Ploaia
Ploaia rece și pustie
Sentiment de agonie
Risipa zilelor senine
Ochi în ochi și buze fine
Cer ce nu e cu putință?
Să privesc a mea zeiță
Corpul gingaș de fetiță
Pentru mine grea sentință...
Luna patimilor mele
Zile moarte, clipe grele
Captivă-i iubirea-ncavou
Strâns e sufletul nou!
Modelat de tragedie
De iubirea timpurie
Chip absurd de veselie,
Doamne, ultima să fie?
Ultimul rod nelucrat
Sentiment anticipat
Îmi e ziuă, îmi e noapte
Tu, iubire, ești departe!
Neg destinul aruncat,
Blestemul ce mi-e legat
Universul mă reneagă
Mă forțează, mă îngroapă..
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Pentru suflet și despre suflet
Data postării: 11 august 2024
Vizualizări: 200
Poezii din aceiaşi categorie
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS
"noi"
Ce cuvânt frumos..
puteam fi acest "noi"
dar prin fapte și vorbe,
acest "noi" a dispărut.
am rămas pustii de sine,
cu suflete abandonate,
plângâd și întrebând
"de ce?".
puteam fi ceva
dar lumea ne-a distrus,
și încrederea e pierduta.
Dar singura întrebare rămâne
"va mai exista acest noi?".
Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
Dorul Sufletul
Când seara cade, totul e tăcere,
Un dor mă prinde-n mreje de durere.
Din zări îndepărtate vin chemări,
Sufletu-mi plânge, prins între cărări.
Te caut printre umbrele târzii,
În amintiri ce dor și-s vii.
Ești ca un cântec ce nu-l pot uita,
Ca o lumină-n noaptea grea.
În visuri blânde chipul tău răsare,
Ca o speranță vie, călătoare.
Te simt aproape, dar ești prea departe,
Iar dorul meu se-nalță peste moarte.
Purtat de vântul rece dintre munți,
Sufletul meu te strigă din adânci.
Ești parte vie-n gândul ce-l păstrez,
Un dor ce niciodată nu-l șterg.
Prin ploi și nori, prin timpuri fără rost,
Îți simt prezența, chiar dacă n-ai fost.
Pe drumuri lungi și străzi fără lumină,
Îți caut urma, inima-mi suspină.
Fiecare zi e ca o întrebare,
Când vei veni din depărtări amare?
Te chem cu glasul tainic al iubirii,
Și te aștept la marginea privirii.
Sub cerul plin de stele tremurânde,
Dorul meu arde-n clipele profunde.
E ca un foc ce nu se stinge-n vânt,
Un cântec mut, dar veșnic și profund.
Nici florile din câmp nu pot să-mi spună,
De ce e dorul rana mea cea bună.
Căci doare, dar mă ține viu și treaz,
În fiecare zi și-n orice ceas.
Aș scrie dorul meu pe frunze verzi,
Să-l simți când sufletu-ți începi să-l pierzi.
Și când va fi să mă găsești pe mine,
Să știi că dorul meu duce spre tine.
Și astfel, dorul sufletului meu
Va fi povestea unui vis mereu.
Un legământ de gânduri și simțire,
O șoaptă-n veșnicie, o iubire.
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Alte poezii ale autorului
Corul mut cânta voios
Îți dăruiesc cât aș visa in noapte
Timpul fără tine nu e timp , e moarte
Plecând mâna , cercetez
Cu, cuvinte mă semnez
Să pot îndeplini destinul
Ce mi-e scris nu in nisip , ci-n piatră
Tu ești al meu unic căminul
Și n-am sa pot uita vreodată
Te iubesc așa cum Dumnezeu iubește omul
Așa cum țăranul își iubește pomul
Așa cum universul ma învață
Să aleg iubirea și sa iubesc ce am ales , o viață
Poate norii chiar îmbătrânesc
Poate stelele nu strălucesc
Poate comorile din univers
Au ajuns la ultimul vers
Apele întind o masă
Soarele iar se revarsă
Scoici pustii șed pe nisip
Eu privesc statornic, al tău chip
Ecouri disperate se coboară
Sentimente de-odinioară
Jurăminte amorțite
Și destine despărțite
Corul mut cânta voios
Sufletul morocănos
Nu e timp Doamne, iubesc
Simt potopul cel, ceresc
Apăsarea e domoală
Nu v-a-ncepe o răscoală
Să cuprindă întreg locul
Să lovească și norocul
Parfumate vieți pătate
Grele zile numărate
Suflet mort și îngropat
Rodul putred , nu bogat.
