aici
Iarăși ne am certat,
Și stau îngândurat in pat.
Lumina lunii imi arată calea,
sa o iau spre valea.
Pășesc cu luna pe drum,
gândindu ma ce sa ii mai spun.
Ca sa pot sa ma scuz,
Și nu ma mai acuz.
Luna ma îndreptat la ea,
La frumosa iubirea mea.
Pe geamul ei acum o privesc,
Cu ajutorul luni,pot sa o citesc.
Fata ei fina ca si cafeaua,
parul chiufulit,ea este…ea este Steaua.
Pătura moale ușor o imbratiseaza,
Când stau acum si o privesc,oare ma Creează?
Dar acum iubito sunt dinou aici,
In mâna cu paharul de vin.
La geamul tau stau si aștept,
Sa te trezești,sa mi dai un semn.
Pana atunci eu te voi admira,
Și toată noaptea,dacă s ar putea.
Însă ma cheamă cineva,
Steaua,care ești tu aceea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Bianca S.
Data postării: 4 ianuarie 2024
Vizualizări: 690
Poezii din aceiaşi categorie
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Respir pe-o margine de cer
Pe-o margine de cer respir
Cât încă inima îmi bate
Cu-n suflet vesel, alteori trist
Viața mea, plină cu de toate.
Ochi-mi admira minunile naturii
Creionul îmi desenează cuvântul
Buzele au gustat din capcana iubirii
Picioarele pe-alei îmi poartă gândul.
Sufletul îl port mereu cu mine
Fericirea o pot simți din plin
Dar caut o portiță către tine
Pe drumuri care nu mai vin...
Am nopti și zile, ore, minute
Am dimineți și seri plăcute
Dar am și lacrimi muribunde
Ce cad sensibil, pe tăcute.
Am totul si nimic acum,
Timpul abia mi-l mai trăiesc.
Am foc, aer... rău și bun,
Cu toate astea... nu îmi folosesc.
Sufletul ochilor
Ascunzi tristeţi care ştiu să râdă,
Te închizi în cuşti cu zăbrelele rupte,
Încerci să porţi o mască prea hâdă,
Dar ochii te trădează şi-mi spun multe.
Arhitectura disperării o cunoşti,
Zeii tăi pe un cer subteran transpir,
Sânge decolorat de nopţi albe împroşti,
Prin strălucirea amară a unor ochi de safir.
Sub călcătura ta piatra se sfarmă,
Te plimbi poetic într-o mantie de ceaţă,
Oricine te-ntâlneşte nu mai vrea să doarmă,
Căci e vrăjit de privirea ce sufletul îngheaţă.
Sărbătoreşti monştrii căci sfinţii te-au părăsit,
Îndoieli aromate arunci şi-n Dumnezeu,
Ai frânt zâmbetele îngerilor ce te-au iubit,
Asta îmi strigă ochii tăi umezi … mereu.
Ascultă tăcerea şi înăbuşă-i glasul,
Culege speranţe şi împleteşte-ţi cununa,
Cu zeul iubirii ţine mereu pasul,
Acum, aici, acolo, niciodată şi întotdeauna.
Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,
Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,
Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul fără milă a frânt iubirea
Când ea a ales să plece pe altă cărare.
Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci,
E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci
Acolo unde iubirea lor înflorea senin,
Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.
31
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.
The cut that always bleeds
There lies a scar that cannot mend,
etched deep where yearning finds no end—
like salt upon a tender seam,
a silent scream, an endless dream.
It’s love—a blade both fierce and kind,
that strikes the heart, yet leaves it bind;
a place where rapture, sorrow blend,
where beauty cuts, but wounds transcend.
She slipped away like fading light,
her laughter gone before the night,
and in her wake, a hollowed ache,
a gash left raw, too real to shake.
How quick she turned, how swift she fled,
while I was bound by words unsaid;
she found new arms to pull her near—
I’m left with ghosts that linger here.
Her smile now beams for someone new,
a truth I face, yet can’t see through;
it’s not her absence but her ease—
that’s the cut that always bleeds.
I watch her laugh, I hear her name,
and still the hurt remains the same;
for love can end, and love can wane,
but not the mark her phantom made.
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Cu ochii tăi senini, albaștri
Cu ochii tăi senini,albaștri
Sub clar de lună mă privești
Și când te văd, te rătăcești,
Cu ochii tăi senini,albaștri.
