Așa cum țăranul își iubește pomul
Așa cum universul ma învață
Să aleg iubirea și sa iubesc ce am ales , o viață
Poate norii chiar îmbătrânesc
Poate stelele nu strălucesc
Poate comorile din univers
Au ajuns la ultimul vers
Apele întind o masă
Soarele iar se revarsă
Scoici pustii șed pe nisip
Eu privesc statornic, al tău chip
Ecouri disperate se coboară
Sentimente de-odinioară
Jurăminte amorțite
Și destine despărțite
Corul mut cânta voios
Sufletul morocănos
Nu e timp Doamne, iubesc
Simt potopul cel, ceresc
Apăsarea e domoală
Nu v-a-ncepe o răscoală
Să cuprindă întreg locul
Să lovească și norocul
Parfumate vieți pătate
Grele zile numărate
Suflet mort și îngropat
Rodul putred , nu bogat.
Trece timpul peste praf
Praful trece peste timp
Lasă semne , caligraf
Nu există anotimp.
Murmure cotropitoare
Pe pășuni nu-s căprioare
Nu-s nici șanse să învie
Nu există colivie
Să rețină cu minutul
Și secunda , și trecutul
Colorat si simplu dans
Astăzi nu sunt pași de vals
Azi cărbune și , durere
Nu e loc de revedere
Ca un orb , simt adierea
E departe apropierea.
Falnic un destin mustrat
Griji , iluzii au spintecat
O fărâmă de iubire
Un portret de izbăvire.
Ploaia
Ploaia rece și pustie
Sentiment de agonie
Risipa zilelor senine
Ochi în ochi și buze fine
Cer ce nu e cu putință?
Să privesc a mea zeiță
Corpul gingaș de fetiță
Pentru mine grea sentință...
Luna patimilor mele
Zile moarte, clipe grele
Captivă-i iubirea-ncavou
Strâns e sufletul nou!
Modelat de tragedie
De iubirea timpurie
Chip absurd de veselie,
Doamne, ultima să fie?
Ultimul rod nelucrat
Sentiment anticipat
Îmi e ziuă, îmi e noapte
Tu, iubire, ești departe!
Neg destinul aruncat,
Blestemul ce mi-e legat
Universul mă reneagă
Mă forțează, mă îngroapă..
O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Ori în suflet, ori pământ
Stări gingașe nemiloase
Gânduri smulse și întoarse
Crezul vindecării cere
Un sărut și-omângâiere
Azi e azi, mâine e ieri
Sentimente, adieri
Vreme bună, vreme rea
O speranță-nvârf de stea
Un noroc rătăcitor
O direcție și un zbor
Un pământ amețitor
Un fior nemuritor
Vraja tainică îmbină
Cercuri negre de lumină
Simpatie colorată
O fobie blestemată
Câmpuri vesele, topite
Munți tociți, dealuri orbite
Raze tulburi se coboară
Voci aprinse și-o vioară
Vântul bate, gândul tace
O iubire rece zace
Într-un piept purificat
De boli surde și mișcat
Cheia fuge, cheamă norul
Să-mi conducă-ncet amorul
Poartă albul legământ
Ori în suflet, ori pământ
Carcere de veșnicie
Flăcări ample și-o hârtie
Mici iviri de păpădie
O ușoară melodie
Cântec jalnic, armonie
Dor, durere, vitejie
Amintiri, ghid de amar
Căi închise și coșmar
Închisori, mormânt și jar
Ape repezi iubiri par
Anotimp neamintit
Cerul iners s-a rotit
Viziuni mărturisite
Suspine neodihnite
Vitejii neadormite
Și cuvinte potrivite
Un nămol imaculat
Un război din nou purtat
Un învins abandonat
O conștiință în păcat
Suflet sumbru, întinat
Glasul mut și sufocat
Cer femeie, împăcat
O secundă, apoi neant.