Trece timpul peste praf
Praful trece peste timp
Lasă semne , caligraf
Nu există anotimp.
Murmure cotropitoare
Pe pășuni nu-s căprioare
Nu-s nici șanse să învie
Nu există colivie
Să rețină cu minutul
Și secunda , și trecutul
Colorat si simplu dans
Astăzi nu sunt pași de vals
Azi cărbune și , durere
Nu e loc de revedere
Ca un orb , simt adierea
E departe apropierea.
Falnic un destin mustrat
Griji , iluzii au spintecat
O fărâmă de iubire
Un portret de izbăvire.
O nălucă prin grădină
Regi, regine, prinți, prințese
Firul narativ se țese
Se îmbină armonios
Cu finalul glorios
O creație post divină
O nălucă prin grădină
Nu-i nici apă dintr-un lac
E un colț de rai buimac
Pătimașă fată, sferă de lumină
Cer răbdător să revină
Un gingaș vestit contur
De iubire și mercur
Fină, dulce și zglobie
Precum raze pe câmpie
Precum munți semeți, cinstiți
Precum nori frumos vopsiți
Chip bolnav de armonie
Ochi trădați de sentiment
Glas ascuns de ciocârlie
Și venin golind încet
Știu, se contrazic păreri
Valsul celor efemeri
Un reper am pe pământ
Al tău chip plăpând și sfânt
Fie rău, sau fie bine
Cred cu-adevărat în tine
Cred și sper și îmi doresc
Să învăț să te iubesc
Pentru ăștia toți cei mici
Pot spune, chiar și pitici
Se anunță un gând mare
Oare azi e rărbătoare?
Eu sărbătoresc rugând,
Cerul, iadul și stăpânii
Urlu iar adăugând
Dă-mi comoara și toți anii!!
Mânat grabnic de trecut
Atmosfera
Mânat grabnic de trecut
Care caută tăcut
Scăpări grave și morbide
Peste stratul ce se—ntinde
Un punct , o dâră stearsă
Un nebun cu mintea întoarsă
Temător de fel încearcă
Picăturile să stoarcă
Miliarde , constelații
Vieți umane , conspirații
Teorii și exclamații
Statui moarte ; malformații
Greșeli pretinse cu viață
Suflete , vie speranță
Indulgență , siguranță
Imposibilă ,chitanță!
Creat pentru nemurire
Bărbat jalnic referire : !!!
Fac la doamna : O femeie!
Mângâiare de scânteie!
Aparține atmosfera
Diferența , emisfera
Două părți , împreunate
Pentru timp , neînsemnate.
Efemer apari , sărmane
Sclipiri , gânduri și mormane
Metafore , un epitet și jale
Moralist , cu trei morale.
Glob sălbatic , rotitor
Minți bolnave , ghicitor ?
Balanța virgină pedeapsă,
S-a creat doar o sinapsă.
Moale tulpina de om ,
Invizibil , biet atom
A plutit , găsind abisul
S-a certat cu interzisul.
Șiretlic , puteri mărețe
Siluetă , multe fețe
Culori șterse sau semețe
Figurine des , glumețe!
Viața dau , apoi primesc
De la sacrul , țărănesc
Ridicat-au steag , orbesc
Femeia , dar dumnezeiesc.
Te lovești ; ca îmbibat
In armonie , gâdilat
Fluturași necontrolat
In iubire înrolat.
Misiune de soldat,
Greu iubitul , fascinant
Doamna , unui împărat
Templuri mari am ridicat
Ridicat-am lumi pustii
Vise smulse , jucării
Pierderi grele , dragi copii
Smoală , fericire , te-apropii
Am pătat cerneala vieții
Am cernut un fir viteaz
Murmurau sumbru Poeții
Sentiment înalt , cam breaz.
Iubiri veșnice , sporite
Plânsete obișnuite
Ocrotiri nemărginite
Aurul șocat se simte.
Lumea cade , eu presimt
Viitorul ce-l resimt
Un prezent atrofiat
Tu iubire , ai plecat ?
Noțiuni de timp , aud...
Ecouri stinse și ud
Lanțuri vechi , croite veșnic
Legământul meu puternic.
Te cuprind , a mea ești doamnă
Universul mă condamnă
Să te port in piept cu har
Un tatuaj ereditar.