Respir pe-o margine de cer
Pe-o margine de cer respir
Cât încă inima îmi bate
Cu-n suflet vesel, alteori trist
Viața mea, plină cu de toate.
Ochi-mi admira minunile naturii
Creionul îmi desenează cuvântul
Buzele au gustat din capcana iubirii
Picioarele pe-alei îmi poartă gândul.
Sufletul îl port mereu cu mine
Fericirea o pot simți din plin
Dar caut o portiță către tine
Pe drumuri care nu mai vin...
Am nopti și zile, ore, minute
Am dimineți și seri plăcute
Dar am și lacrimi muribunde
Ce cad sensibil, pe tăcute.
Am totul si nimic acum,
Timpul abia mi-l mai trăiesc.
Am foc, aer... rău și bun,
Cu toate astea... nu îmi folosesc.
Sufletul ochilor
Ascunzi tristeţi care ştiu să râdă,
Te închizi în cuşti cu zăbrelele rupte,
Încerci să porţi o mască prea hâdă,
Dar ochii te trădează şi-mi spun multe.
Arhitectura disperării o cunoşti,
Zeii tăi pe un cer subteran transpir,
Sânge decolorat de nopţi albe împroşti,
Prin strălucirea amară a unor ochi de safir.
Sub călcătura ta piatra se sfarmă,
Te plimbi poetic într-o mantie de ceaţă,
Oricine te-ntâlneşte nu mai vrea să doarmă,
Căci e vrăjit de privirea ce sufletul îngheaţă.
Sărbătoreşti monştrii căci sfinţii te-au părăsit,
Îndoieli aromate arunci şi-n Dumnezeu,
Ai frânt zâmbetele îngerilor ce te-au iubit,
Asta îmi strigă ochii tăi umezi … mereu.
Ascultă tăcerea şi înăbuşă-i glasul,
Culege speranţe şi împleteşte-ţi cununa,
Cu zeul iubirii ţine mereu pasul,
Acum, aici, acolo, niciodată şi întotdeauna.
Per aspera ad astra
Într-un trecut de demult, doi îndrăgostiți,
Împreună într-o poveste de iubire s-au ivit.
Un băiat și-o fată, suflete unite-n dorinți,
Semănând în grădina lor, câte-un dor nemaipomenit.
Au crescut împreună, ca florile din soarele blând,
Cu razele de dragoste îmbrățișându-i tandru, în gând.
În ochii lor strălucea o stea călăuzitoare,
Dar drumul lor se pierdea, în umbra unei dorințe.
Înflorind iubirea, au sădit în fiecare colț,
Flori delicate, în culori de rouă și de stele,
Dar destinul fără milă a frânt iubirea
Când ea a ales să plece pe altă cărare.
Acum drumul lor, cândva plin de flori adânci,
E pustiu și gol, lăsând în urmă doruri reci
Acolo unde iubirea lor înflorea senin,
Sunt doar petale uscate, cum totul e sfârșit.
31
Petalele căzute, semn al iubirii pierdute,
Sunt acum amintiri, cu tristețe reproduse.
În sufletul băiatului, o durere adâncă zace,
Căci iubirea lor s-a risipit, într-o clipă, în noapte.
Dar chiar și în tăcere, în acest întuneric greu,
Iubirea lor rămâne vie, în amintirea lor mereu.
Drumul lor pustiu, cu flori ofilite în urmă,
E simbolul tristeții, al unei iubiri ce-a pierdut o luptă.
The cut that always bleeds
There lies a scar that cannot mend,
etched deep where yearning finds no end—
like salt upon a tender seam,
a silent scream, an endless dream.
It’s love—a blade both fierce and kind,
that strikes the heart, yet leaves it bind;
a place where rapture, sorrow blend,
where beauty cuts, but wounds transcend.
She slipped away like fading light,
her laughter gone before the night,
and in her wake, a hollowed ache,
a gash left raw, too real to shake.
How quick she turned, how swift she fled,
while I was bound by words unsaid;
she found new arms to pull her near—
I’m left with ghosts that linger here.
Her smile now beams for someone new,
a truth I face, yet can’t see through;
it’s not her absence but her ease—
that’s the cut that always bleeds.
I watch her laugh, I hear her name,
and still the hurt remains the same;
for love can end, and love can wane,
but not the mark her phantom made.
Dor ce doare
mi-esti gand in mijlocul furtunii
când inchid ochii și aud vocea ta
pot s-aud cum respiri lângă mine
mi-e dor..si nu mai știu a îndura..