Ocean pătat
Ocean pătat de gânduri sumbre
Plimbă valuri, multe umbre
Să îți spună ce eu, simt
Din acea vară, nu mai mint.
Strâng imperii de răbdare
Au trecut vremuri ușoare
Praf dramatic peste tot
Judec simplu, dar nu pot
Nu răsare ajutorul
Nu găsesc nici autorul
Povestește amatorul
Cum e să fii privitorul
Sfadă ieri, sfadă și azi
Gradient intim, tu scazi
Porți probleme dupa tine
Când e greu, mă chemi pe mine
Ca săracul oropsit
De avere, el, lipsit
Împăcat cu greutatea
El primind doar jumătatea
Apucăm și noi copilă
Nu se vede prin lentilă
Dar o simt când tu nu ești
Când tu te împotrivești.
Îmi cotrobăi prin ambiții
Îmi dezlegi doar inhibiții
Te iubesc așa cu dinții
Cum iubește el părinții
Hai să strângem ura toată
Să o punem cu dispreț
De atins să nu mai poată
Într-un colț nu prea isteț
Nu lăsa cerul s-aprobe
Pierderea iubirii mele
Fierbe inima în probe
Șterge-ți iubito, urmele
Pleacă iar și Vino acasă
Pleacă , Vino, ca în transă
Doar să simt la pieptul meu
Sufletul gândului tău
Te iubesc așa cum simt
Veșnicia o presimt
Te iubesc, copilă dragă
Rădăcina nu reneagă.
În privire o constelație
Tu,liniște fără de pată
Cu ochi căprui și zâmbet neînvins
Cu părul creț ca într-un vis
Din nou găsită inculpată
Aștept sentința pe vecie
Aroma nouă timpurie
Lanțul grijuliu, apatic
Acum nu e singuratic
Noul lanț a prins contur
Sufletul mi-e imatur
Cât să sper? Cât să îndur?
În genunchi eu stau și jur...
Leg cu tine legământ
De la cer pân' la pământ
Lanțul vechi și cel din nou
Strânse tare de-un garou
Cer să mă pot apăra
Cer să nu pot neglija
Cer să nu pot să respir
O secundă se te-admir
Universul a plănuit
Asta e pedeapsa mea
Să iubesc din nou murdar
Astăzi nu e în zadar.
Astăzi nu mai neg ce simt
Lasă-mă să te alint
Lasă-mă doar să pronunț
Crede-mă, eu nu renunț!
În privire-o constelație
Vocea iar o speculație
Zâmbetul o destinație
Viitorul o relație.
Tu nu crezi, eu mă prefac!
Rău nu aș vrea să mai fac.
Te-nvelesc în gând mereu,
Tu ești, Doamne, versul meu!
Jocul ăsta deprimant
Ca un desen dezarmant
Totul parcă înțelept
Numai eu perfect defect
Piesa lipsă din deșert
Norii vreau acum să-i cert
Au promis ca îți șoptesc,
Doamnă dragă, te iubesc!
Te văd eu așa, iubito!
Impresionant tablou nemărginit
Nulitate pentru infinit
Steluțe veșnice amintiri
Tu câte pământul-le admiri
Întregul separat de timp
Sentimente contratimp
Lacrimi pline de venin
Iubire , când pot să vin?
Nu întreabă de răspuns
Nu clipește la apus
Nu oferă pe cât ceri
Risipește doar plăceri
Trecătoare și uitate
Zâmbește încătușate
Gust amar de revedere
Temporar timp de ședere
Ca un ghimpe otrăvit
Bate ceasul nedormit
Și vesteste-ncet momentul
Azi se termină prezentul!
Viitoare clipă arată
Doar o singurică pată
Ape , uscat și omenire
Toate seamănă iubire.
Partea mea s-a deghizat
In roșcatul ei palat
Chip cioplit din zeități
Migălit el pe bucăți
Ochi domoli , buze divine
Stări parșive și provine
Dintr-un munte de suspine
Care te învață bine.
“Mă iubești , îți sunt un dar “
“Tu un simplu exemplar “
Gust in vorbe , de nectar
Dragoste ; involuntar
Vinovat ești timp avar
Simt eu oare că dispar ?
Cunoscută paralela
Cu speranță-nchid capela.
Tărâm unic , doar abis
Construit doar intr-un vis
Părăsesc umil umanul
Continuând sirect romanul
Strălucești iubito in lume
Ai un sens , îmi dai un nume
Univers, repar ruptura
Îmi admir senin , Scriptura.