îți simt parfumul pielii cum adie
mirosi a tot ce-mi place mie,
buzele-ti au gust de cabernet
mi-e dor....cu lacrimi iar ma-mbat..
ma-nghite dorul..ma afundă
simt doar durere-n suflet
tacerea în valuri ma inunda
ma pierd în marea de regret..
fără sa vreau ma frâng încă o dată,
atâtea doruri si dureri
oare ma vor uita vreodată???
azi...nu-i mai bine decât ieri...
Alte poezii ale autorului
Cine sunt?
Deseori ma gândesc,
uitându-mă la lună,
Dacă chiar îmi place cum trăiesc,
Dacă chiar am inima bună.
Cine sunt…cine sunt?
Ma nedumeresc eu cu ea
Doar luna știe ce înfrunt
Doar luna frumoasa mea.
Ma rătăcesc printre goluri,
Oare…oare a observat?
Ma rătăcesc printre doruri
Caci nu știu ce viața am de dat.
De primit tare aș vrea,
Luna nu o muți
De iubind cumva,
Doar stând sa o asculți.
spre cer
Ai plecat,
nu mi vine sa cred ca s a întâmplat.
Dorul e prea mare ca sa abțin,
Eram mica,și mi spuneai povesti sa ma alini.
Erai bucuroasa ultima oară când am vorbit,
dar inima mea încă bate și nu mi se pare cinstit.
Ma rog la Dumnezeu sa fii bine acolo unde ești,
Sper ca te visez la noapte și sa mi vorbești.
Lacrimile mi se scurg incet,
dar imi aduc aminte ca imi Bati in piept.
Te iubesc,bunico!si tare as vrea,
sa te întorci acasă cândva.
Dar e imposibil,
Deși era previzibil.
Ca se va întâmpla,
Dar totuși aveam o speranța undeva,
Ca ai sa te trezești,dar sper ca tie bine acum in lumea ta.
Îți doresc binele,și mi pare rau,
Ca nu am apucat sa mi iau rămas bun,doare rau!
te iubesc
Te iubesc enorm,
chiar și fără nopti de amor.
cand nu te simți bine,
amintește ți ca eu cred in tine.
Ochii tai strălucesc,
mai puternic ca orice cer ceresc.
Intr o noapte de luna plină,
tu ești a mea lumina.
Ai observat ca am defecte,
dar tu ma iubești și cu aceste aspecte.
Iti multumesc ca ma iubești,
si ma bucur ca ma primesti,
undeva prin inima ta,
Deoarece ma faci sa ma simt ca și luna.
Strălucitoare,și doar una singura,
ma faci sa ma simt ca o copila.
Mica,pot spune,
de abia aștept sa creștem prin lume.
Si la apus de seara,
Sa privim cum soarele răsare.
Cu inima pătată de iubire,
esti deja a mea fantezie.
Iubire albă
O fi soartă debusolată?
Sau oare ne ignoră complet
O iubire suspendată
2 corpuri,1 suflet
Te am întrebat la lună
“dansa e frumoasă pe jumătate?”
Mi ai zâmbit ca o nebună
Ai știut ca voi face păcate
Sunt semi luna,și aștept să mă vezi
Să mă faci nebună,cum povești creezi
Să mă strigi să mă plângi să mă omori
A îndrăgi,a lungi,da i sens,răpitor ule de culori!
Și dacă gândul meu te cheamă
Să mă strigi la o țigară
Măcar atunci,fi fără teamă
Măcar atâta ne legară
Un gând uitat pe seară
Într o vineri de vară
Pe bancă noi la țigară
Și viața o uitarăm
[Ecouri de iubire]
Dragoste,ceva mai dulce
ești luna ce ma duce undeva
Numai dorul sa numai fuge,
Tot lângă ea voi umbla.
Gingașa suna putin,
Luna o iubeai,
ai vrut sa fie totul divin,
doar pe ea o iubeai.
Strângând din dinti încet
Pareai speriata,
Ma rugai sa plec,
sa vina ea de ndată.
Vorbeai cu ea despre mine,
De ce te am crezut?
Mințeai ca îți este bine,
De ce te ai prefăcut?
Stăteai după unii,
De mine nu ți pasa,
Vedeai lumina lunii,
a mea nu te interesa.
O lumină în noapte
Lumina n noapte,
Te caut grăbit,
Uitasem de păcate,
Uit ca te am iubit.
Lumina n noapte
Nu ți am povestit,
Cum te strâng în brațe,
Cum te am îndrăgit.
Noaptea n lumina
Nu te am găsit,
Mă port ca o străină,
Totuși nu m ai prețuit.
Cine sunt?
Deseori ma gândesc,
uitându-mă la lună,
Dacă chiar îmi place cum trăiesc,
Dacă chiar am inima bună.
Cine sunt…cine sunt?
Ma nedumeresc eu cu ea
Doar luna știe ce înfrunt
Doar luna frumoasa mea.
Ma rătăcesc printre goluri,
Oare…oare a observat?
Ma rătăcesc printre doruri
Caci nu știu ce viața am de dat.
De primit tare aș vrea,
Luna nu o muți
De iubind cumva,
Doar stând sa o asculți.
spre cer
Ai plecat,
nu mi vine sa cred ca s a întâmplat.
Dorul e prea mare ca sa abțin,
Eram mica,și mi spuneai povesti sa ma alini.
Erai bucuroasa ultima oară când am vorbit,
dar inima mea încă bate și nu mi se pare cinstit.
Ma rog la Dumnezeu sa fii bine acolo unde ești,
Sper ca te visez la noapte și sa mi vorbești.
Lacrimile mi se scurg incet,
dar imi aduc aminte ca imi Bati in piept.
Te iubesc,bunico!si tare as vrea,
sa te întorci acasă cândva.
Dar e imposibil,
Deși era previzibil.
Ca se va întâmpla,
Dar totuși aveam o speranța undeva,
Ca ai sa te trezești,dar sper ca tie bine acum in lumea ta.
Îți doresc binele,și mi pare rau,
Ca nu am apucat sa mi iau rămas bun,doare rau!
te iubesc
Te iubesc enorm,
chiar și fără nopti de amor.
cand nu te simți bine,
amintește ți ca eu cred in tine.
Ochii tai strălucesc,
mai puternic ca orice cer ceresc.
Intr o noapte de luna plină,
tu ești a mea lumina.
Ai observat ca am defecte,
dar tu ma iubești și cu aceste aspecte.
Iti multumesc ca ma iubești,
si ma bucur ca ma primesti,
undeva prin inima ta,
Deoarece ma faci sa ma simt ca și luna.
Strălucitoare,și doar una singura,
ma faci sa ma simt ca o copila.
Mica,pot spune,
de abia aștept sa creștem prin lume.
Si la apus de seara,
Sa privim cum soarele răsare.
Cu inima pătată de iubire,
esti deja a mea fantezie.
Iubire albă
O fi soartă debusolată?
Sau oare ne ignoră complet
O iubire suspendată
2 corpuri,1 suflet
Te am întrebat la lună
“dansa e frumoasă pe jumătate?”
Mi ai zâmbit ca o nebună
Ai știut ca voi face păcate
Sunt semi luna,și aștept să mă vezi
Să mă faci nebună,cum povești creezi
Să mă strigi să mă plângi să mă omori
A îndrăgi,a lungi,da i sens,răpitor ule de culori!
Și dacă gândul meu te cheamă
Să mă strigi la o țigară
Măcar atunci,fi fără teamă
Măcar atâta ne legară
Un gând uitat pe seară
Într o vineri de vară
Pe bancă noi la țigară
Și viața o uitarăm
[Ecouri de iubire]
Dragoste,ceva mai dulce
ești luna ce ma duce undeva
Numai dorul sa numai fuge,
Tot lângă ea voi umbla.
Gingașa suna putin,
Luna o iubeai,
ai vrut sa fie totul divin,
doar pe ea o iubeai.
Strângând din dinti încet
Pareai speriata,
Ma rugai sa plec,
sa vina ea de ndată.
Vorbeai cu ea despre mine,
De ce te am crezut?
Mințeai ca îți este bine,
De ce te ai prefăcut?
Stăteai după unii,
De mine nu ți pasa,
Vedeai lumina lunii,
a mea nu te interesa.
O lumină în noapte
Lumina n noapte,
Te caut grăbit,
Uitasem de păcate,
Uit ca te am iubit.
Lumina n noapte
Nu ți am povestit,
Cum te strâng în brațe,
Cum te am îndrăgit.
Noaptea n lumina
Nu te am găsit,
Mă port ca o străină,
Totuși nu m ai prețuit.